Ce acţiuni propagandistice au în comun Elena Udrea şi Victor Ponta. Fosta ministreasă şi actualul premier au promovat evenimente relativ minore.
Două secvenţe „live”
• 9 iulie 2011: gala Bute vs Mendy, Romexpo Bucureşti: Imediat după obţinerea victoriei, Lucian Bute declară la microfonul galei: „Vreau să vă mulţumesc, doamnă ministru” (Elena Udrea – n.a.). Întreaga asistenţă începe să huiduie şi să fluiere. „Nu e corect, datorită doamnei sunt aici în faţa dumneavoastră”. Miile de spectatori huiduie şi mai copios.
• 13 iulie 2014: Finala BRD Bucharest Open: George Cosac, preşedintele FRT, declară la festivitatea de premiere: „Mulţumesc domnului prim-ministru pentru că a ajutat acest turneu”. Miile de spectatori prezenţi la arena BNR fluieră şi huiduie copios numele premierului Victor Ponta.
Sportul utilizat în propaganda politică
Cele două secvenţe prezentate mai sus s-au derulat în finalul a două evenimente sportive: un meci de box în care un român, Lucian Bute, şi-a apărat centura de campion mondial (versiunea IBF); un turneu de tenis feminin din categoria WTA Internaţional unde românca Simona Halep a câştigat finala.
Ambele evenimente sportive au avut unele elemente comune: au fost aduse mulţumiri unor lideri politici la vârf, Elena Udrea în 2011 (cel mai influent ministru din Cabinetul Boc 2) şi premierul Victor Ponta în 2014. În ambele situaţii, miile de spectatori prezenţi au huiduit copios. Şi a fost vorba de politicieni din două zone politice total diferite, dar, atenţie, în ambele situaţii, aflaţi la vârful puterii.
De ce au fost huiduiţi cei doi, pentru că într-adevăr au avut o (relativă) contribuţie la organizarea celor două evenimente sportive? Răspunsul este simplu: statul român (nu Elena Udrea şi nici Victor Ponta personal) a contribuit la cele două evenimente în limita normalului, adică atât cât poate contribui statul în evenimente sportive private. Nu foarte mult şi în niciun caz decisiv. (Nu fac subiectul acestui articol problemele de ordin penal legate de Gala Bute – n.a.). Elena Udrea şi (probabil) Victor Ponta sunt persoanele care au semnat (acordarea unor finanţări) în numele statului. Atât şi nimic mai mult.
În acelaşi timp însă, atât Elena Udrea, cât şi Victor Ponta şi-au arogat integral meritele organizării în Bucureşti a celor două evenimente. Şi asta şi înainte de desfăşurarea lor, cât şi după („Guvernul, prin Federaţia Română de Tenis, vă asigură în continuare finanţarea principală” – Victor Ponta, pe Facebook, după finala Halep-Vinci). Atât Elena Udreaş cât şi Victor Ponta şi-au asociat imaginea (a lor în primul rând şi în secundar a formaţiunilor politice de care aparţineau) de rezultatele (pozitive) ale sportivilor români. Şi aici nu ne referim doar la Lucian Bute şi Simona Halep. Dar organizarea „galei Bute” a fost pentru Elena Udrea în primul rând o acţiune proprie de PR şi de campanie electorală – cu un an înaintea „ciocnirilor electorale din 2012, iar organizarea turneului de tenis de la Bucureşti a fost utilizată de Victor Ponta în aceleaşi scopuri, singura diferenţă fiind că ediţia I a BRD Bucharest Open s-a desfăşurat cu câteva luni înaintea alegerilor prezidenţiale.
Atât Elena Udrea, cât şi Victor Ponta au preluat un principiu de la comunişti: utilizarea sportului pentru propagandă (la rândul lor comuniştii au învăţat de la nazişti – a se vedea Jocurile Olimpice din 1936 de la Berlin – că sportul este un important vector de propagandă). Numai că regimul comunist a folosit sportul ca mijloc de propagandă pentru a-şi îmbunătăţi imaginea în străinătate. Elena Udrea şi Victor Ponta utilizează sportul în principal ca mijloc propriu de propagandă. Ceea ce este deja altceva şi foarte nociv. Propaganda prin sport a celor doi a fost şi este taxată însă de cetăţeanul care a plătit bilet pentru un eveniment sportiv. Care a huiduit şi a fluierat numele celor doi. Se poate spune însă că Victor Ponta a ieşit mai şifonat decât Elena Udrea. Pentru simplul motiv că spectatorul de tenis este unul cu mai multă instrucţie decât spectatorul de la o gală de box.
Udrea şi Ponta, „promotori” second-hand
Precizăm de la început: este foarte bine că meciul Bute-Mendy a fost organizat la Bucureşti. Dar în acelaşi timp – şi acest lucru se ştie acum, dar este bine să reamintim – trebuie spus că a fost un eveniment sportiv de o categorie inferioară. În primul rând, versiunea IBS a centurilor mondiale este a treia ca valoare în lumea boxului. Primele şi cele mai importante versiuni sunt WBC şi WBA. IBF este considerată puţin mai valoroasă (dacă nu chiar de acelaşi nivel) decât a patra versiune, WBO. În al doilea rând, adversarul lui Bute, francezul Mendy, a făcut parte din categoria boxerilor numiţi „adversari facili”, adică acei boxeri care pentru o bursă modestă sunt urcaţi în ring pentru a pierde în faţa deţinătorilor de centuri. Deci, Elena Udrea nici măcar nu a dat vreo lovitură cu „sprijinirea” Galei Bute.
Situaţia nu este deloc diferită în ceea ce priveşte BRD Bucharest Open. Şi aici precizăm: este foarte bine că acest turneu se desfăşoară la Bucureşti. Dar în niciun caz nu trebuie exagerată importanţa acestui turneu. BRD Bucharest Open face parte din categoria „WTA Internaţional”. Pentru cei mai puţini iniţiaţi, vă prezentăm întâi categoriile turneeleor WTA:
1. Grand Slam (Australian Open, Roland Garros, Wimbledon, US Open – premii între 32 şi 35 de milioane de dolari)
2. WTA Premier Mandatory (Indian Wells, Miami, Mutua Madrid, Beijing – premii de 4,5 milioane de dolari)
3. WTA Premier 5 (Doha, Roma, Toronto, Cincinnati, Wuhan – premii de 2 milioane de dolari)
4. WTA Premier (12 turnee, printre care: Brisbane, Sidney, GDF Suez Paris, Dubai etc. – premii între 600.000 şi 1 milion de dolari)
5. WTA Internaţional (31 de turnee printre Auckland, Rio de Janeiro, Monterrey, Bucureşti etc. – premii între 220.000 şi 250.000 de dolari)
Ponta a „sprijinit” o competiţie de nivel secundar
BRD Bucharest Open este de fapt fostul Budapest Grand Prix (turneu organizat între 1991 şi 2013). Oficialii sportului din Ungaria au renunţat la organizarea acestui turneu pentru că nu a mai fost rentabil în ultimii. Din două motive: turneul a fost şi este unul prin care jucătoare mai puţin cotate încearcă să se lanseze, sau prin care jucătoare din afara top 20 încearcă să avanseze şi să facă puncte. În 2013, la Budapesta a câştigat Simon Halep, dar acum un an era era pe locul 30 mondial la începutul lunii iulie. La Budapesta în ultimii 5 ani, capi de serie nr.1 au fost:
- 2009: Patty Schnyder – loc 22 mondial (la ora turneului)
- 2010: Alisa Kleybanova – loc 27 mondial
- 2011: Roberta Vinci – loc 29 mondial
- 2012: Sara Erani – loc 28 mondial
- 2013: Lucie Šafářová – loc 30 mondial
La Bucureşti, acum, situaţia a fost următoarea: Cap de serie 1 – loc 3 (Simona Halep), C2 – loc 21 (Vinci), C3 – loc 32, C4 – loc 47, C5 – loc 54, C6 – loc 58, C7 – loc 62, C8 – loc 63.
Nici la Budapesta (până în 2013) şi nici la Bucureşti şi nici la Bad Gastein (Austria), unde s-a desfăşurat în paralel cu turneul de la Bucureşti „Nürnberger Gastein Ladies” (unde favoritele sunt de regulă clasate între locurile 15 şi 50 mondial), nu vor veni să joace şi jucătoare de top. Din două motive: nu se vine imediat direct de pe iarbă pe zgură, şi, de regulă, marile jucătoare îşi iau o mică vacanţă în primele două decade din luna iulie. Nici măcar la „Collector Swedish Open” (14-21 iulie) participarea nu este mai selectă. Faptul că Simona Halep a participat la Bucureşti se datorează faptului că este româncă şi că a ţinut să participe la prima ediţie din România.
Deci, după această prezentare se poate observa că şi premierul Victor Ponta nu se poate lăuda că a „sprijinit” o competiţie majoră. Pentru că, ne place sau nu, BRD Bucharest Open nu este un turneu de nivel înalt.
P.S.
Nu l-am auzit pe premierul Victor Ponta să se fi referit într-un fel la sprijinul dat de guvern pentru „BRD Năstase Ţiriac Trophy”. Sau acest turneu nu merită să fie „sprijinit”? Sau luna aprilie, când s-a desfăşurat, era prea departe de alegerile prezidenţiale?
