Ne aducem aminte toţi cei care am votat în 2004 că Băsescu l-a învins pe Bombonel cu un slogan anticorupţie, luptând, conform acestuia, împotriva „sistemului ticăloşit” şi chemându-i pe reprezentanţii sistemului „la ţepe, în Piaţa Universităţii”. Nu comentez acum justeţea sau îndreptăţirea candidatului de a se împopoţona cu asemenea cuvinte care ne mergeau la inimă atunci, când mulţi dintre noi declaram că suntem gata să emigrăm în Congo în caz de victorie a celuilalt. Vorbesc doar de eficienţa unui slogan, asociat altuia, la fel de celebru în epocă, „Să trăiţi bine!”.
Vreau în special să delimitez cele două tabere, cea a sistemului şi aceea care, la nivel declarativ, era antisistem. La mustaţă, cea de a doua a avut câştig de cauză.
Acelaşi lucru se profilează acum, când sistemul „ticăloşit” este reprezentat de „micul Titulescu”, demn urmaş al lui Bombonel (fostul puşcăriaş şi în continuare, cred eu, puşcăriabil, Adrian Năstase), care, departe de a lupta, măcar declarativ, împotriva corupţiei, îi uneşte pe toţi corupţii din PSD împrejurul său, iar reprezentantul celeilalte tabere, Klaus Iohannis, se declară pentru „România lucrului bine făcut”, pentru independenţa Justiţiei ca şi pentru raţiune, în general.
Dacă e să luăm stindardele pe care le flutură cei doi rivali, putem vedea că în timp ce unul se umbreşte sub acela al pomenilor electorale ce duc la prăbuşirea economiei naţionale, cu pretenţia de a ridica nivelul de trai şi a „mândriei de a fi român”, vizavi de etnia celuilalt, cel din urmă flutură, mai modest în pretenţii, şi de aceea raţional, perspectivele pe care le deschide respectarea Constituţiei, colaborarea (nu „coabitarea”!) instituţională cu guvernul şi crearea condiţiilor pentru o economie funcţională, plus reformarea din temelii a sistemului educaţional.
Şansele, de o parte şi alta, sunt încă în cumpănă. Câştigător detaşat al primului tur al alegerilor, Victor Ponta şi-a scos prea devreme, la vedere, nu argumentele, ci armele: 1. manipularea opiniei publice prin atacuri murdare la adresa contracandidatului său, plus cumpărarea sprijinului Bisericii Ortodoxe şi 2. frauda, prin turism electoral la proporţii spectaculoase, în jur de 10%, împiedicarea electoratului din diaspora să îşi exercite dreptul la vot, cu toate că fapta e un delict sancţionabil cu până la 12 ani de puşcărie.
Klaus Iohannis, situat cu 10 procente mai jos în primul tur, urmează să beneficieze în cel de al doilea de cea mai mare parte a voturilor candidaţilor rămaşi pe tuşă, de voturile din diaspora, dacă în urma uriaşelor proteste se vor crea condiţii mai bune votanţilor de afară şi, nu în ultimul rând, lucru neluat în calcul până acum, de un număr de voturi ale celor ce s-au abţinut în primul tur, dintr-un motiv sau altul, care se vor vedea provocaţi, până la urmă, la participare, prin încingerea considerabilă a spiritelor.
În aceste condiţii, situaţia actualului prim-ministru care, în mod normal, ar fi trebuit să demisioneze chiar de la startul campaniei electorale, fiind altfel în totală incompatibilitate, pare destul de şubredă. În loc să încerce să-şi câştige bunăvoinţa electoratului printr-un comportament măcar onest, a continuat să risipească avuţia ţării pe pomeni ce vor fi plătite scump, tot din buzunarele noastre. De asemenea, şi-a ridicat lumea în cap prin atitudinea faţă de diaspora, acuzându-i pe alegătorii din alte ţări că au fost transportaţi cu autobuze la secţiile de votare, adică tocmai de păcatele sale. I-a acuzat pe zecile de mii de participanţi la mişcările de protest că sunt plătiţi de Iohannis şi partidele care îl susţin şi a continuat cu propaganda deşănţată a posturilor TV prietene, în special cel al lui Ghiţă – alt beneficiar, se pare, al unor dosare de urmărire penală – şi al lui Dan Voiculescu, aflat deja în sejur la Mititica. Peste toate acestea apar în media şi pe site-urile de socializare fel de fel de informaţii fie despre neprecupeţita sa contribuţie la, zice-se, asasinarea procurorului Panait, fie despre participarea la orgii sexuale cu minore sau parteneri de acelaşi sex. Cireaşa pe tort: calitatea de (fost?) ofiţer acoperit, care, din nou, l-ar face incompatibil, încă de pe vremea când era doar un june procuror.
În contrapartidă, acuzaţiile la adresa lui Iohannis cu privire la „casele” sale, la „vânzările” de copii, la intenţia de a rupe Ardealul de România sau de a tăia pensiile etc. se arată absolut puerile, ca să nu mai vorbim de stupizenia aceleia privind originea şi religia sa.
Strâns „unit” cu specimene bizare precum Vadim Tudor şi Dan Diaconescu (s-au vehiculat deja în presă sumele, între 200.000 şi 350.000 de euro, cu care i-a cumpărat) şi solidarizându-şi, cum crede el, etnia romilor prin ridicola lor instituţie „monarhică”, Victor Ponta bate toate recordurile penibilului şi murdăriei într-o competiţie care îi fuge tot mai mult printre degete, de la o zi la alta.
Se apropie într-adevăr ziua în care, conform pesediştilor de frunte, scapă cine poate. Să sperăm însă că vor putea cât mai puţini.
P.S. În ziua vizitei la Bucureşti a lui Joseph Daul, preşedintele PPE, în curtea sediului ACL au fost aruncate mai multe găini moarte, un act prin care naziştii, în anii ’40, îşi anticipau asasinatele. O ameninţare la moarte, sau o simplă găinărie a PSD?
