I-a ameninţat pe mulţi oficiali cu puşcăria, pe premierul Victor Ponta l-a jignit de nenumărate ori în stil mahala şi, în general, n-a avut niciodată vreo reţinere sau vreun stres să împroaşte cu noroi în oricine nu-i de partea lui. Într-un singur caz refuză Băsescu să reacţioneze (cu mici excepţii): în cazul lui Crin Antonescu, cel mai temut adversar pe care el l-a avut vreodată. Băsescu se fereşte să-i dea replica acestuia din urmă, sub diverse pretexte.
Întrebat sâmbătă de jurnalişti în legătură cu declaraţiile de vineri seară ale preşedintelui interimar Crin Antonescu, Traian Băsescu a spus că nu ştie despre ce este vorba şi că nu s-a uitat la televizor, după care şi-a pus căştile în urechi, i-a salutat pe ziarişti şi a plecat la volanul maşinii sale.
Nu este prima dată când Băsescu spune că „nu s-a uitat” la televizor când Antonescu l-a criticat dur (nu s-o fi uitat nici la ştirile care au tot redat ce a spus Antonescu?).
Câteva dintre afirmaţiile făcute de Antonescu vineri seară la Realitatea TV
– Domnul Traian Băsescu nu se simte bine şi nu va reveni la Cotroceni. Cred că şansele lui Traian Băsescu de a reveni la Cotroceni sunt infime. (…) Eu cred intr-un verdict corect, după dezbateri, după presiuni pe care nu le facem noi, cred intr-un verdict corect al CCR ce va da intâietate legii. Cred intr-un verdict de validare a referendumului şi de demitere a lui Traian Băsescu. Dacă un verdict cu 6 la 3, referendumul nu a fost valid, nu e corect, nu ne convine, dar respectăm asta
– Băsescu s-a lăsat folosit de dna Merkel. Preocupat de jocurile interne şi munca sa de a ţese un regim cvasiautoritar, a conferit tuturor partenerilor externi aceste comodităţi, ceea ce l-a făcut foarte preţios într-un moment în care şi SUA şi UE să nu aibă chef de complicaţii în România. Or în România existau nişte complicaţii, nişte tensiuni, un verdict politic al electoratului care încurcă socotelile.
– Nici Antonescu, nici Ponta sau alt conducător nu poate admite să fie folosit. Eu sunt un partizan al unui tip de raţionalism diplomatic şi politic în care nu avem cum să ne închipuim că suntem buricul pământului, că cei mari nu contează. Viitorul îl văd cu parteneriat. România nu trebuie să se comporte ca o colonie sau ca un subordonat. Pe măsura atuurilor sale, are partea sa în acest dialog. Sigur, nu poate avea anvergura diplomatică a tărilor de care am vorbit, nici a Turciei. În acelaşi timp, România nu e o ţară oarecare. Cei care conduc să fie conştienţi că primordial e interesul românilor, asta nu e o formă de xenofobie.
