Revista de orientare liberală Der Spiegel face un titlu de glorie din faptul că germanii deţin averi mai mici decât cetăţenii statelor împrumutate şi supuse austerităţii de către Berlin, ignorând însă în bună măsură că renumita competitivitate germană şi profiturile mari ale copaniilor autohtone se bazează pe o piaţă a muncii în care salariile reduse şi instanbilitatea locului de muncă sunt litera de lege.
Grecii şi ciprioţii, scrie Der Spiegel, pleacă de la concepţia că Germania este o ţară bogată care a beneficiat mai mult decât altele de introducerea euro şi care a inundat alte ţări europene cu produse de export, devenind prosperă pe cheltuiala altor naţiuni.
Însă Der Spiegel preferă cifrele în locul sentimentelor şi citează un raport al Băncii Centrale Europene care arăta că spaniolii sau ciprioţii sunt mult mai bogaţi decât germanii.Ciprioţii ar fi, astfel, a două cea mai bogată naţiune din UE.
Germania garantează în aces moment circa 100 de miliarde de euro sub formă de împrumuturi pentru economiile falimetare din zona euro. Deponenţii obişnuiţi din statele in criză ajung şi ei să fie deposedaţi de o patrte a depozitelor, însă cei care au foarte mulţi bani ajung să şi-i investească în acţiuni şi în proprietăţi imobiliare, beneficiind de avantajele influxului de capital venit din partea Băncii Centrale Europene. Averea lor rămâne astfel aproape neatinsă, în timp ce capitalul celor care îi salvează de criză se topeşte.
Super-bogatele naţiuni din susul Europei
Soluţia propusă de Der Spiegel este ca ţările lovite de criză să recurgă mai mult la resursele proprii, adică la banii propriilor cetăţeni. Şi, cel puţin în cazul Ciprului, cetăţenii ar avea aceşti bani, susţin germanii. Spre exemplu, dacă în medie o familie din Germania are active în valoare de 195.000 de euro, o familie din clasa de mijloc din Spania are cu 100.000 de euro mai mult. La fel, italienii şi francezii ar avea bunuri care totalizează mai mult decât cele deţinute de germani.
Diferenţa este şi mai mare când vine vorba despre averea medie a germanilor, care este de 51.400 de euro, care ocuopa ultimul loc din UE. În Cipru, această avere este de cinci ori mai mare. Banca Centrală Europeană vine însă cu anumite explicaţii: diferenţa dintre valoarea averilor este dată de trăsături ce ţin de cultura şi tradiţie în ce priveşte proprietatea-în Spania 80% dintre cetăţeni sunt proprietari, în Slovenia 81,6%, iar în Slovacia 44%, pe când în Germania doar 44%. Mai mult, datele folosite de BCE în cazul Spaniei sunt din anul 2008, iar averea spaniolilor s-a redus cu 36% începând de atunci.
Cum au ajuns germanii săraci?
Pentru Der Spiegel, explicaţia pentru poziţionarea pe ultimul loc că nivel al averilor în zona euro nu ţine de politica de salarizare şi a legislaţiei muncii, ci de faptul că în ultima sută de ani, Germania a trecut prin două războaie mondiale, hiperinflaţia anilor 1920, exproprieri, reunificarea cu fostă RDG, plata despăgubirilor de război. Aceasta în timp ce, scrie Der Spiegel, ţări precum Franţa au ieşit câştigătoare din război sau au fost neutre, că în cazul Spaniei. În aceste din urmă cazuri, cetăţenii şi-au putut aduna averea timp de generaţii.
Informaţia că ciprioţii sau italienii ar fi cu mult mai bogaţi decât germanii a produs uluială la Nicoasia, scrie Der Spiegel, care îl citează pe Trimikliniotis, fost profesor de sociologie, spunând că studiul BCE care arăta acest lucru este “fals şi periculos”. “Unul din doi ciprioţi trăieşte deja cu o pensie mai mică de 4.000 de euro pe an, iar acum, o dată cu austeritatea şi scăderea PIB-ului, sărăcia va lovi şi mai mult în bătrâni.”
La fel, în Italia, cotidianul “Sole 24 ore” răspunde studiului BCE arătând că Italia “nu înoată în bani, ci în sărăcie”. În italia 16,5% dintre locuitori trăiesc sub limita sărăciei, în timp ce în Germania doar 13,4% sunt în această situaţie.
În Spania, trei din patru locuitori au ipotecă pe locuinţe. Peste 4 milioane de oameni şi-au pierdut slujbele începând din 2007. Doar în ultimul an au fost prescrise 30.000 de ipoteci.
Economiile negre din sudul Europei
Pentru Der Spiegel, cauza pentru care cetăţenii statelor din sudul UE sunt în realitate mult mai săraci decât o arată cifrele BCE este economia subterană.Grecia, Italia, Portugalia şi Spania conduc în topul negativ al Organizaţiei de Cooperare şi Dezvoltarea Economică OCDE la capitolul economii subterane.
În Spania, Portugalia şi Italia, economia neagră este 20% din PIB, iar în Grecia 25% din PIB. În Germania însă, economia subterană nu depăşeşte 13% din valoarea PIB-ului, iar în Olanda sau Austria ajunge la doar 10%. Mai mult, potrivit economistului Friedrich Schneider, economia neagră are un rol mai mare acum în Spania sau Grecia decât avea în anii 1980. Iar dacă această problemă ar fi fost rezolvată, iar rata de colectare a taxelor era egală cu cea a statelor nordice, problemele financiare nu ar fi existat astăzi în sudul Europei, scrie Der Spiegel.
Însă măsurile luate de guvernele din statele îndatorate pentru a îmbunătăţi administraţia financiară nu par suficiente pentru a face faţa datoriilor pe termen lung. “Fără a reduce cheltuielile şi a întroduce noi taxe, multe dintre statele îndatorate nu vor reuşi să-şi revină”, spune Guntram Wolff, de la think tank-ul bruxellez Bruegel.
Din punctul sau de vedere, statisticile BCE indică cel puţin modul în care guvernele trebuie să abordeze problemele economice. Italia este un caz relevant: are o datoruie de 130% din PIB (faţa de 80% în cazul Germaniei), însă averea italianului este în medie de 173.500 de euro (de aproape trei ori mai mare decât în Germania).
Peter Bofinger, membru al Consiliului German al Experţilor Economici, arată că ţările îndatorate ar trebuie să le ceară cetăţenilor bogaţi să contribuie mai mult la buget. “Cei bogaţi ar trebui, de exemplu, renunţe la o parte din activele pe către le au timp de zece ani.” Acest model a fost aplicat în Germania după Al Doilea Război Mondial, când celor bogaţi li s-a impus o taxă specială timp de 30 de ani.
Guntram Wolff susţine că statisticile BCE arată “cât de nedrept este distribuită bogăţia în Germania şi în alte părţi.” “Efortul salvării euro ar fi absurd dacă relativ săracul german l-ar ajuta pe super-bogatul grec să scape de plată taxelor”, susţine Wolff.
