Cum aţi ajuns şofer de cursă lungă, de TIR?
La 18 ani, după şcoala profesională, mă angajasem deja ca şofer. Pe TIR am lucrat după ’90. Înainte trebuia să fiu membru de partid. Îmi zisese şeful de partid pe autobază: „Bă, dacă te faci membru de partid, tu pleci la ITIA (n.r. – întreprinderea de transport internaţional auto)”. Uite că am ajuns să văd toată Europa şi fără să fiu membru de partid!
Aţi calculat, în linii mari, cam câţi kilometri aţi străbătut la volanul camionului până acum?
În douăzeci de an de şoferie, fără pauză, am calculat vreo două milioane de kilometri, din care vreo 300.000 pe extern.
Cum e viaţa dincolo de Nădlac? Dai drumul „la cai”?
Sincer, sunt alte condiţii. Bineînţeles, totul costă. Un dus la toaletă, cel puţin 50 de cenţi, dar ai satisfacţia că merită să-l plăteşti. Curăţenie, eşti respectat, înţelegeţi? Şoselele… n-ai ce să obiectezi! N-ai cum să găseşti o groapă. În Olanda, în Germania, inclusiv în Ungaria. Deci e diferenţă ca de la cer la pământ! Mă refer în sensul bun al cuvântului. La noi… numai gropi, nu ţi se asigură absolut, dar absolut nimic. Plăteşti degeaba! În Germania, credeţi-mă, ai pană şi n-ai voie să-ţi schimbi tu cauciucul. Vine echipa de intervenţie. Chiar dacă ai tot ce-ţi trebuie, cu vestă reflectorizantă, cu tot, tot, tot… asta-i regula! Şi-ţi spun băieţii: „Îţi convin legile mele, bine… nu-ţi convin… evită ţara!”. Serios!
Se aplică legile lor…
Mi se pare corect. Ai intrat la mine-n casă, respectă regulile ! Nu-ţi convin, nu te obligă nimeni. Aşa zic şi neamţul şi ungurul şi orişicine. În Grecia spre exemplu, te-au prins cu peste 80 la oră pe Autoband, eşti bun de plată!
Afară ştim să fim cuminţi…
Eee…şi Zmeul-Zmeilor se face cuminte, cum ai trecut de Nădlac, gata! Nu mai e mami, nu mai e tati, s-a terminat cu băieţii de fiţe şi bani-gata. Dacă te simt că vrei să dai şpagă, te-au legat fără nici un fel de discuţie.
Şi mai e un lucru; dacă nu-ţi place ceea ce faci, nu te apuca! Eu, dacă m-aş mai naşte încă o dată, acelaşi lucru l-aş face.
De ce? Nu oricine rezistă?
E stres mare, vă daţi seama… Trebuie să respecţi mersul programat, să nu depăşeşti cu un minut. Duc de obicei marfă periculoasă de la combinate chimice. Îţi trebuie foarte multă atenţie. În Germania, între Leipzig şi Dresda, sunt tunele în care e interzis să intri cu marfă periculoasă. La Praga, la fel. Dacă nu eşti atent, amenda ştiţi care e? Pe cuvântul meu, ştiţi câţi s-au spânzurat că au primit amenzi de 18-20 de mii de euro? Şi să vă mai spun o chestie. Când intri din Olanda în Germania, ţi se dau nişte cărticele, în toate limbile posibile, în care ţi se explică ce trebuie şi ce nu trebuie să faci; să-ţi plăteşti taxele de drum… să respecţi – şi-ţi spune în cehă, în olandeză, în engleză, în română, în ce limbă vrei – mă rog, te informează ce ai de făcut. Îţi dau toate posibilităţile să înveţi. Nu poţi merge la „polizei” după aia, dacă ai greşit, să-i spui că n-ai ştiut. Practic, nu vor să te prindă în ofsaid. Vor să te facă să nu greşeşti!
Îţi schimbă ieşirile din ţară mentalitatea, felul de a gândi şi de a te purta?
Într-o oarecare măsură, da! Nu mai vezi ca la noi, să se arunce pe geam punga de pufuleţi sau ce ştiu ce mâncare. Eşti ciudat dacă faci treaba asta, la ei acolo. Am un prieten care a păţit-o în Austria. A oprit într-un SOS (parcare de urgenţă), mâncase ceva, a aruncat în grabă hârtia lângă coş, şi a plecat! A venit poliţia după ei pe autostradă – căci se văzuse totul pe cameră -, i-a adus înapoi la coş, le-a dat 180 de euro amendă şi le-a pus şi coşul în braţe, că ziceau că e al lor, că doar l-au plătit!
Aveţi înţelegere din partea familiei?
Chiar vorbeam cu soţia, că n-ai cum să faci meseria asta dacă n-ai un pic de ajutor din partea familiei. Dacă nu ai susţinerea morală – uite, cum am stat de exemplu opt zile la Livorno, să încarc – şi nu te gândeşti ce-i acasă, e în regulă, totu-i OK! Vii cu drag spre casă, dar când treci de Nădlac, îţi cad toate de pe bord. Înţelegeţi? Tot ce-i pe bord: cană de cafea, tot, tot, tot…Pe-afară nu se întâmplă aşa ceva!
Cum vă descurcaţi în deplasare cu masa, cu dormitul? Ca să mai rămână şi nişte bani pentru acasă…
Am în maşină butelie, tigaie de teflon, oală, conserve şi tot ce-mi trebuie pentru gătit. Pregătesc totul ca acasă. Şi majoritatea românilor fac aşa. Am bidon de 60 de litri cu apă pentru gătit şi spălat. Ajung în parcări, care mă costă între 5 şi 15 euro, depinde de parcare, şi duşul care mă mai costă 2-3 euro. De dormit, dorm în maşină.
Care e diferenţa între leafa unui şofer român şi cea a unui străin?
Diferenţa e foarte mare. Pentru aceeaşi cursă pentru care noi luăm să zicem o mie de euro, ei iau cel puţin trei mii. Dar mai sunt şi nişte lucruri interzise. De exemplu, nu ai voie să iei curse în ţara lor, cu maşina ta. Dacă te angajezi acolo ca persoană, e OK, dar dacă mergi cu maşina ta la subpreţ, e jale! E cabotaj!
Şi ce se întâmplă în acest caz?
Mai nimic… îţi dau foc la maşină şi îţi iei bătaie rău! S-a întâmplat în Grecia acum doi ani, tot aşa, cu nişte bulgari care au vrut să facă pe şmecherii. I-au bătut şi le-au dat foc la maşini. Astea se întâmplă şi în Italia, şi în Spania, şi în Franţa… Acolo există unitate între şoferi. La noi, nu! A cam dispărut ce era pe timpul lui „Ceaşcă”. Ne ajutam între noi, iar acum ne furăm.
Pe-afară se fură?
Sunt cazuri… Între Franţa şi Anglia, între Grecia şi Italia, dar numai africani, numai negri. Se bagă pe sub maşini, taie prelate. Când te sui pe feribot, nu-i chiar drept la nivel, se îndoaie capul tractor şi mor mulţi negri care se bagă pe sub maşini.
Cu femeile cum e?
Ca şi-aici!… Ai bani şi sânge-n bascheţi, ai ce femeie vrei! Că-i mulatră, că-i neagră, că-i verde…
Şi preţurile?
Păi tot aşa, cum ar cere la noi 50 de lei şi dacă te duce mintea, aceeaşi treabă o poţi face cu 20. Afară cam 15, 20 sau 50 de euro. Că e o vorbă: „Nu-i prost cine cere, ci ăla care dă”. Peste tot e aşa!
Tot mai bine e acasă? Am înţeles că nu mai plecaţi…
Dacă nu-ţi respecţi meseria, nu te apuca de ea. Maşina îţi aduce banii, satisfacţia financiară, dar ai grijă de ea. La fel şi cu soţia! Discutam cu ea şi făceam calculul: din 25 de ani de şoferie, nu ştiu dac-am stat cinci ani acasă. Vine şi o vârstă la care trebuie să faci un pas înapoi. Anul ăsta voi mai merge doar prin ţară. Am noroc, repet, că am găsit înţelegere acasă, am văzut toată Europa, dar ajunge!
Ce ne-ar trebui să circulăm şi noi civilizat?
Autostrăzi, dar nu ca asta spre Piteşti, unde sunt două parcări şi acolo te aşteaptă Garda şi ARR-ul… şi să se aplice legea. Şi ar mai trebui să ne mai schimbăm şi noi! Cum nu s-a pus pază la WC-urile de pe Autostrada Soarelui, au dispărut şi chiuvetele. Du-te în Ungaria şi vezi că nu dispar! Ca să nu mai vorbesc de mai departe…
