În acest spațiu, puteți citi fragmente din opera lui Gheorghe Schwartz – Hotarele istorice Vocalize în re minor, apărut la Editura Junimea din Iaşi, în 2015.
Disputa asupra Sfinţilor Raul şi Bruno
După cum se ştie, la 24 septembrie (după unele surse în 1947, după altele în 2008), pentru a nu urma un nou măcel, Marile Puteri au decis ca pe teritoriul fostului sinistru regat să se nască două noi state Vandana: Republica Vandana de Sud şi Republica Vandana de Nord. Populaţia a primit cu entuziasm vestea, mai ales că şi-a amintit că, în subconştient, şi-a dorit dintotdeauna acest lucru. Păi, mai devreme sau mai târziu, evenimentul trebuia oricum să se întâmple! Însăşi istoria o cerea! De la tribuna Congresului Partidului Naţional Republican, preşedintele formaţiunii şi premierul în funcţie a declarat că vandanii trăiesc pe aceste locuri străbune din vremuri imemoriale, apărându-şi cu eroismul jertfelor de sânge glia. De altfel, „Cântecul Vandei”, epopeea naţională, povesteşte limpede ce şi cum s-a petrecut totul. Iar Sfânta Vanda, zeiţa tutelară, veghează de milenii asupra preacuvioşilor ei adoratori. „Şi, a mai spus Raul Prop al V-lea, preşedintele Congresului Partidului Naţional Republican, faptul că în lăcaşele de cult din Republica Vandana de Nord toţi oamenii se închină la cele două zeităţi Sfânta Vanda şi Sfântul Raul, dovedeşte din plin unitatea în fapte şi simţiri a vandanilor. Asta în vreme ce în aşa-numita Republica Vandana de Sud, oamenii sunt induşi în greşeală şi puşi să se roage la aşa-zişii <sfinţi> Vündün şi Bruno. Populaţia aceea nici nu-şi spune că ar fi vandană ci vündünă, dovedind, şi în felul acesta, că în cele câteva veacuri de când s-a pripăşit pe acele locuri n-a reuşit să-şi însuşească măcar sunetul a!”
În timpul acesta, la Catedrala Naţională Sfinţii Vündün şi Bruno, Înalt Preasfinţia Sa, Mitropolitul Bruno Slot, învăţa mulţimea adunată în sfântul locaş că vandanii, conform ultimelor cercetări, nu vor accede niciodată în Rai datorită numeroaselor păcate pe care nu contenesc să le tot săvârşească. După care corul a intonat imnul „Numai vündünii sunt vandani”, urmat de patrioticul „Őrü Őrü Bumba Őrü”.
(Deşi schisma dintre cele două sfinte biserici pare absolut definitivă, monseniorul Lupadus Stein, fostul cap al cultului din fostul regat Vandana (de tristă amintire), mai este convins şi astăzi că „lucrurile vor intra în sfânta normalitate”. Până atunci, cetăţeanul Lupadus Stein îşi câştigă existenţa în calitate de contabil civil la Fabrica de Confecţii din penitenciarul Zdup.)
- Căsătoria dintre nonagenara domnişoară Julia Zimberlan şi Raul B., adică Ludovic Spack, adică dragul Boby, n-a fost anulată
Şi, fiindcă veni vorba despre implicarea patriotic benefică a înaltului cler în problemele politice a celor două republici surori, trebuie spus că înalţii ierarhi din Republica Vandana de Nord au constatat (cu indignare) că înalţii ierarhi din Republica soră Vandana de Sud tolerează practici păgâne în demersul lor liturgic, de exemplu în taina botezului, aşa că au recomandat ferm să nu mai fie acceptate căsătoriile mixte între vandani şi vündüni. La care populaţia profund jignită din Republica soră Vandana de Sud n-a mai recunoscut nici ea asemenea mariaje. (Noroc doar că nunta dintre domnişoara Julia Zimberlan şi Raul B., adică Ludovic Spack, adică dragul Boby, a avut loc înaintea acestei dispute.) Episcopul vicar, P.S. Ramon Sturlenberg a publicat o carte, mult răspândită printre credincioşi, în care a arătat clar că vandanii şi vündünii nici nu împărtăşesc acelaşi cult şi că, drept consecinţă, căsătoriile între ei nici nu sunt posibile. Aşa că toate acele căsătorii au fost anulate de drept în Republica Vandana de Nord. Şi, desigur, că şi în Republica soră Vandana de Sud, unde nordicii au fost găsiţi – pe baza unor documente aflate deasupra oricăror susceptibilităţi! – drept urmaşii vandinilor, adică ai celei mai primejdioase secte eretice excomunicate şi măcelărite în secolul al XIII-lea. Cartea parohului Bisericii Sântul Bruno din Oraşul Nou, Vasili Kornikov, adevăratul ideolog atât de respectat în toată ţara, a dus la anularea şi retroactivă a căsătoriilor dintre vandani şi vündüni. (Ceea ce a produs situaţia că un număr de 21.924 de soţi aflaţi în această culpă s-au trezit că păcătuiau de mulţi ani în concubinaj şi că odraslele lor nu erau decât copii din flori. Consecinţa? 8.736 procese privind moştenirile.)
(Şi, din nou, noroc că nunta dintre nonagenara domnişoară Julia Zimberlan şi Raul B., adică Ludovic Spack, adică dragul Boby, a avut loc înaintea acestor revelaţii. Aşa că, în mod miraculos, logodna de optzeci de ani n-a fost ştearsă din Cartea Recordurilor. Spre mândria îndreptăţită a atât a vandanilor, cât şi a vündünilor.)
- Cei de pe versanţii „asemenea căpăţânii unui bătrân chel”
Parcă n-ar fi fost de ajuns atât de încordatele relaţii între Republica Soră Vandana de Nord şi Republica Soră Vandana de Sud, că a trebuit să vină şi academicianul Robert J. Spuck să mai pună paie pe foc. El a publicat o nouă ediţie comentată a operelor lui Herodot, adăugând şi proaspăt găsitele Adnotări. Unde la secţiunea a VII-a n-a omis să treacă şi impresiile marelui călător strânse pe versanţii „asemenea căpăţânii unui bătrân chel” ai Muntelui Azuriu. Impresii deloc măgulitoare pentru băştinaşii întâlniţi acolo. Şi nici comentariile savantului din Republica Vandana de Sud nu sunt cu nimic mai favorabile acelei populaţii.
Da, dar Muntele Azuriu se găseşte dincolo de gardul cu sârmă electrificată ce se întinde pe toţi cei trei sute optzeci şi şapte kilometri, lăsând libere doar cele trei treceri dintr-o ţară în cealaltă. (Un punct de frontieră la fix o sută douăzeci şi nouă kilometri.) Muntele Azuriu se află pe teritoriul actual al Republicii Vandana de Nord. Iar mândrii cetăţeni ai republicii surori – care pretind că trăiesc în patria lor de peste patru mii de ani – adică deja de pe vremea când „părintele istoriei” le-a vizitat locurile, sunt profund jigniţi de opul publicat de academicianul Robert J. Spuck. Care n-a luat în seamă că şi la Diabelli (capitala Republicii Vandana de Nord) există o Academie! Aşa că acolo s-a constituit o comisie de experţi menită să dea o replică dură jignitoarelor afirmaţii puse în circulaţie în republica soră. Bineînţeles că de Spuck nu se pot atinge, renumele acestuia în materie de Herodot fiind peste orice bănuială. (Ceea ce nu a împiedicat două ziare de scandal să amintească „lumii întregi” că savantul a trecut prin trei divorţuri.) Aşa că s-a căutat o altă strategie. Evrika! Dacă de prestigiul ticălosului Robert J. Spuck nu te poţi atinge, atunci Comisia specială „l-a demolat” pe Herodot. Marele romancier Bruno Vasel a publicat o biografie romanţată a „părintelui istoriei”, unde personajul apare drept beţiv notoriu, violator şi „primul criminal în serie cunoscut în memoria omenirii”. Epuizat în doar o lună în 200.040 exemplare, romanul a fost ecranizat de către regizorul român Werner Polacek, fiind nominalizat la nu mai puţin de opt premii Oscar. (L-a obţinut doar pe cel pentru efecte speciale[1].) Apoi, ca lucrurile să fie şi mai clare, profesorul John Jhonoff a descoperit un lucru într-adevăr senzaţional: Adnotările publicate şi comentate de Spuck nu au fost scrise de către Herodot din Halicarnas, ci, mult mai târziu, de către un plagiator ordinar, Herodot din Creta, cel care a furat renumele „părintelui istoriei”. Aşa că scrierile sale n-au nici o valoare ştiinţifică.
În clipa de faţă, disputa este cât se poate de încurcată: pe de o parte, dacă Herodot din Creta n-a fost decât un „plagiator ordinar”, atunci copia sa putea proveni de la o sursă de încredere – de ce nu de la însuşi Herodot cel Adevărat? Pe de altă parte, după ce acestuia i s-a confecţionat un portret atât de mizerabil de către scriitorul Bruno Vasel şi de către filmul lui Werner Polacek, atunci nici originalul nu pare fără pată. De unde s-a deschis o nouă discuţie: păi, mai toţi autorii antici n-au fost decât nişte copişti mai mult sau mai puţini fideli. Copişti ai unor originale corupte şi ele!
O comisie de arbitraj a răsuflat uşurată şi a încurajat noua polemică născută pe teritoriul celor două republici surori Vandana de Nord şi Vandana de Sud drept prilej de vrajbă între… Halicarnas şi Creta. Şi astfel, vechii locuitori de pe versanţii „asemenea căpăţânii unui bătrân chel” se întorc în somnul istoriei, de unde au fost treziţi atât de nepotrivit.
[1] Polacek îl prezintă pe Herodot drept strămoşul direct al Contelui Dracula.
Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.