Faptele
În 20 octombrie 2015, un om a fost implicat într-un accident de circulație în urma căruia a suferit o hemoragie cranio-cerebrală ”consecință a unui traumatism cranio-cerebral și facial cu fractură craniană”. În urma rănilor a murit.
Până aici totul simplu.
Ca la orice accident cu victimă urmează o anchetă făcută de polițiști și procurori. Din cercetări reies anumite fapte pe care anchetatorii le consideră penale și decid începerea urmăririi. Tot simplu.
Când a avut loc accidentul, victima făcea parte dintr-un dispozitiv de însoțire al ministrului Gabriel Oprea. ”Acest dispozitiv, asigurat de către Brigada de Poliție Rutieră din cadrul Direcției Generale de Poliție a Municipiului București, era format dintr-un motociclist rutier (victima Gigină Bogdan-Cosmin) și un echipaj format dintr-un ofițer și un agent de poliție aflați într-un autoturism de poliție rutieră. Acest dispozitiv preceda în trafic autoturismul în care se afla ministrul Oprea Gabriel. La momentul producerii accidentului, ministrul Oprea Gabriel se deplasa către locuința sa situată în cartierul Cotroceni”.
Și de acum totul devine complicat.
Inițial, procurorii îl acuză pe Oprea de abuz în serviciu pentru că folosea fără drept coloane oficiale. Cel puțin câte 5 pe zi, 1607 coloane în 10 luni.
După ce comisia juridică și plenul aprobă începerea urmăririi penale pentru fostul ministru de interne Oprea, acesta este pus sub acuzare în februarie anul acesta.
După câteva luni de cercetări și după finalizarea unor expertize apar noi date. Procurorii consideră că Oprea ar trebui cercetat și pentru ucidere din culpă în același dosar.
Conform Constituției, se cere iar avizul Senatului. Comisia juridică avizează pozitiv anchetarea lui Oprea. Acesta umple telefoanele colegilor cu SMS-uri de ajutor și 73 dintre aceștia se dovedesc miloși, iar plenul Senatului votează împotrivă. Și așa ancheta se oprește cel puțin până când fostul ministru își va pierde imunitatea.
Votul din plen inflamează societatea românească.
Senatorii
Oprea se apără spunând că de vină sunt gropile, nesemnalizate, dar semnele care marcau gropile sunt deja în camera de corpuri delicte.
La rândul lor, cei care au votat împotriva anchetării fostului ministru spun că e un abuz al procurorilor și că nu sunt probe și că încadrarea juridică nu ar fi potrivită. Astfel senatorul PSD Ioan Chelaru, membru al comisiei juridice, dar care nu a votat în comisie deoarece nu era în țară, declară că ”am constatat că nu există indicii, ca să nu mai vorbesc de fapte care să-l incrimineze pe Gabriel Oprea pentru ucidere din culpă”. În consecință, în plen a votat împotriva urmăririi penale. Decizia a luat-o spune el după ce ”am studiat cu pixul în mână tot dosarul, nu ca alți colegi care au o reținere să citească un dosar de 18 volume și votează politic”.
Pentru demersul DNA, Chelaru dă vina pe ”spectacolul lumii” și afirmă că nimic nu-i împiedică pe procurori să continue urmărirea penală și să-l trimită în judecată iar acolo, dacă era cazul, judecătorul să schimbe încadrarea juridică”.
”Oprea mai are două luni de mandat și puteau să îl cerceteze atunci dacă voiau, dar ăsta este spectacolul lumii”, a mai adăugat senatorul PSD.
De partea cealaltă, președintele comisiei juridice din Senat, liberalul Cătălin Boboc afirmă că avizul favorabil a venit după ce membrii săi au ascultat punctul de vedere al lui Oprea și au văzut și toată documentația procurorilor.
”Oamenii confundă noțiunile între ele, vinovat sau nevinovat, cu desfăsurarea anchetei în sine. Votul favorabil al comisiei nu însemnă că e vinovat așa cum, dacă Senatul a respins cererea procurorilor, nu însemnă că e nevinovat”, afirmă acesta.
”Daca analizăm Constituția în litera și spiritul ei constatăm că măsura imunității, care este totuși una normală, mai ales că veneam după o lungă perioadă în care justiția fusese folosită împotriva oponenților politici, are ca scop protejarea persoanelor în legătură cu opiniile lor politice și nu cu astfel de infracțiuni”, a declarat Boboc.
El consideră că senatorii ar trebui să facă legi, nu justiție, și că dosarul trebuie să ajungă să fie soluționat de un judecător, sigurul în măsură să spună dacă Oprea este sau nu vinovat.
”Acum, dacă fluturăm avizul comisiei spunem ca e vinovat, dacă fluturăm decizia plenului spunem ca e nevinovat, mai bine să ne ocupăm să facem legi și nu ne substituim judecătorilor. Să facem legi și să nu facem justiție, nici în Senat, nici la tv. Acolo a murit un om, e un fapt, este vorba de o moarte nenaturală și e normal ca justiția să elucideze cauzele”, a mai adăugat senatorul PNL.
Procurorii
Ciudat este că dacă, în februarie, chiar Oprea cerea să ajungă în fața instanței pentru a-și dovedi nevinovăția pentru abuzul în serviciu, acum și-a implorat colegii să-l ajute să scape de acuzația de ucidere din culpă.
Poate fiindcă, considerându-se nevinovat, nu ar vrea să răpească timpul judecătorilor cu cele 18 volume ale dosarului de urmărire penală în condițiile în care doar se știe că magistrații sunt supraaglomerați cu cauze.
Chiar așa: de ce ar vrea vreun judecător să știe că ”profitând de autoritatea pe care funcția de ministru de interne i-o conferea asupra funcționarilor publici din cadrul acestui minister, ministrul de interne Gabriel Oprea a determinat atât însoțirea sa permanentă cu echipaje ale poliției rutiere, cât și modalitatea de formare a acestor echipaje, respectiv folosirea unei motociclete a poliției rutiere pentru a facilita deplasarea cu viteză a coloanei oficiale astfel formate”.
Sau: de ce să fie deranjat un magistrat cu declarațiile martorilor sau cu înregistrările convorbirilor dintre polițiștii aflați în dispoziv din care reieșea că Oprea era tare grăbit să ajungă acasă și că din cauza acestei grabe un om a murit.
”În ceea ce privește cauza accidentului de circulație constând în viteza de deplasare (84 de km/h) și neadaptarea acesteia la condițiile meteorologice, din probele administrate pe parcursul urmăririi penale rezultă indicii rezonabile că această cauză a fost determinată de către ministrul de interne Gabriel Oprea”, afirmă procurorii. Cum?… Implicit prin comunicarea destinației și a momentului precis la care ministrul vroia să ajungă la destinație, el fiind și singurul care era ”în măsură să solicite mărirea vitezei de deplasare dincolo de depășirea limitei de siguranță”.
Sau: de ce ar fi deranjat un magistrat cu cele două expertize criminalistice și una tehnică din care se pare că ar reieși că ministrul ”folosindu-se de ascendentul pe care demnitatea deținută i-l conferea”, a decis că deplasarea coloanei trebuia să se facă ”cu viteză foarte ridicată”.
Astfel, motociclistul care deschidea coloana oficială trebuia să ajungă în intersecții înaintea tuturor, să se asigure că traficul este oprit după care în momentul apropierii coloanei să se deplaseze cu viteză sporită către următoarea intersecție pentru a repeta acest proces. ”Acest mod de lucru corespunde și situației de fapt din prezenta cauză când, după ajungerea coloanei în intersecția străzii Știrbei Vodă cu Calea Plevnei, victima Gigină Bogdan Cosmin a accelerat către următoarea intersecție, cea cu Splaiul Independenței, împrejurare în care s-a produs accidentul soldat cu decesul acestuia”, spun probele cu care nu trebuie deranjați judecătorii deoarece reprezintă niște fapte și declarații politice.
