Alegerile, scurtă recapitulare

Prin semnificațiile rezultatelor și consecințele provocate, recentele alegeri sunt, probabil, printre cele mai spectaculoase din ultimii ani. BEC a anunțat, în sfârșit, rezultatele finale, astfel că sunt posibile niște concluzii succinte, în primă lectură.

O pleașcă de la Moș Nicolae. PSD este marea vedetă a alegerilor. Într-un moment în care mulți așteptau să li se cânte prohodul, social-democrații s-au clasat cu patru procente peste liberali, lăsând fără aer toată camarila lui Iohannis. Marea eroare a liderilor PSD ar fi să creadă că acest rezultat se datorează lor. Nici poveste! Scorul PSD este o pleașcă adusă de Moș Nicolae, din partea tuturor celor enervați, jigniți ori frustrați de comportamentul inadmisibil, violent și sfidător, al lui Iohannis, Orban, Câțu, Rareș Bogdan, Florin Roman, Turcan et Co.

Românii detestă îngâmfarea, nu înghit jignirile, resping prostia și urăsc nazismul. Și cum întruchiparea tuturor acestor patologii de educație și caracter este Iohannis, românii au pus voturile care încotro, numai la liberali nu. Așa s-a trezit și PSD pe tavă cu niște voturi care i-a derutat în așa hal pe lideri încât aceștia nici nu știu prea bine ce să facă cu ele.

Guvernare eșuată. Alegerile au consemnat falimentul unei guvernări slugarnice, improvizată, adusă la putere prin aranjamente și alcătuită după 3 criterii principale: a)banii aduși în conturile partidului, b)slugărnicia față de Iohannis și c)decibelii înjurăturilor la adresa PSD.

Un guvern atins de paranoid mai abitir decât de covid, cu miniștri care au intrat repede în folclor cu nume precum Tilișcă, Grindă, Pepsiglass, Liftiera, Cuie Mîțu, Sculata moartă etc este o rușine națională. Acest guvern antihrist, incompetent și arogant, a folosit pandemia pentru a lovi, sub comanda lui Iohannis, în lucruri scumpe românilor – în biserică, în libertate, în credință, în demnitate…Iohannis a redeschis piețele pentru țărani cu o zi înainte de vot, cum a făcut Ceaușescu, când mai dădea 100 de lei la pensie, în timp ce elicopterul evadării își încălzea motorul pe acoperiș… Continuarea unei astfel de guvernări, reșapată cu promotorii huliganismului politic în parlament, este încă o mare jignire adusă poporului român.

Ascensiunea AUR este un semnal de alarmă pentru societatea românească. Apariția acestui partid răspunde evident unei așteptări. Chiar dacă mulți se fac că nu aud, în țară există un murmur tot mai consistent de nemulțumire populară față de starea de vasalitate a țării. România a ajuns să își plece capul în fața tuturor pițifelnicilor care vin pe-aici cu diurnă de la Bruxelles, cu un aer de luftinspectori, dând note la purtare statului român, trasând linii roșii și agitând amenințător din degete.

Sub biciul unei propagande năimite și la presiunea unor politicieni iresponsabili, din agenda partidelor au fost eliminate cu timpul orice opțiuni pentru suveranitate și apărare a demnității naționale. Cuvântul patriotism a ajuns să fie considerat o blasfemie.

În acest context, apariția unei mișcări precum AUR era inevitabilă. În loc ca tema patriotismului să fie scoasă de la naftalină și să devină o preocupare doctrinară comună tuturor partidelor cu vocație națională, nu cosmopolită, această temă este acum confiscată de o grupare politică pe care lumea abia o descoperă. Scorul obținut în alegeri de acest partid cu numai 5000 de membri, înființat anul trecut de Ziua națională, a generat efectul bulgărelui de zăpadă: în numai câteva zile, numărul de membri a crescut de patru ori. Pe termen scurt, AUR va trebui să-și testeze rezistența la câteva mari provocări: penetrarea de către acoperiții serviciilor secrete, propaganda securistă care deja a luat-o în primire cu tot felul de epitete și înscenările nebănuite la care liderii anonimi de acum vor fi supuși din partea Statului paralel.

Derbedeismul scos din scenă. Alegerile au făcut și un act de dezinsecție: l-au eliminat din politică pe Victor Ponta. Trădător repetat al propriului partid, plagiator dovedit, de un carierism devastator, mereu dispus să scuipe unde a lins, obraznic, semnatar al pactului cu Băsescu-Petrov, slugarnic față de lista lui Barroso, plimbăreț prin crame cu Kovesi, degustător de șorici pârlit în sufrageriile SRI, făcând vraiște partidul care i-a oferit absolut totul, disponibil față de oricine care îi putea asigura o funcție mai înaltă sau un grad în plus, ocupat mai mult cu telefonul decât cu treaba la birou, trepăduș neobosit al televiziunilor, acest Ponta atinsese în ultima perioadă o nouă culme a tupeului, autoanunțându-se drept candidat la președinție în 2024. Acum a primit un reject, despre care foarte multă lume speră că va fi definitiv.

Paguba colaterală a lui Ponta este Călin Popescu-Tăriceanu. Acesta s-a bosumflat că PSD nu l-a desemnat candidat comun la prezidențiale și, la prima ocazie, a întors armele. PSD a ieșit de la guvernare cu voturile Pro-România și ALDE. Tăriceanu, în loc să stea la un loc călduț în alianța cu PSD, a făcut rahatul praf luându-se după Ponta. Soarta lor poate să intereseze mai puțin, dar consecința gravă a acțiunilor lor politice a fost aducerea la putere a „guvernului Lui”. De care nu scăpăm nici după aceste alegeri.

Amin lui Băsescu-Petrov? Alegerile au marcat, în sfârșit, scoaterea lui Băsescu-Petrov din peisajul politic intern. A rămas europarlamentar, cu leafă bună și pensie babană, dar printre puținii din Europa care nu mai au partid în parlamentul național. Dar nu atât Băsescu-Petrov contează în acest ecuație, întrucât fostul președinte, tunător dovedit la securitate, n-are nici un fel de grețuri să mai candideze în 2024 și mai departe, până la adânci bătrâneți, pentru cine știe ce sinecuri internaționale… PMP n-a mai intrat în parlament, deși sistemul s-a scremut până în ultimul moment să scoată cu forcepsul pentru PMP fiecare sutime de procent din sacii cu procese verbale. Și asta pentru că, având la dispoziție și mandatele PMP, misiunea lui Iohannis de a-și face „guvernul Lui” era mult mai ușoară. Sistemul paralel de numărare a voturilor, aplicat de PSD, a dat însă peste lăbuțe tabletelor, astfel că scorul PMP n-a putut fi întors. Petrov are sacii în căruță, dar ciracii săi au rămas cu buza umflată, printre care Cristian Diaconescu, Onaca, Bichir (multivalent, multipotent), Turcescu, Mihai Neamțu (care, în 2012 saluta de pe fereastra unui wc de la etaj, fraudarea referendumului de demitere a lui Băsescu), Eba-mamă a trei copii de la doi bărbați (rămâne familia uniparentală fără susținere în parlament!), Cătălin Avramescu (faimosul doctor în științe despre canibalism), Sechelariu (turnător calificat în dosarele ului A.Năstase), Dorinel munteanu-fotbalistul (!), Liviu Negoiță (Livache, după numele de alint, reîntors în scumpa patrie după un lung „exil” pe malul Lacului Como, unde deținea o vilă vecină cu a lui George Clooney) ș.a.

Avertisment huliganismului politic. Alegerile au marcat și reculul USR – PLUS, într-un moment când această falangă de esență securistă se legăna în beția succeselor obținute cu sacul la locale. Adunătura a tot felul de chichirăi, chortilde și năsui, parașutați de nu se știe unde direct în parlament, este cea care, în premieră, a adus huliganismul politic în viața țării. Senatorii lor dormeau peste noapte în clădirea parlamentului, la ședințele de comisii aduceau boxe cu muzică de maneliști, în sală defilau cu pancarte jignitoare ș.a.m.d. Regimul Iohannis se susține pe huliganii politici, îi încurajează să circule liber prin republică, să agreseze în plină stradă adversarii politici ori familiile unor foști lideri (cum s-a întâmplat chiar în ziua alegerilor, cu soția și fiul lui Adrian Năstase).

Huliganismul, o plagă pe obrazul societății și pandant al iohanismului, a primit, totuși un avertisment prin scorul sub așteptări primit la alegeri, dar acest lucrunu-i intimidează câtuși de puțin. Dimpotrivă.