Ziua Națională a României este sărbătorită pe 1 decembrie, iar această dată, stabilită printr-o lege promulgată în 1990, marchează un moment important din istoria românilor, cel în care Marea Adunare de la Alba Iulia a votat unirea Transilvaniei cu România, în 1918.
Prin legea nr. 10 din 31 iulie 1990, data de 1 decembrie a fost adoptată ca zi națională și sărbătoare publică în România.
Marea Unire de la 1918
Pe 1 decembrie 1918 a fost convocată, la Alba Iulia, Adunarea Naţională a Românilor, lucrările finalizându-se cu Hotărârea de unire necondiţionată a Transilvaniei cu România, votată în unanimitate. Acest act a avut loc după ce, la data de 27 martie 1918, respectiv 28 noiembrie 1918, organele reprezentative ale Basarabiei şi Bucovinei au votat unirea.
Pe 1 decembrie 1918, se decide astfel în unanimitate unirea Transilvaniei, Crişanei şi Maramureşului cu România, dar cu păstrarea unei autonomii locale, pe baze democratice, cu egalitate între naţionalităţi şi religii.
„Adunarea Naţională a poporului român din Transilvania, Banat şi părţile ungurene a primit rezoluţiunea prezentată prin Vasile Goldiş în întregimea ei şi astfel unirea acestei provincii româneşti cu ţara mamă este pentru toate veacurile decisă”, anunţa Gheorghe Pop de Băseşti, preşedintele Marii Adunări.
La Alba Iulia, aşa cum a fost şi la Cernăuţi, la 28 noiembrie, a fost o adunare a tuturor românilor din Austro-Ungaria. Tot aici, la Alba Iulia, se constituie Marele Consiliu Naţional Român, care este format din 200 de membri aleşi şi încă 50 cooptaţi. În următoarea zi, Consiliul numeşte un guvern provizoriu, numit Consiliul Dirigent al Transilvaniei, care îl are în frunte pe Iuliu Maniu. La 11 decembrie se ratifică Marea Unire de către Guvernul României, iar declaraţia de la Alba Iulia este înmânată regelui Ferdinand. Regele promulgă în aceeaşi zi decretul de sancţionare a unirii (inclusiv a Basarabiei şi Bucovinei). Un an mai târziu, pe 29 decembrie 1919, Parlamentul României votează legile de ratificare a unirii Transilvaniei, Crişanei, Maramureşului, Banatului, Bucovinei şi Basarabiei cu România.
Recunoaşterea internaţională a unirii Bucovinei cu România s-a făcut la 10 septembrie 1919, prin semnarea Tratatului de la Saint Germain dintre Puterile Aliate şi Austria. Recunoaşterea unirii Transilvaniei, Banatului, Crişanei şi Maramureşului cu România s-a făcut prin Tratatul de pace de la Trianon, încheiat la 4 iunie 1920, de Puterile Aliate şi Asociate şi Ungaria.
Pe 28 octombrie 1920, s-a semnat Tratatul de la Paris, pe de-o parte de România şi pe de cealaltă parte de Puterile Aliate (Franţa, Marea Britanie, Italia şi Japonia), care a avut ca scop recunoaşterea unirii României cu Basarabia. Dar acesta nu a intrat în vigoare pentru că Japonia nu l-a ratificat. De asemenea, Uniunea Sovietică nu a recunoscut această unire, iar acţiunile Japoniei au venit ca rezultat al unui protocol secret care a făcut parte dintr-un tratat între cele două din 1925.
10 mai şi 23 august, datele care au marcat anterior Ziua Naţională a României
Anterior, în perioada 1866 – 1947, Ziua Națională a României a fost sărbătorită pe 10 mai, apoi, între anii 1948 și 1989, pe 23 august.
Deoarece prințul Carol de Hohenzollern-Sigmaringen a depus în data de 10 mai 1866 jurământul în fața adunării reprezentative a Principatelor Române Unite, aceasta a fost desemnată Ziua Naţională, fiind sărbătorită până în 1947.
În 2015, Camera Deputaţilor a decis ca 10 mai să fie sărbătoare naţională, fiind ziua care marchează trei momente istorice – începutul domniei lui Carol I, Independenţa de stat şi încoronarea primului rege al ţării.
După abdicarea forțată a regelui Mihai I, pe 30 decembrie 1947, Camera Deputaților a adoptat legea prin care a proclamat Republica Populară Română. Data de 23 august a fost decisă drept sărbătoare de stat, fiind cunoscută ca ziua insurecției armate antifasciste, începutul revoluției populare în România. Data făcea referire la întoarcerea armelor împotriva Germaniei naziste și arestarea Guvernului condus de Ion Antonescu în anul 1944.
Oare ce populație mai are România pe teritoriul național, cu domiciliu permanent?
Ca să putem calcula câți ”ani/muncă/om”, au pierdut românii sub mandatele ”aerian-ariene” risipite sub ”marca înregistrată Iohannis”,
Timp în care…
…Puteam ajunge la soare pe jos, puteam construi autostradă spre Marte și Scară spre Infinit,
puteam lucra și pune în valoare calități, cum ar fi respectul de sine, cinstea și demnitatea de popor vrednic și credincios,
cu fiii risipiți acum pe coclaurile lumii,
popor niciodată învins în mentalul colectiv,
pedepsit a trăi în statul declarat eșuat,
de primul ghinionist-eșuat al țării…
Puteam construi piramide, spitale, școli,
Puteam ridica nivelul de trai și spori locurile de muncă pentru românii plecați din țară, pentru a-i convinge că au motiv de întoarcere ”acasă”.
Puteam investi în agricultură, în Turism, să oferim destinații de cinci stele în locuri de poveste,
Puteam ieși în stradă pentru a ne apăra dreptul la sănătate, interzis de arafații guvernelor antinaționale?
Puteam alege conducători responsabili, nu yasmani dezbinatori de țară?
Oare puteam?
Măcar să fi încercat, puteam?
Cât mai durează până va începe poporul român să scrie un rechizitoriu la adresa Tâlharilor ce au devalizat România?
Când vom începe să construim pușcării în care EI să se simtă ”ca acasă”, pe banii celor ce ne-au amanetat viitorul, cu sufletele noastre cu tot?
Când ne apucăm să astupăm tranșeele săpate de guvernanți între români,
Când vom anula distanța ca de la cer la pământ, între Idei, Gând și Faptele noastre?
Când ne vom transforma, fiecare dintre noi și Toți Împreună,
în Răsaduri de Simțire și Unică Voință Românească,
apreciat în Lumea Civilizată ca Popor demn de respect,
sub inscripția ”Made in Grădina Maicii Domnului”?