Adam? Oh, da! Ce carte minunată! Daniel Botgros e autorul, la Reșița îl găsiți, e acolo, teribil, inteligent și talentat. Dar să revin, politica e politică și pe stomacul gol, e un fel de Adam. Mereu o iei de la capăt în politică. Uită-te la ai noștri! Dar cine mi-a furat stickul? Tipii de la PSD sau de la PNL? Pentru că nu mai am stick, uite-așa. Poetesa Carmen? Farmacistul Iamandi? Pitoșkin, zvăpăiatul? Colonelul Sharun?
Obin Oba? Domnișoara Margareta? Bobolina? Pricoliciul de la Arsenal? Comisarul Terente? Mallory? Arcibald, armurierul? Cașalotul cicălitor sau rechinii melancolici din Bankusai? Care mi-ai șparlit ideile, ficțiunile, scenariile, eseurile, gândurile și strategiile vălurite și văluritoare? Nu știți, nu?! Aveți voi vreo bănuială, ceva, nu se poate altfel, vă văd eu după ochi, toată noaptea ați flecărit pe Facebook. Dacă-mi ziceți, promit solemn ca eu să vă spun într-un ceas unde e comoara lui Bibescu, vă dau și harta, vă învăț cum să ajungeți la ea în chip miraculos și magic.
O să scriu și pe blogu’ meu, pe bune dacă mint. Stickul? Balthazar trebuie să-l fi șparlit, dacă stau bine și mă gândesc. L-a vândut pe bani grei într-un bazar din Oran, din Kabul sau din Bagdad. Poate că pesediștii au pus mâna pe el de-au câștigat duminică alegerile. Dar oare le-au câștigat? Androizii din Berlin râd în hohote! Roboții din Cairo, și ei. Liberalii noștri, vai de ei. Domnul Jules Verne mă sună pe mobil, auzi, chiar că Băse intră în joc.
În sfârșit, îl citesc pe Daniel Botgros, Daniel scrie un Science Fiction de substanță, profund, aprofundat, straniu, bărbătesc. Daniel Botgros are un secret al lui, ficțional, reșițean și nu numai, are ceva din dacii liberi, o abordare bărbătească, piezișă a realului fantast. Cartea lui, Adam, ce roman superb! Un Hard SF. Știți ce-i aia hard? E un SF greu, profund, substanțial, cu multă tehnologie. Așa e și romanul Adam scris de talentatul Daniel Botgros. Un roman editat de Pavcon, o editură insurgentă în peisajul românesc.
Despre secret, așa, în general, mă trage de mânecă, vezi bine, chiar fostul președinte. Știi care e secretul, mă întreabă Constantinescu vorbindu-mi duios despre Brucan. Vorbești de stickul meu? Nu domnule, vorbesc de alegeri. China se rățoiește la Trump. Putin stă cu ochii pe franțuji. FMI ne trage preșul de sub picioare. Ponta, ioc. Serviciile, ioc. Arabii fură pădurile la greu, petrolul s-a dus. Luna decembrie e nasoală pentru români. Dar cine mi-a furat stickul? Când eram pe malul mării de carton? Acolo? Sau la București, pe Calea Victoriei?
Când în București se deschideau Porţile Timpului, oceanul dâmbovițean arunca, pe plajele sale fierbinţi, cadavre sticloase, aeroplane ruginite, gramofoane sparte, frigidere turtite, jurnale îngălbenite, cărţi bine umflate de-atâta umezeală, statui sfărâmate, ibrice găurite, maşini de spălat făcute ghem, tenişi jerpeliţi, prezervative făcute ferfeniţă, mănuşi de box scorojite, afişe electorale decolorate, sloganuri electorale, fluturași electorali, zâmbete electorale, autobuze electorale, butoaie dogite şi-o grămadă de alte lucruri după care bucureștenii alergau de dimineaţă şi până seara plini de curiozitate şi înfiorare.
Din când în când, bulversate fiind câmpurile magnetice, din acel întreg amalgam de forme strivite şi răsucite se năşteau felurite fiinţe politice care clădeau tuturor multă bătaie de cap. Unele erau năroade, altele îngrozitor de inteligente. Cum păreau a fi indestructibile, lumea începuse să le tolereze, să le ocolească sau pur şi simplu să le ignore. Nu se mai mira nimeni atunci când, dimineaţa, prin pâcla liliachie, vâjâia prin văzduh câte-o bicicletă argintie cu aripi de liliac şi cap de crocodil care se răstea la câte-un trecător grăbit, hei, tipule, cât să fie ceasul?! S-o fi sfârșit procesul de votare?
Vitrinele din București erau pline cu acvarii feeric luminate în care pluteau politicieni de toate culorile. Erau ambalați cu gust şi purtau etichete fosforescente pe care puteai citi nişte preţuri exorbitante. Circula un zvon incitant potrivit căruia, transferându-ți matricea energetică într-un astfel de corp ai fi putut afla lucruri nemaipomenite despre politichia secretă de dincolo de Porţile Timpului. Ba mai mult, se vorbea, ai fi putut deveni nemuritor. Așa, ca Adam cel construit atât de măiestru de teribilul Daniel Botgros.
Adam, un roman excelent semnat de talentatul Daniel Botgros:
https://www.libris.ro/adam-daniel-botgros-PAV978-606-8879-87-1–p11791115.html
Don Buffy, de 1 Decembrie puteai sa renunti la reclama de carte,citeste-l dumneata pe „Adam” in pace si relaxare!Altii nu l-au citit pe Alexei Tolstoi (Aelita) si or sa-si strice ochisorii pe Botgros:))Nu mai vorbesc de Stephen King…
La multi ani domnule Bufnila, de ziua nationala a Romaniei! Pe langa noutatea pe care ne-o spuneti aici despre romanul ,,Adam” a Sf-istului Daniel Botgros,am citit ceva-in Cotidianul- despre o pasiune comuna a noastra:jazz-ul! Ei bine, niste institute straine din Romania au un,proiect” numit,,Borderline”! Psihiatrii si psihologii spun ca e o ,,tulburare de comportament sau de personalitate” ,ceva care face ca persoana atinsa de aceasta boala se manifesta ca,,instabil afectiv datorita reactivitatii marcate a dispozitiei. Perturbare de identitate,instabilitatea imaginii,a notiunii de sine; sentiment cronic de gol,; furie intensa si necontrolata ori dificil de controlat”. Imi puneti explica, va rog, din punct de vedere SF- ce vrea sa ne spuna Institutul francez din Romania, Institutul Goethe si unul american,alaturi de vreo 2-3 institute romanesti despre isprava numita,,proiect” al pianistului americano-roman Ban , a francezului Sclavis si neamtului Baumgartner care vor aduce la ,,borderline” fanii de jazz? Multumesc anticipat!