În premieră de la construcție, monumentul de pe Vârful Caraiman poate fi vizitat de turiști și la interior de doar câteva zile.
În premieră de la construcție, monumentul de pe Vârful Caraiman poate fi vizitat de turiști și la interior de doar câteva zile. Ajuns într-o stare de degradare avansată, monumentul a fost trecut în administrarea Ministerului Apărării Naționale de la Primăria Bușteni în 2016. Construcția a fost reabilitată timp de 4 ani, fiind gata cu mult timp înainte de termen. Ultimele finisaje s-au efectuat anul acesta, iar turiștii pot să viziteze acum și interiorul monumentului.
Distribuie articolul pe:
5 comentarii
(continuare) … Aci, aceeasi gluma: câteva sute de metri de transee jucarii erau menite sa ilustreze principiile tactice ale armatei române de
neînvins. Frontul de acoperire al batalionului nostru se întindea pe vreo zececi ncisprezece kilometri de frontiera, catre vama Giuvala în dreapta, iar spre stânga pâna la domul alb, de piatra, al culmii Piatra Craiului. Noi „fortificasem” însa, cu trei sute de metri de transee, ca mai sus, dar fara gropi de lup, numai batatura de iarba verde dintre casuta care ne
slujea de popota si casuta unde locuia comandantul de batalion. Fireste ca daca vreun nefericit s ar fi ratacit pe aci „sa vada” întariturile noastre, ar fi fost arestat si probabil executat ca un spion. În realitate, vremea se trecea cu instructie într o poiana mai marisoara, cu asalturi eroice, care nu erau departe de jocurile de copii din mahalaua Oborului, când ne împarteam în români si turci, si navaleam urlând unii întra ltii. Stiu bine ca în acest timp se dadeau asigurari în Parlamentul tarii ca „suntem bine pregatiti”, ca în doi ani de neutralitate „armamentul a fost pus la punct”, iar anumite persoane îsi luau raspunderea afirmarii ca suntem gata „pâna la ultimul nasture, pâna la ultimul cartus”, iar cu stiinta luptei pâna la cucerirea oricarei pozitii, fie ea socotita ca inexpugnabila”…
Așa s-a făcut, înainte de ATACAREA ALIATULUI (din 1888) Austro-Ungaria PRIN SURPRINDERE, FĂRĂ DECLARAȚIE DE RĂZBOI, la 27 august, cu împușcarea din întuneric a GRĂNICERILOR ROMÂNI TRANSILVĂNENI din pichetele de graniță austro-ungare! Ca „frații”, editat mea…
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.
(continuare) … Aci, aceeasi gluma: câteva sute de metri de transee jucarii erau menite sa ilustreze principiile tactice ale armatei române de
neînvins. Frontul de acoperire al batalionului nostru se întindea pe vreo zececi ncisprezece kilometri de frontiera, catre vama Giuvala în dreapta, iar spre stânga pâna la domul alb, de piatra, al culmii Piatra Craiului. Noi „fortificasem” însa, cu trei sute de metri de transee, ca mai sus, dar fara gropi de lup, numai batatura de iarba verde dintre casuta care ne
slujea de popota si casuta unde locuia comandantul de batalion. Fireste ca daca vreun nefericit s ar fi ratacit pe aci „sa vada” întariturile noastre, ar fi fost arestat si probabil executat ca un spion. În realitate, vremea se trecea cu instructie într o poiana mai marisoara, cu asalturi eroice, care nu erau departe de jocurile de copii din mahalaua Oborului, când ne împarteam în români si turci, si navaleam urlând unii întra ltii. Stiu bine ca în acest timp se dadeau asigurari în Parlamentul tarii ca „suntem bine pregatiti”, ca în doi ani de neutralitate „armamentul a fost pus la punct”, iar anumite persoane îsi luau raspunderea afirmarii ca suntem gata „pâna la ultimul nasture, pâna la ultimul cartus”, iar cu stiinta luptei pâna la cucerirea oricarei pozitii, fie ea socotita ca inexpugnabila”…
Așa s-a făcut, înainte de ATACAREA ALIATULUI (din 1888) Austro-Ungaria PRIN SURPRINDERE, FĂRĂ DECLARAȚIE DE RĂZBOI, la 27 august, cu împușcarea din întuneric a GRĂNICERILOR ROMÂNI TRANSILVĂNENI din pichetele de graniță austro-ungare! Ca „frații”, editat mea…