FOTO/VIDEO Liber la vizitarea interiorului Monumentului Eroilor de pe Caraiman

4 Comentarii

2. Încă n-a dispărut bușteniul..?..localitatea care creează haosul pe valea prahovei..după care să faceți o troiță să vadă posteritatea ce cocalari trăiau pe valea prahovei..

4. @Rammstein – Tu din ce grota ruseasca ai aparut ? Nu te supara lumina ?

6. Am vizitat interiorul Crucii de pe Caraiman pe la anii 1963, cand usa era deschisa permanent. Cand intrai inauntru, intrai ca intr-o camera obscura, din cauza ca peretii erau negri. Probabil ca dobitocii faceau focul inauntru. Pe peretii negri de funingene puteai citi o sumedenie de nume de-ale prostilor care isi doreau nemurirea sctrijelindu-si numele pe pereti, alaturi de inimioare cu numele sau initialele iubitelor lor.
   Trebuia sa fii foarte atent pe unde calcai, ca sa dai in vreun ,,noroc”.
   Eu cred ca interiorul ar fi trebuit pastrat in starea despre care spusei, ca un muzeu al cretinismului si nesimtirii mioritice……[Rumburak]

8. (continuare) … Aci, aceeasi gluma: câteva sute de metri de transee jucarii erau menite sa ilustreze principiile tactice ale armatei române de
   neînvins. Frontul de acoperire al batalionului nostru se întindea pe vreo zececi ncisprezece kilometri de frontiera, catre vama Giuvala în dreapta, iar spre stânga pâna la domul alb, de piatra, al culmii Piatra Craiului. Noi „fortificasem” însa, cu trei sute de metri de transee, ca mai sus, dar fara gropi de lup, numai batatura de iarba verde dintre casuta care ne
   slujea de popota si casuta unde locuia comandantul de batalion. Fireste ca daca vreun nefericit s ar fi ratacit pe aci „sa vada” întariturile noastre, ar fi fost arestat si probabil executat ca un spion. În realitate, vremea se trecea cu instructie într o poiana mai marisoara, cu asalturi eroice, care nu erau departe de jocurile de copii din mahalaua Oborului, când ne împarteam în români si turci, si navaleam urlând unii întra ltii. Stiu bine ca în acest timp se dadeau asigurari în Parlamentul tarii ca „suntem bine pregatiti”, ca în doi ani de neutralitate „armamentul a fost pus la punct”, iar anumite persoane îsi luau raspunderea afirmarii ca suntem gata „pâna la ultimul nasture, pâna la ultimul cartus”, iar cu stiinta luptei pâna la cucerirea oricarei pozitii, fie ea socotita ca inexpugnabila”…
   Așa s-a făcut, înainte de ATACAREA ALIATULUI (din 1888) Austro-Ungaria PRIN SURPRINDERE, FĂRĂ DECLARAȚIE DE RĂZBOI, la 27 august, cu împușcarea din întuneric a GRĂNICERILOR ROMÂNI TRANSILVĂNENI din pichetele de graniță austro-ungare! Ca „frații”, editat mea…

Comentariile sunt închise.

Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.