Distracție pretutindeni, toată lumea râde cântă și dansează! Nume de toate felurile, să știi! Un ocean de nume, da, da un ocean de necuprins, imens, atât de imens! Parcă voi nu v-ați născut din ocean, cândva. Sigur că, îmbulzindu-vă la metrou, la Gara de Nord, nu vă simțiți ca un banc de pești strălucitori care țopăie prin valurile oceanului dar, vai, chiar așa sunteți, văluriți și văluritori, ce s-o mai ocolim?!
Tot nu mă credeți? Eh, uite, tu, de colo, parcă mi-ai da dreptate. Sigur că îmi dai dreptate, viața ta e ca un roman. Oh, nu un roman ieftin, comercial, cine a zis asta?! Nu. Viața ta e o înșiruire de evenimente serioase, sigur că da. Îmi aduc bine aminte, când mătușa Elvira i-a tuflit o înghețată primarului Bonifaciu drept în nas, uite-așa, îndată după mitingul de 1 Mai. Ei, na! Dar să vezi! Criză mare la PSD, criză mare la PNL, criză mare la USR, criză mai peste tot, la Banca Națională, la FMI, criză mare în Asia.
Toată lumea stă cu sufletul la gură, dintr-odată România e pe buzele tuturor, prin toate ziarele, pe la toate televiziunile, pe la toate întâlnirile, la ONU, la Paris, în Burundi și Nicaragua. Să vedem acum ce o să se întâmple, zice Trump îngrijorat, Putin râde, n-o ia în serios. NASA crede că e vorba de o intoxicare balcanică, albanezii se răzbună sau poate cehii sau poate chiar polonezii. Spania are ceva de spus în chestiune. Vine și Salvador Dali la București să se intereseze. Bursele o iau razna. Partidele politice din Franța intră și ele în criză, românii vor face dezvăluiri maxime, se crede. Berlinul e și el îngrijorat.
În Olanda, oculta lalelelor se convorbește cu oculta mătăsii venită din China să afle despre ce este vorba chiar la fața locului. Dar Bucureștiul e mai încolo, spre Răsărit, cum Doamne iartă-mă, să faci o așa de mare eroare?! La Antena 3 e vânzoleală, cum de n-a aflat divizia informațională a lui Voiculescu despre caz, e o mare enigmă la mijloc. Nimeni nu se mai interesează de golăniile primului ministru, nimeni nu mai cere vreo mărire de salariu. Toți așteaptă vreun comunicat mai așa și pe dincolo de la SRI. DNA pierde simpatia populară, Arafat la fel, nu știu care tornadă americănească, ce tocmai mătură străzile din Botoșani, nici nu e luată în seamă, meteorologii șomează, profeții din Ferentari la fel.
Chestiunea fiscalității intră într-un con de umbră, se așteaptă dezvăluiri zdrobitoare publicate de jurnaliștii care gravitează în jurul SRI în fel și chip, ofițerii acoperiți de la trustul cutare tac mâlc. Ce să fie? În sfârșit, credem cu tărie că vor fi alegeri anticipate, rușii sunt de acord, americanii sunt de acord, germanii aprobă fără să crâcnească. Orban al Ungariei intră într-un con de umbră și Bucureștiul străluminează până hăt departe și-i mândru în toate cele. Numai gândul de a putea interpreta în întregul ei Politica i-ar face pe unii să râdă iar pe alţii să ridice eşafodul în grabă. Cătuşele ar zornăi iar forţele de ordine s-ar grăbi să aducă bineînţeles calmul pe străzi. Căci mulţimile, pe deplin înfiorate, aşteaptă miracolul descoperirii, aşteaptă un semn al Politicii. Ea se încăpăţânează, se lasă greu, se vrea curtată.
Ca şi cum ar fi o persoană. Dar nu e persoană. După unii ar fi concept. După alţii un puseu filozofic, o himeră. Nici n-ar avea trup. Unii se căznesc s-o înregimenteze, alţii o pun în operă în vremelnice grupări cenacliere. Alţii valsează cu ea. Alţii o terfelesc. Alţii se împăunează cu ea. Fac rabat de la normă. Încalcă diverse convenţii. Aflarea ultimului, aflarea Politicii trece arareori drept virtute. Pare mai degrabă nebunie, rătăcire, Vinovatul sau cel fără de minte e adus spre judecata oamenilor, spre oprobiul lor, rareori spre iertarea lor.
În asemenea ipostaze, conformismul şi conservatorismul jubilează. Aflarea Politicii e suprema libertate. E spiritul liber, neîncătuşat, insurgent, violent.
