Pentru noi, nu cred că au existat oameni mai puternici și mai frumoși decît românii care și-au asumat condițiile exilului ca formă de rezistență și de supraviețuire. Au ales să se delimiteze net și chiar să înfrunte un sistem periculos și să riște singurătatea.
Ei s-au încărcat de măreția misiei de a spune adevărul și de a apăra și reprezenta spiritul românesc de departe. Exilul din anii comunismului a fost o formă de luptă, de conservare, de supraviețuire, de visare cu ochii deschiși, o altă stare și un altfel de gîndire a românilor. Ea era conservată departe de comunism, în lumea liberă, în cel mai complex și periculos război rece din istorie.
Exilul a reprezentat o tensiune dramatică pe care numai cei care l-au trăit o pot înțelege în profunzime. Pe bună dreptate, în sinea lor mulți dintre membrii exilului au dezvoltat caracterul unor eroi și au construit în jurul lor veritabile cetăți culturale românești. Adică biblioteci, centre de rezistență spirituală, biserici, școli și grupuri de influență.
Eroii noștri de departe, curajoșii românilor au avut parte de o a doua dramă a vieții lor. Prima a fost cea provocată de despărțirea de țară și de înfruntarea comunismului. A doua de dispariția acestei misii eroice. După 1990, mulți s-au simțit ca soldații trecuți în rezervă după sfîrșitul unui război. În exil, în rezistență, viața lor avea un sens nobil.
După 1990, departe de țară, din ce în ce mai ignorați de cultura intrată în faza adaptărilor la economia de piață, cu lupta lor în multe cazuri nerecunoscută oficial și nerecompensată, personalitățile exilului au fost obligate să trăiască o a doua dramă.
Înființarea Muzeului Cărții și Exilului Românesc la Craiova este o dreaptă recompensă morală. S-a născut din ideea inspirată și generoasă de a reuni bibliotecile, manuscrisele și documentele celor care și-au asumat viața departe de țară. Inițiativa lui Lucian Dindirică are importanța unei instituții culturale unice, cu baze solide la originea ei și cu un conținut de mare valoare. Conține în interiorul ei chiar viața și opera celor care și-au asumat o Românie și un spirit românesc neviciate de comunism.
Că acest Muzeu al Cărții și Exilului Romanesc se deschide la Craiova, după ce în oraș s-au succedat ani și ani de spirit proletar dominant este cu atît mai important și mai frumos. Fixează Craiova culturală pe harta României și a Europei.
O idee frumoasă a unui om devotat a adunat imediat oameni și valori,destine și documente și au conturat un monument care ne lipsea.
Mda. Multi stau departe de Rom. Material e ok. Sentimental nu. Nimic de-a face cu exilul de pina in 89. Dar nici sa deal cu Ciolacu, Ciuca & comp everyday..cum a zis Mircea Badea: Traim in Rom si asta ne ocupa tot timpul…Cit despre faptele de sacrificiu si eroism ale militantilor anti-comunism si anti-Ceausescu, adevaratul exil romanesc, cine isi mai aduce aminte azi? Gloata asta idioata numita popor in nici un caz, impartita inte mall si distractie continua…cum zicea si Petre Tutea: Am facut 12 ani de puscarie pt un popor de idioți..