Acest plan este structurat pe trei piloni, dintre care cel mai important este pentru marea industrie energofagă – 1 mld. euro. Totuși, ca să primească banii, aceasta trebuie să-și diminueze consumurile specifice. În marea industrie, se pot include combinatele de îngrășăminte, atâtatea câte mai sunt, siderurgie, atâta cât mai este, aluminiul și, posibil, industria sticlei. “Este o schemă de ajutor de stat de 1 miliard euro pentru mari companii. Vor primi un sprijin de până la 100 milioane euro per beneficiar – acele companii care derulează investiţii capabile să reducă emisiile directe de gaze cu efect de seră, respectiv consumul de energie. Sursa de finanţare este din vânzarea certificatelor de emisii de dioxid de carbon”, a explicat prim-ministrul.
Statul roman are deja multiple scheme de sprijin pentru industrie. Printre acestea, exceptarea parțială la plata certificatelor verzi în factură pentru marile fabrici, exceptare parțială la plata certificatelor de emisii pentru aceleași fabrici, dar și plafonare la gaz și energie. Cu toate acestea, industria tot la pământ este pentru că efectiv nu poate funcționa într-o piață inundată de produse din alte țări care nu au politici climatice și, în plus, cu toată plafonarea, prețul pe care-l plătesc la curent și gaze tot este mai mare decât cel din alte țări extracomunitare.
Facem ce facem si tot la pretul curentului ajungem.
De ce nu or lua masuri in acest sens?