10 motive pentru care trebuie să luaţi parte la concertul “Machine Head” de la Bucureşti
Mâine seară la ora 21.00 sunteţi aşteptaţi la concertul special An Evening With Machine Head, care are loc la Arenele Romane, din Bucureşti.
Machine Head a fost întemeiată în Oakland, California, în 1991, de către Robb Flynn (voce/chitară) şi Adam Duce (bas). Încă de la primul album, Burn My Eyes, formaţia a strâns o bază solidă de fani şi s-a remarcat ca un adevărat stâlp al mişcării groove/thrash metal.
Moment dintr-un concert Machine Head
Trupa este una dintre cele mai iubite din lume şi se trage dintr-o tradiţie bogată, care a dat naştere unor grupuri ca Metallica, Exodus, Slayer, Testament, Pantera sau Exhorder.
În total, Machine Head a lansat 8 albume de studio, care au modelat chipul actual al metal-ului internaţional. Machine Head a fost nominalizată la Premiile Grammy, a câştigat numeroase trofee precum Best Hard Rock Hero, Best Live Band, Best Inspiration, Kerrang Hall of Fame Award, şi multe altele. Anul acesta, Machine Head a fost nominalizată la Metal Hammer Golden Gods Awards, la categoria „Best International Band”.
De asemenea, grupul american a obţinut laudele criticii de specialitate, care nu s-a sfiit să-şi facă părerea cunoscută:
„Această formaţie este una dintre cele mai pure, mai rafinate şi mai puternice exponente ale heavy-metalului modern”, scria Don Kaye în Blabbermouth.
Concert Machine Head
„Cine spune că nu va mai exista o altă Metallica sau o altă Pantera nu a ascultat Machine Head. Tot ce vreţi să ştiţi despre metal – la cel mai înalt nivel – găsiţi la aceşti americani arşi de soarele californian”, nota Metal Hammer.
„Nu există cuvinte care să descrie ceea ce face Machine Head pe scenă. În mod clar, anii ‘90 au dat metal-ului una dintre cele mai de preţ formaţii din toate timpurile”, afirmă Kerrang.
1. Pentru că, deşi albumul de debut a apărut abia în 1991, Rob Flynn este parte a scenei thrash încă din anii ’80, când a cântat cu Forbidden, apoi cu Vio-Lence.
2. Pentru că este în cea mai bună formă de la înfiinţare, ultimele trei albume, The Blackening, Unto the Locust şi Bloodstone and Diamonds fiind de departe cele mai solide din istoria trupei.
3. Pentru că a compus încă de la început piese clasice ale repertoriului metal, precum Davidian şi Old.
4. Pentru că se înscrie în marea tradiţie a trupelor metal din anii ’90 (Metallica, Slayer, Sepultura, Pantera) şi este deocamdată ultima reprezentantă importantă a acesteia.
5 . Pentru că şi-a dovedit forţa devastatoare în concert pe recentul Machine Fucking Head Live.
6 . Pentru că la prima apariţie în România a impresionat pe toată lumea.
7 . Pentru că nu a cântat niciodată un setlist întreg în România.
8. Pentru că reuşeşte să îmbine agresivitatea thrash cu sensibilitatea rock-ului clasic.
9. Pentru că nu-şi arată vârsta.
10 . Pentru că Bloodstone and Diamonds a obţinut cea mai bună clasare în topul Billboard din istoria trupei.
“Septicflesh” se pregăteşte pentru concertul de la “Maximum Rock Festival”
Trupa grecească Septicflesh
Formaţia death metal simfonic Septicflesh a luat naştere în anul 1990, în Atena, frumoasa capitală a Greciei.
Deşi mulţi oameni găsesc linişte în ruinele antice ale oraşului, membrii Septicflesh au invocat toate spectrele funebre rătăcite printre temple pentru a da naştere unui sound atât de întunecat, încât fiecare piesă îţi dă fiori.
Stilul formaţiei este un amestec între death metal şi symphonic, cu pronunţate elemente clasice. Cu ajutorul acestuia, trupa s-a remarcat pe plan internaţional, devenind unul dintre cele mai valoroase produse culturale „de export” ale Greciei.
Până acum, Septicflesh a lansat nouă albume, cel mai recent fiind Titan, apărut în 2014. Discul cu numărul 10 reprezintă un pas important pentru formaţie, motiv pentru care aceasta nu se grăbeşte să îl realizeze.
În data de 17 octombrie, fanii din România au ocazia să revadă Septicflesh la Maximum Rock Festival, unde grecii vor susţine un concert ce face parte din turneul european pentru promovarea albumului Titan.
Cu acest prilej, Christos Antoniou a vorbit despre viitorul trupei, semnificaţia adevărată a numelui Septicflesh, starea industriei metal şi multe altele, într-un interviu acordat Promusic Prod/ Maximum Rock.
Septicflesh
Vă întoarceţi în România în luna octombrie! Veţi cânta în cadrul Maximum Rock Festival 2015. Sunteţi nerăbdători să reveniţi la Bucureşti?
Desigur! Am fost de multe ori în România. Cred că a trecut ceva timp de când am concertat ultima oară la Bucureşti. Abia aşteptăm să ne întoarcem. Vom lua parte pentru prima dată la Maximum Rock Festival. Am auzit foarte multe lucruri bune despre acest eveniment şi sunt sigur că show-ul nostru va fi grozav, atât pentru formaţie, cât şi pentru public.
Vorbeşte-ne puţin despre scena metal din Grecia. Cât de dificil le este formaţiilor de acolo să se impună? Care este climatul cultural?
Totul este underground, desigur. Formaţiile care au avut ceva de spus pe plan internaţional au rămas aceleaşi: Rotting Christ, Septicflesh, Firewind. Noi suntem cele care au reuşit să realizeze o carieră în afara ţării. Este foarte greu. Trupele noi trebuie să se concentreze pe descoperirea unei personalităţi, a unui stil deosebit. Există câteva eforturi bune în acest sens, dar e nevoie de mai mult. Este necesar să încerci să te diferenţiezi, să eviţi să copiezi. Nu spune nimeni că se poate reinventa roata, dar nu poţi să reuşeşti fără acea notă distinctivă. Pentru toate trupele care nu sunt în Europa Centrala este greu… Imaginaţi-vă cum este să te afli în Grecia, în România, în Balcani. Efortul nostru trebuie să fie de două, de trei ori mai mare pentru a „sparge” scena metal.
La Maximum Rock Festival veţi cânta alături de nume ca Epica, Annihilator, Skalmold etc. Cum e atmosfera la un asemenea spectacol? Petrec formaţiile pe cinste în backstage sau e linişte?
Chiar am cântat cu Epica acum câteva luni în Africa de Sud, la un festival. Ca să fiu sincer, toată lumea îşi vede de treabă. Fireşte că te ştii cu unele dintre trupele din cadrul festivalurilor, cu câteva suntem chiar prieteni – Paradise Lost, Moonspell, Rotting Christ, de exemplu -, dar toţi avem ceva de făcut, aşa că nu este timp suficient pentru chefuri. Trebuie să cunoşti bine formaţia pentru a putea petrece cu ea şi nu suntem în relaţii atât de apropiate cu toată lumea. Când mergem la un festival, interesul nostru principal este să oferim un show excepţional.
În 2014 aţi lansat Titan, cel mai recent efort discografic. Ce veşti ne poţi oferi despre un posibil follow-up? Va fi albumul cu numărul 10 din cariera voastră.
Aşa cum ai spus, ultimul nostru material a apărut abia în 2014, acum 13 luni, ca să fiu mai precis. De atunci, am fost constant pe drum. Am susţinut un turneu european, am cântat la câteva festivaluri. În septembrie avem un turneu în Rusia, apoi ne întoarcem în România, după care terminăm programul cu nu mai puţin de 44 de concerte în toată Europa – un turneu major. După cum se poate deduce, nu a fost timp pentru a gândi un nou disc. Am purtat discuţii, însă, ca să vedem în ce direcţie ar fi bine să ducem lucrurile, dar cam atât. Până acum n-am compus nici măcar o notă! Suntem foarte ocupaţi cu turneele. În ziua de astăzi, industria muzicală se mişcă foarte repede. Trebuie să fii dedicat, să te concentrezi pe concerte şi să lansezi albume atunci când e momentul. Noi nu ne grăbim… Când vine vorba despre apariţiile noastre discografice, ne place să fim temeinici. Probabil că vom începe să înregistrăm albumul cândva în cursul verii anului viitor.
Cum ţi se pare că s-a schimbat industria muzicală, dacă tot ai adus vorba de ea, de la primul vostru album, Mystic Places of Dawn, apărut în 1994, până în prezent?
Ştii, s-a schimbat radical. Cel mai important factor a fost Internetul. În acelaşi timp, datorită acestuia formaţiile au atins un grad de expunere fără precedent, ceea ce le-a ajutat enorm. Casele de discuri au avut mai mult de suferit din cauza acestei noi ere. În 1994, nu prea vindeam albume, pentru că nu eram la o casă mare de discuri, ca acum. Totul era underground, romantic… Atmosfera generală era una de rebeliune. Făceam muzică din inima, pentru noi, şi asta era ceea ce ne motiva. După ce am lansat Communion (2008), lucrurile s-au schimbat. Nu pot spune că industria muzicală ne-a afectat prea mult în anii de început, pentru că nu eram atât de activi. Pot, în schimb, să afirm că noi, cel puţin, am avut mai multe de câştigat decât de pierdut de pe urma Internetului. Aş împărţi destinul formaţiei în două perioade – cea de dinainte de Communion, şi cea de după.
Cât de mult v-aţi schimbat, ca oameni de creaţie, odată cu trecerea anilor? A devenit muzica voastră mai întunecată, mai luminoasă?
Ce e, până la urmă, întunericul? Cred că este foarte relativă problema. Sotiris este cel care scrie versurile şi, încă de la inceput, l-au inspirat civilizaţiile antice – grecii, egiptenii, sumerienii, toţi aceştia. Consider că, acum, muzica noastră este mai întunecată. Nu este aşa pentru că ne-am propus o reţetă. Pur şi simplu aşa am ajuns să ne exprimăm, iar în ziua de azi suntem mai dark ca înainte. Poate viitorul disc va fi şi mai întunecat decât Titan, dar nu pot afirma asta cu certitudine. Mereu ne vom situa între aceste extreme – partea lirică şi melodică şi cea întunecată şi dură.
Spune-mi povestea numelui Septicflesh. Am citit undeva că este de inspiraţie religioasă, în sensul că trimite spre opusul cărnii Mântuitorului, care este sacru, curat.
Nu, nu are nicio legătură. Nu sunt foarte mândru de nume deoarece consider că nu reflectă deloc muzica noastră. Nu are acea coloratură clasică. Atunci când l-am ales, eram foarte tineri. Eu aveam 15 ani, fratele meu avea 17 iar Sotiris avea 20 de ani. Nu eram atât de disciplinaţi încât să alegem un nume bun. Pur şi simplu a venit un prieten la noi şi ne-a zis: „Dar de ce nu vă spuneţi Septicflesh”. Răspunsul nostru a fost: „Da, de ce nu?”. Am rămas cu el. Ce să zic… Septicflesh înseamnă… Septicflesh – carne care putrezeşte. Nu pot spune că aceasta este o semnificaţie serioasă. A fost o decizie proastă, dar ne-am obişnuit cu acest nume şi luptăm sub stindardul lui. Nu-l mai putem schimba. Am vrut să o facem în 1999, dar am renunţat la idee. Încerc să-i uit semnificaţia (râde). Pentru mine, sună bine deoarece sunt obişnuit şi, ca să fiu sincer, nu mă mai deranjează că nu are un înţeles aparte. Există multe trupe cu nume prostuţe. Până la urmă, este doar un nume. Nu e atât de important. Principalul este muzica. Deşi ştim că atunci când cineva aude prima dată Septicflesh se gândeşte la o trupă de grindcore (râde).
Unde vă place mai mult să cântaţi – în America sau în Europa?
Pretutindeni! Americanii sunt mai prietenoşi, mai nebuni. În Europa, reacţiile sunt mixte. Pe de o parte, avem germanii, olandezii, nordicii, care nu sunt atât de calzi cu trupele. Nu mă înţelege greşit! Nu este pentru că nu ne plac, ci pentru că se manifestă diferit. Ei nu prea practică moshpitul. Preferă să stea, să asculte muzica, să se bucure de ea într-un mod intim. Americanii sunt total diferiţi. În ţările ca România, Grecia, Bulgaria, oamenii se aseamănă mult cu americanii. 90% din publicul de peste Ocean este nebun! Aici, în Europa, variază.
Maximum Rock Festival este unul dintre cele mai aşteptate show-uri metal ale toamnei în România şi se va desfăşura pe parcursul a 4 zile, între 15 şi 18 octombrie, la Arenele Romane din Bucureşti. Până acum, au fost confirmate următoarele nume: Epica, Annihilator, Sirenia, Skalmold, Zonaria, Nightrage, The Silent Wedding, Kistvaen, Harlott, Archer, Gothic, Enemy of Reality, Dimlight, Sorrowful Angels, Tiarra, Hatemode, Crimena, Target, For The Wicked şi Elarmir (Italia), urmând ca, pe viitor, să fie anunţate noi nume.
Maximum Rock Festival este o sărbătoare metal cu acte în regulă. Pe lângă concerte, la eveniment se vor desfăşura diverse activităţi interactive, expoziţii, târguri de merchandise, performance-uri şi multe altele.
