Aniversarea Centenarului Patriarhiei Române și a împlinirii a 140 de ani de la dobândirea autocefaliei reprezintă un moment de mare și strălucită semnificație pentru întreaga noastră Biserică și națiunea română, care și-au împletit și împlinit destinul cu valorile nestrămutate ale românismului, afirmă președintele Curții Constituționale a României, Marian Enache, într-un mesaj transmis, marți, Patriarhului Bisericii Ortodoxe Române, Daniel.
‘Cu ocazia acestei zile de plină însemnătate de 5 februarie 2025, an declarat Anul Omagial al Centenarului Patriarhiei Române și Anul Comemorativ al Duhovnicilor și Mărturisitorilor Ortodocși Români din Secolul XX, cu smerenie adresez această scrisoare de înaltă prețuire și recunoștință față de un asemenea moment de mare și strălucită semnificație pentru întreaga noastră Biserică și națiunea română, care și-au împletit și împlinit destinul cu valorile nestrămutate ale românismului’, transmite Enache.
Președintele CCR consideră că recunoașterea autocefaliei Bisericii Ortodoxe Române, în 1885, a fost un ‘act esențial’, consolidând identitatea noastră bisericească în lumea Ortodoxă.
‘Prin Tomosul trimis de către Patriarhia Ecumenică, dar și prin enciclicile care au ajuns la celelalte Patriarhii și Biserici autocefale, a fost vestită oficial autonomia Bisericii României. Totuși, deși acest moment de mare importanță istorică a avut loc în 1885, Biserica Ortodoxă Română s-a bucurat în fapt de o autonomie asemănătoare autocefaliei încă din primele momente ale organizării politice a Țării Românești și Moldovei. Întru confirmarea acestei autonomii de facto, regăsim în însăși Constituția din 1866 precizarea clară că ‘Biserica Ortodoxă Română este și rămâne neatârnată de orice chiriarhie străină, păstrându-și însă unitatea cu Biserica Ecumenică a Răsăritului în privința dogmelor. Această afirmație din legea fundamentală a țării, dar și dispozițiile din Legea organică din 1872 reflectau, deja, din punct de vedere juridic, caracterul autocefal al Bisericii noastre, chiar dacă această recunoaștere nu era încă oficializată in terminis de Patriarhia Ecumenică’, mai afirmă Enache.
Enache amintește și ‘deceniile de încercări, începând din perioada regimului comunist, când Biserica a fost supusă unei prigoniri nemiloase. Ierarhi și preoți au fost persecutați, chinuiți, iar mulți dintre călugării și mirenii ortodocși au fost închiși sau chiar uciși din cauza credinței lor neclintite’.
‘În acele vremuri de cumpănă, Biserica Ortodoxă Română a generat martirajul nobil al credinței, prin oameni care au păstrat cu prețul vieții mărturia dreptei credințe și a iubirii față de Hristos și de Biserică. Anul Comemorativ al Duhovnicilor și Mărturisitorilor Ortodocși Români din Secolul XX reprezintă un pios omagiu adus acelor martiri, care, cu sacrificiul neprecupețit al vieților lor, ne-au lăsat o moștenire neprețuită: temelia spirituală a credinței, curajul mărturisirii adevărului și jertfa vieții pentru Hristos. Aș dori să subliniez, cu această ocazie, că memoria nu este doar una a Durerii noastre naționale, ci și a biruinței asupra răului prin mijlocirea harului divin’, accentuează președintele CCR.
Această perioadă de comemorare și omagiu nu este doar o oportunitate de a cinsti memoria celor care au suferit, arată Marian Enache, ci și o necesitate de a revigora legătura noastră cu tradiția și învățătura Bisericii Ortodoxe, având în vedere angajamentele pe care le avem față de viitorul valorii spirituale a națiunii noastre.
‘Biserica Ortodoxă Română, în pofida tuturor tribulațiilor prin care a trecut, a reușit să se păstreze drept mărturisitoare a credinței strămoșești, iar astăzi, la 100 de ani de la ridicarea sa la rangul de Patriarhie, continuă să fie un stâlp de lumină pentru ethosul poporului român și pentru întreaga Ortodoxie’, a mai transmis președintele CCR, Marian Enache.
					
                      
                      
                      
                      
                      
                      
					
			
			
			
			
			
			
			
			
			
			
			
			
			
			
			
			
			
@mao-ai auzit de papa Ioan Paul al doilea? Cu al lui îndemn:nu va fie frica? Sau vorbești că să te băgăm în seamă?!