Căzneala Sistemului Energetic Național

Cu două surse regenerabile, eolian și fotovoltaic producând masiv, cu Hidroelectrica care și-a revenit cât de cât, după ce s-au finalizat reparațiile la hidroagregatele defecte de la Porțile de Fier 1, și tot abia-abia dacă ne putem asigura consumul doar din surse interne. 

După cum se vede din diagrama Transelectrica de mai sus, SEN mai poate fi exportator de energie doar dacă avem cele mai ieftine surse, regenerabil, și hidro, turate simultan. Și, chiar și atunci, la limită. Fără aportul acestor ruse, suntem net importator, așa cum se poate vedea că suntem la orele de maxim consum, dimineața și seara.

Avem această situații, cu oscilații majore, pentru că sursele de producție în bandă sunt mult subreprezentate, termo gaz, termo cărbune fiind, în această perioadă, la relanti iar Nuclearelectirca merge, într-adevăr, în banda ei constantă. Problema mare este când nu avem disponibile sursele de energie ieftine, așa cum s-a întâmplat pe timpul episoadelor de ger din iarna din care tocmai am ieșit și când doar importuri de 3.000 de MW, la limita rețelei, ne-au salvat de blackout. Mai mult, așa cum avem an de an, unul din cele două reactoare de la Cernavodă poate ieși brusc din funcțiune, din pricina unor avarii, privând SEN de 700 de MW. Dacă o astfel de avarie  se suprapune cu o penurie de vânt și soare, suntem practic terminați.

Soluția pentru a regla SEN și a nu mai fi atât de dependenți de vreme vine tot de la termocentrale. Pe care nu le mai prea avem, după ce cele pe cărbune s-au închis până la situația din prezent, unde mai merg doar 800 MW. În perioada următoare ar trebui totuși să intre în funcțiune 2.100 MW pe gaz, 400 de la Iernut, în iunie, și 1.700 MW la Mintia, la sfârșitul lui 2026. Acest lucru ar putea regla sistemul însă e greu de crezut că va ieftini curentul. Energia pe gaz este mai scumpă decât cea cea din regenerabile(fiind subvenționată în facturi, prin certificatele verzi), însă este reglatorie, adică echilibrează sistemul.