Cu Burghezul gentilom de Molière şi Lully, programat în luna aprilie, apoi cu Dardanus de Rameau, producţie a Grand-Théâtre din Bordeaux, la începutul lunii mai, Castelul Versailles a continuat pasionanta stagiune muzicală barocă, programată în spaţii minunate, ca Opéra Royal, Capela Regală sau Galeria Oglinzilor.
În 30 mai, redescoperirea operei Uthal de Méhul a marcat prezenţa pe afiş a repertoriului Primului Imperiu, înainte de întoarcerea atenţiei către secolele XVII şi XVIII în timpul festivalului de vară. Acesta va avea o dublă tematică: Napoli şi castrati şi Ludovic al XIV-lea.
Directorul Chateau de Versaille Spectacles, filială a Instituţiei Publice a Castelului, a Muzeului şi a Domeniului Naţional Versailles, Laurent Brunner, descrie reţeta succesului său, dezvăluind şi noutăţi despre stagiunea 2015-2016, în revista Opéra.
Burghezul gentilom, pus în scenă de Denis Podalydes
Opera Regală de la Versailles a fost inaugurată în 1770, cu prilejul nunţii viitorului rege Ludovic al XVI-lea cu Maria Antoaneta. Existenţa unui teatru în castel fusese prevăzută încă de la început, dar Ludovic al XIV-lea nu dăduse ordin să fie construit. În 1745, cu prilejul precedentei căsătorii regale, trebuise să fie amenajat Marele Manej, unde este instalat acum Bartabas, pentru a monta acolo Platée, jucată o singură dată.
Desenând planurile Operei Regale, arhitectul Gabriel s-a gândit la un spaţiu menit să fie folosit în trei ocazii princiare: sală de operă, sală de banchet şi sală de bal. Din acest motiv, Opera Regală nu are deschideri spre exterior. Nu era, atunci, reprezentativă pentru activitatea lirică din secolul al XVIII-lea. A fost folosită numai de 20 de ori până la Revoluţie şi, mai târziu, Louis-Philippe a decis să transforme castelul în muzeu de istorie a Franţei, iar teatrul a fost folosit numai în mod excepţional.
Sala Operei Regale de la Versailles
Hector Berlioz a fost primul care a avut ideea, în1848, a unor bilete duble, care să permită sosirea cu trenul la Versailles şi participarea la concert. În timpul războiului din 1870-1871, când guvernul s-a instalat la Versailles, Opera Regală a fost amenajată pentru Senat, care a cedat din nou spaţiul castelului abia în 1954.
Au început atunci lucrări de restaurare care au permis oferirea unei Seri de Gală în onoarea reginei Elisabeth a II-a, o alta a fost organizată pentru John F. Kennedy şi tot aici au avut loc întâlniri ale G7.
Crearea Centrului de Muzică Barocă de la Versailles a deschis o altă perspectivă. Concertele au fost la început organizate în Capela Regală. Stagiunile muzicale, aşa cum se prezintă ele astăzi, au început în 2009.
Concert în Capela Regală
Laurent Brunner şi-a petrecut copilăria la Verdun. După cursuri ştiinţifice, a studiat istoria artei la Strasbourg. A studiat, de asemenea, timp de şapte ani, pianul. Interesul pentru muzica barocă i-a fost inoculat de muzicologul Jacques Merlet.
Şi-a făcut “ucenicia” în domeniu la Festivalul de la Fénétrange, apoi a conceput un proiect pentru noul mileniu la Catedrala din Verdun, la care a colaborat cu clavecinistul, dirijorul şi muzicologul William Christie şi cu dirijorul belgian Philippe Herreweghe. Laurent Brunner a dirijat adesea la Théâtre de Verdun, pe Scena Naţională din Forbach, la Festivalul Perspectives de la Sarrebruck. A fost consilierul lui Jean-Jacques Aillagon pentru spectacolul vivant, când acesta a devenit ministru al Culturii.
Opera Danaides de Salieri, în versiune de concert, la Versailles
În 2007, Aillagon l-a rechemat în Franţa, după doi ani în care a funcţionat ca ataşat cultural la Berlin, pentru a-l seconda la Versailles. Opera era în curs de reamenajare, fără buget şi fără subvenţii.
“Am înţeles că autofinanţarea era singura soluţie şi intuiţia mea s-a dovedit justă. Astăzi, din cele 15 milioane cât este bugetul Chateau de Versailles Spectacles, mecenatul nu înseamnă decât 400.000 de euro. Restul este adus din reţeta sălii. Numeroasele spectacole în aer liber, organizate în timpul verii, compensează pierderile Operei, deoarece producţia lirică, într-un spaţiu cu 700 de locuri ca al nostru, este mai deficitară decât în orice altă parte”, îi explica Laurent Brunner criticului Christian Wasselin.
Chateau de Versailles Spectacles este o structură privată nesubvenţionată, care plăteşte o redevenţă anuală de 500.000 de euro Castelului pentru a putea organiza spectacole. Nu este vorba numai despre Opera Regală, ci şi despre spectacole pirotehnice, de expoziţia anuală de artă contemporană. La acestea vin peste 1,5 milioane de vizitatori anual, dintre care, aproximativ 50.000 pentru stagiunea muzicală.
Galeria Oglinzilor
“Programăm opere în versiune scenică. Ele costă mult, dar sunt indispensabile… Realizăm coproducţii sau găzduim producţii, pentru că există numai un director tehnic al ansamblului”. Întrebat despre limitele istorice ale operelor prezentate, Laurent Brunner a specificat: “Ţin cont, desigur, de loc şi de potenţialul lui istoric. Barocul şi repertoriul francez sunt sufletul Versailles-ului. La Capela Regală, cu o sonoritate specială, nu vreau să programez decât muzică sacră: John Eliot Gardiner vine aici în ultimii 5 ani, pentru că nu există nicio biserică în Paris în care se poate concerta. Prin definiţie, nu există operă înainte de 1600, dar începând cu această dată suntem deja în epoca barocă. În stagiunea următoare vom prezenta, în versiune de concert, La liberazione di Ruggiero, de Francesco Caccini, operă care datează din 1625. De fapt, nu există propriu zis o limită. Castelul Versailles este, în egală măsură, un monument al secolului al XIX-lea, ca şi al secolelor XVII şi XVIII. În schimb, opera secolului al XX-lea nu-şi găseşte locul aici, exceptându-l, evident, pe Richard Strauss”.
Nici muzica orchestrală contemporană nu rimează cu Castelul Versailles şi nici montările de avangardă.
Armide de Lully, spectacol al Companiei Opera Atelier
În stagiunea viitoare, Opera Regală propune Dante de Benjamin Godard, redescoperită datorită cercetărilor muzicii romantice de la Palazzetto Bru Zane – Centrul de muzică romantică franceză. Salieri este avut şi el în vedere. La Versailles a fost deja montată creaţia sa Danaidele. Mai sunt programate Tarare, pe un libret de Beaumarchais, o piesă muzicală curioasă şi spumoasă de la sfârşitul domniei lui Ludovic al XVI-lea, şi atât de premonitoria Marie Victoire, opera compusă de Respighi, în franceză, istoria unei familii nobiliare în înfruntarea cu Revoluţia. Creaţia ar fi trebuit să fie montată la Opera din Roma, dar izbucnirea Primului Război Mondial a împiedicat realizarea proiectului.
În timpul acestei veri vor fi programate Uthal, o operă ossianică de Méhul, şi Catone in Utica de Vinci, cu Max Emanuel Cencic.
Tema principală a Festivalului de vară va fi Napoli si castrati. Franco Fagioli va oferi un recital cu arii de Caffarelli.
Marshall Pynkoski va propune Armide de Lully, montată de compania sa Opéra Atelier, din Toronto, iar Max Emanuel Cencic va pune în scenă Adriano in Siria, de Pergolesi.
Bal costumat pus în scenă de Kamel Ouali
Concomitent cu expoziţia Regele a murit!, ce va avea loc din 26 octombrie 2015 până la 21 februarie 2016, va fi oferit un ciclu cu Requiem pour les Roi de France, cu muzica de la funerallile lui Ludovic al XIV-lea, dar şi Messa compusă de Giovanni Rovetta pentru a celebra naşterea sa, Requiem-ul în memoria lui Ludovic al XVI-lea şi a Mariei Antoaneta, compus de Cherubini şi Plantade, un alt Requiem pentru Ludovic al XVI-lea, de Neukomm, şi Requiem de Gilles pentru Ludovic al XV-lea.
John Eliot Gadiner va dirija Orphée et Euridyce de Gluck, în versiunea franceză din 1774, la Opera Regală, şi două opere de Monteverdi: Vespo della Beata Vergine, la Capela Regală, şi Orfeo în Galeria Oglinzilor.
Spectacol pirotehnic în Curtea de Marmură
Raphael Pichon va sărbători 10 ani de existenţă a ansamblului său Pygamalion, cu o serie de manifestări, printre care Orfeo de Rossi, o altă serie fiind susţinută de Sébastien Daucé cu Ballet Royal de la Nuit, creat de Ludovic al XIV-lea.
Mort cu trei secole în urmă la Castelul Versailles, Ludovic al XIV-lea va fi vedeta acestui festival. Va fi reconstituit în parc şi un jurul bazinelor un foc de artificii imaginat de însuşi Regele Soare, care era pasionat de spectacolele pirotehnice.
Continuă întâlnirile costumate, “Sărbătorile galante”, care vor debuta în Galeria Oglinzilor, şi cele două mari baluri de la Orangerie, puse în scenă de Kamel Ouali, unul rezervat adulţilor, celălalt copiilor.
