Acestea au ajuns să acopere cea mai mare parte a consumului intern, arată AgroTv. Deși au un aspect atrăgător și un preț pe măsură, acestea sunt cumpărate de români din lipsă de alternativă.
În piețele agroalimentare, usturoiul românesc devine tot mai greu de găsit. Legumicultorii renunță treptat la cultivarea lui, motivul principal fiind subvențiile insuficiente, care nu acoperă costurile de producție. Concurența este cu atât mai mare cu cât produsele de import sunt disponibile tot timpul anului, în cantități mari și la prețuri competitive, precizează aceeași sursă.
Potrivit datelor comerciale recente, România a importat aproximativ 6.200 de tone de usturoi în anul 2023, în valoare de circa 13 milioane de dolari, în creștere față de anii precedenți, când importurile se situau în jurul a 5.000–5.300 de tone anual. Principalele țări exportatoare sunt China, Spania, Țările de Jos și Egipt.
„Gratie” conducerii tarii, in curand vom avea masiv si din America Latina. Amanarea proiectului pt Ianuarie nu inseamna renuntare, iar conducerea noastra, surprinzator, s-a detasat inclusiv de Franta si militeaza pt. asemenea importuri, fara sa puna macar conditii clare de calitate, cantitate si div alte conditii. In totae tarile UE, cf. media am vazut de „n” ori ce politici de protejare sunt impuse pt. agricultura proprie. La noi, procentul impus pt produsele romanesti la raft este unul minimal, si in general nu gasesti mai nimic romanesc. La capitolul usturoi, avem traditie si in satul romanesc dar si producatori de succes. Din pacate nu dorim sa ne protejam agricultura, ceea ce este f greu de inteles, aici nu mai e vorba de investitii pt o fabrica sau altceva, ci doar de interesul pt. a proteja si a ajuta agricultorul roman sa produca, si sa produca chiar mai ieftin. Orice investitie in ac domeniu este la „indemana” si este un mare castig.
Așa e când ești colonie condusǎ de niște slugoi. Sunt atât de slugarnici încât nici mǎcar nu trebuie sǎ li se cearǎ sǎ-și jupoaie țara, se oferǎ ei.