Unul dintre criticii acestui sistem este Nicu Alifantis. Acesta scrie pe pagina sa de FB:
Doamne, ce m-am mai amuzat aflând că, mai nou, în teatru, trebuie să vii la serviciu 8 ore pe zi. Mă rog, amuzat e un fel a spune. E de râsu’-plânsu’. Niciodată, dar niciodată, nici măcar o dată, în teatru nu s-a muncit normat, 8 ore. Nici măcar atunci când domnul Săraru m-a angajat în 1979 pe post de tâmplar la Teatrul Mic, neavând alt post liber la dispoziție, n-am fost obligat să mă duc la atelierul de tâmplărie 8 ore pe zi. Dar ce mă miră pe mine e că domnul András Demeter, actor și regizor, nu știe că în artă munca n-are normă? Oare nu știe cât se muncește pentru un rol sau cât timp trudești pentru ca un spectacol să iasă foarte bine? Hai, măi Demeter, mama ei a dracului de politică!
Unu’ Alifantis de la tâmplărie !
Ada Galeș: O aberație sinistră
Ada Galeș are și ea un punct de vedere similar:
O aberație sinistră. Munca în instituțiile de cultură nu poate fi normată în acest fel.
Avem zile în care stăm 12–14 ore în teatru, fără a fi plătite diferit.
Avem zile în care suntem acasă și repetăm text, muncă invizibilă, dar esențială.
Distribuirea în producții noi nu ține de actori, ci de management, bugete și context instituțional.
Și totuși, responsabilitatea pentru atingerea unei norme artificiale de 1800 de ore pe an este mutată integral pe umerii angajaților.
Un actor își blochează timpul
Alexandra Badea are o soluție:
Ceea ce ar putea explica Ministerul Culturii Curții de Conturi este că un actor angajat într-un teatru nu primește salariu doar pentru timpul de repetiții și reprezentații – imposibil de cuantificat de altfel în ore, pentru că o parte importantă e lucrul acela invizibil care se face mai mult sau mai puțin conștient în timp ce mergi pe stradă, vorbești cu oameni, îi observi sau pur și simplu te uiți în gol. Dar poate asta e mai greu de înțeles sau acceptat de cãtre Curtea de Conturi.
Un actor angajat într-un teatru primește acel salariu și pentru că își blochează programul timp de 10 luni (6 zile din 7, în weekenduri și sărbători legale), dând prioritate sau chiar exclusivitate teatrului din care face parte. Din această cauză, spectacolele cu mulți colaboratori sunt foarte greu de programat.
Ministerul Culturii a anunțat recent că a finalizat Instrucțiunile privind organizarea unitară și evidența timpului de muncă pentru funcțiile de execuție din instituțiile publice de spectacole și concerte, împreună cu anexele aferente (Anexele nr. 1–4).
Demersul a fost inițiat ca urmare a recomandării formulate de Curtea de Conturi a României (Scrisoarea nr. 84827/18.12.2023, poziția 3.5/3.5.2), care a vizat necesitatea unui cadru unitar pentru organizarea muncii, desfășurarea activităților și urmărirea îndeplinirii obiectivelor în instituțiile de spectacole.
Da la scriitorii de romane, se normeaza? Eminescu lucra cu normă întreagă?