Chiar și statele care și-au obținut mai recent independența își asumă o seamă de răspunderi ce sunt stipulate în tratatele internaționale la care trebuie să adere. La noi, este tolerată (și sprijinită) o idee aiuritoare: procurorii nu vor putea rămâne independenți (în fapt, autonomi) dacă vor fi supuși unor răspunderi. Fără logică. Fără precedent. Și totuși, Ambasada SUA sprijină această aiureală. E clar că, în lipsă de argumente, ambasada nu onorează rațiunea, ci niște interese mai puternice decât constrângerile raționalității.
Cine nu le-a aflat?! Politica externă a SUA protejează multinaționalele, iar multinaționalele sunt mulțumite cu acești procurori români fără răspundere, care nu au îndrăznit niciodată să deranjeze evaziunea fiscală a marilor corporații.
Chestiunea aceasta nu mai are nicio acoperire. Este fățișă și cinică. Ea pune mari întrebări asupra unei alte independențe, mult mai importantă: independența țării. Cinismul situației a ieșit la iveală când, peste noapte, ca hoții, membrii CSM și-au pierdut unanimitatea și zece dintre ei au respins un proiect legislativ de reformare a Justiției pe care ei înșiși l-au inițiat cu mult înainte ca Tudorel Toader să devină ministru. Ceilalți opt au înțeles, atunci, că nu voința CSM conduce CSM. În noaptea aceea, Tudorel Toader a fost înștiințat că CSM va respinge pachetul.
Nu mai este de nicio actualitate lupta pentru independența Justiției. Acum, urgența patriotică nr.1 are a fi bătălia pentru independența țării. Dar cine să o poarte?
Cei care acum declară că se bat pentru independența magistraturii (amenințată din afara țării, în fapt) sunt chiar cei care sprijină aceste presiuni externe. Acțiunea lor are un nume penal: trădare de țară. Dacă am avea o justiție independentă, zeci de dosare de trădare ar fi deja finalizate.
Cei dintâi care au inițiat trădarea au fost politicienii. Nicăieri în tratatele pe care le-au semnat în numele României nu este stipulată cedarea de suveranitate în materia politicii penale din țară. Și totuși, această cedare s-a petrecut de facto.
Cei care mai au îndoieli în privința acestei crime de suveranitate sunt aceiași care – pe vremea comunismului – refuzau să ia act de crimele acelui regim.
Nespus de tristă este miopia intelectualului care, deși ar putea vedea măcar prin ceață, închide ochii în fața realităților, spre a privi, sub pleoape, fantasmele ispititoare ale propagandelor de orice fel. Nespus de tristă lașitatea minților bune când este acoperită de abilitatea lor de a se înșela pe ele însele. Mă credeți, ori nu, am studiat această lașitate: pur și simplu, refuză să accepte și să verifice informațiile care ar putea transforma miopia în vedere clară.
dupa acest articol corect si explicit mi-a trecut prin cap o intrebare (daca nu va place o trecem la „science fiction politic”): oare americanii nu vor cumva sa ne transforme statutul de stat „de facto vasal” in cel de „de iure federal” si sa adauge o stea pe steagul lor si pentru noi? …oricum pe steagul UE banuiesc ca e una si a noastra asa ca ar fi o premiera absoluta si evident mult mai cinstit din partea lor (?!)…o fi de ras sau o fi de plans?!