A doua umilire a familiei Luizei Melencu

Procurorii DIICOT care anchetează „Cazul Caracal” au comis din nou un grav abuz: au dat publicităţii declaraţia lui Gheorghe Dincă, mai exact pasajul în care monstrul povesteşte cu lux de amănunte cum a violat-o pe Luiza Melencu! Şi nu într-o conferinţă de presă sau într-un comunicat, ci prin scurgerea informaţiilor din dosar către ziarul „Cancan”, publicaţie specializată în evenimente mondene!

Iar toată această golănie s-a derulat fără ca declaraţia să fie prezentată mai întîi familiei Melencu şi avocaţilor acestora! Fapta procurorilor este cu atît mai gravă, cu cît, de fiecare dată cînd avocaţii familiei au cerut să vadă dosarul, li s-a spus că ancheta este secretă sau că dosarul este pe la diferite instanţe.

În mod cert, declaraţia lui Gheorghe Dincă a fost dată publicităţii chiar de către unul dintre procurorii care anchetează cazul, căci nici unul dintre avocaţii familiei Melencu nu o cunoşteau, iar declaraţia era la dosarul cauzei, unde nimeni nu avea acces. În mod normal, avocaţii familiei Melencu ar trebui să sesizeze CSM pentru încălcarea legii chiar de către anchetatori, lucru deja anunţat de avocata Carmen Obîrşanu.

Lucru foarte grav este că această declaraţie, suspectă că ar conţine multe elemente inventate sau sugerate de către anchetatori nu aduce vreo lumină în dosar, căci nu a fost dată în cadrul unei audieri la care să participe şi avocaţii, ci doar o poveste pe care monstrul din Caracal a redactat-o în celulă, sub forma unui fel de „jurnal”, pe care apoi a prezentat-o anchetatorilor ca „declaraţie”!

Totuşi, dacă citim cu atenţie această declaraţie oribilă, observăm că sînt foarte multe elemente care duc la concluzia că Dincă nu a scris singur această „declaraţie” în celulă, ci a fost ajutat de „cineva”! De altfel, conform mărturiilor avocaţilor, la audierea lui Dincă, atunci cînd a prezentat acel „jurnal”, monstrul nu a vrut să răspundă la nici o întrebare, aşa cum se procedează la orice audiere, ci a insistat ca mărturia sa scrisă să fie ataşată la dosar, ceea ce duce la concluzia că nu putea să susţină în cadrul audierii ceea ce el pretinde că a scris singur!

Întrebarea cheie este, însă: ce au urmărit anchetatorii prin publicarea acestei declaraţii? Nu cumva intimidarea familiei Melencu, care a fost extrem de vehementă în contestarea felului cum s-a desfăşurat ancheta în cele opt luni de la dispariţia Luizei? În acelaşi timp, nu cumva s-a urmărit chiar umilirea acestei familii, ca pedeapsă pentru că nu a acceptat nici o clipă varianta că fata lor a fost ucisă de Dincă, în contradicţie cu singura pistă a anchetatorilor, care au vrut să încheie cît mai repede acest dosar cu teoria „monstrului singuratic”?

Nu trebuie să omitem faptul că, în ziua de 27 septembrie a.c., aceiaşi anchetatori au mai umilit familia Melencu, cînd au trimis mascaţii pentru a o lua cu forţa pe Monica Melencu, mama Luizei, în vederea recoltării de noi probe ADN ce urmau să fie trimise la FBI, iar pentru împotrivire i-au administrat o amendă uriaşă de 5.000 RON!

Publicarea acestei declaraţii a lui Dincă într-un ziar de cancan nu este doar o întîmplare nefericită, o scurgere de informaţii „pe surse”, ci o operaţiune gîndită de anchetatori ca încă o tentativă de a pedepsi familia Melencu pentru că nu a acceptat teoriile absurde ale anchetatorilor şi insistă că fata lor trăieşte şi că este victima unor reţele de trafic de persoane!

Acest incident ar trebui să facă obiectul unei anchete împotriva procurorilor care anchetează „Cazul Caracal”, pe care s-o dispună Inspecţia judiciară şi chiar SIIJ, fie la sesizarea familiei Melencu, fie prin autosesizare, astfel încît astfel de scurgeri din dosarul aflat în anchetă să nu se mai producă.

Culmea este că, deşi anchetatorii „Cazului Caracal” au fost acuzaţi de mai multe ori că nu dau dovadă de transparenţă în comunicare atunci cînd se cer Comunicate şi conferinţe de presă, iată că aceştia îşi depăşesc atribuţiile şi dau pe surse documente din dosar şi declaraţii halucinante, cu scopul de a umili familiile victimelor! Oamenii ăştia nu înţeleg diferenţa dintre comunicarea cerută de opinia publică şi scurgerea de informaţii cu scopul de a umili victimele!

Acest gen de operaţiuni ale anchetatorilor, prin care fac din acest caz dramatic (răpirea a două eleve) un banal subiect monden, nu duce la clarificarea dosarului, ci adînceşte şi mai mult neîncrederea opiniei publice în instituţiile statului, în general, şi în Justiţie, în mod special! Este şi motivul pentru care CSM, Inspecţia judiciară şi SIIJ nu trebuie să rămînă nepăsătoare faţă de scurgerea în presă a acestei declaraţii halucinante a lui Gheorghe Dincă.