Mihai Ralea spunea cu dispreț că „Pe culmile disperării”, cartea publicată de Cioran în 1934, ar fi un fel de „spovedanie endocrinologică”, ce ar ține mai mult de fiziologie.
Ralea mai avusese o intuiție genială pe care însă a știut să o pună în vitrina celor admirabile: faptul că delirul politic și erotic din teatrul lui Caragiale face parte dintr-un paradis încă necorupt.
În privința lui Cioran avea dreptate, dar n-a mai fost capabil să admire ce era de admirat în dreptatea lui. Nicio idee filosofică nu ne-a putut împăca cu faptul de a fi muritori, constatase tânărul Cioran și a continuat o viață întreagă să fie fidel în chip cât mai cinstit acestei constatări. Nefiind încă publicate în acel an 1934, sutele de pagini despre fenomenologia faptului de a fi muritori și despre rosturile divin-spirituale ale iluziei umane a morții care erau deja scrise (rostite) de Rudolf Steiner – aceste pagini nu pot fi, așadar, reproșate ignoranței tânărului studios. Dar bătrânului Cioran, da, îi pot fi reproșate.
A gândi cu tot corpul, nu doar cu creierul, a gândi fiziologic – aceasta era metoda antroposofică pentru a depăși blocajele pe care cunoașterea de sine le instalase în ceea ce ea considera a fi rațiunea. Dar în țara în care se afla, cetatea cea mai fortificată a raționalismului, nici azi nu găsești mai mult de o sută de persoane care să înțeleagă geniul antroposofiei. Bătrânul Cioran avea nevoie disperată să-l înțeleagă. Numai că Providența l-a înzestrat din tinerețe cu o maladie a somnului care era de natură să blocheze porțile înțelegerii spiritualului din lume.
Vedeți paradoxul? Exact acela care simțea nevoia să gândească cu toată fiziologia dată de Dumnezeu era fiziologic pedepsit să nu reușească.
Ce e somnul omenesc, în viziunea antroposofiei?
Un antroposof ar spune că fragmentarismul inspirației cioraniene, la fel ca în cazul Nietzsche, e cauzat de fluxul puterii de concentrare ce rezultă dintr-o tulburare de insomnie – un flux fără continuitatea pe care o stăpânesc cei cu somnul netulburat.
Așadar, ce e somnul în cunoașterea antroposofică? O stare de întunecare a conștienței de veghe. Întunecare, nu pierdere. Dacă ar fi pierdere, ar fi totuna cu starea post-mortem. Această întunecare apare și prin leșin, dar leșinul nu are o „logică” biocosmică cum are somnul. „Logica” aceasta cere „mașinii” care este fiziologica umană să se oprească din când în când la stațiile de aprovizionare cu spiritualitate cosmică (cea pământeană fiind, după Căderea din Rai, coruptă). Respectiva aprovizionare are loc prin desprinderea simțirii și a eului de corpul fizic și, drept urmare, prin „călătoria” acestora acolo unde, după moarte, mergem cu toții – în lumile pur spirituale. Tocmai eul și simțirea, bazată pe așa-zisul corp astral, sunt părțile noastre componente care dau conștiența de veghe.
Am avut prilejul să-mi aduc mie însumi o confirmare a viziunii antroposofice când, după pandemie, dar nu știu dacă și din cauza schimbărilor de ritm omenesc impuse de ea, mi-am pierdut normalitatea somnului. Insomniac la bătrânețe, am constatat că puterea mea de concentrare (la citit, la scris și în general) s-a schimbat. Nu mai puteam scrie texte lungi, sistematic ordonate de un anume gând puternic concentrat. În schimb, a crescut concentrarea pe scrierea aforistică. Ai zice că aforistica ar avea ceva luciferic.
„Pensionar al insomniei”, cum zice Cioran, am ajuns să fiu, așadar, abia la vârsta pensiei.
Precizez că aceste însemnări sunt prilejuite de o nouă carte despre Cioran: „Filosofia ca meditație a nefericirii”, de Adrian Buzdugan, Editura Litera, 2022. Nu e o carte lipsită de calități. Dar cine scrie, la noi, neinteresant despre Cioran?! Ieșirea din filosofia sistematică s-a făcut fie prin abordarea existențialistă a fricii de moarte (care, la Hegel, nu apare ca subiect al gândirii), fie prin abordarea statului ca subiect impersonal al nemuririi. Cioran a exersat ambele ieșiri, dar în chestiunile statale s-a dovedit a fi mai utopian ca filosofii cei mai utopieni. În chestiunile onestității existențiale, în schimb, a trecut și dincolo de filosofie, și dincolo de literatură. Genul în care a scris nu are încă un nume.
Cioran gindea doar cu capul cel mic atunci cind vorbea despre Romania si cu limba cind a scris „opera” lui in franceza. El, Brincusi si Ionesco sint niste valori ale culturii franceze nascute in Romania.
Pentrucă ani de-a rândul toți filozofii și biologii lumii au înțeles greșit o realitate simplă, au completat mereu teoriile predecesorilor, aducând, în opinia lor, noi și noi „clarificări,” cum pare dealtfel, să încerce și autorul prezentului articol. Adevărul simplu este că fiecare corp viu este echipat cu „știința” de a trăi, înainte de actul efectiv al nașterii și/sau dobândirii unui limbaj specific, altul decât cel emoțional și gestual, preexistent în trup. Deci nu limbajul vorbit sau gândit a făcut sau face corpul viu, ci corpul viu este cauza limbajului și gândirii vorbite, fiind complet echipat pentru a-l manifesta. După învățarea limbajului, care în cazul omului este numită co(n) știință, se vine cu un surplus la ceea ce exista deja , nu se naște ceva nou. E o continuitate a științei genelor de a-și îndeplini rolul. Ar fi cumva similar cu modalitatea de înțelegere a vitezei de deplasare pe pământ, care, ignorând viteza de deplasare a acestuia, este definită ca fiind orice altă viteză care se adaugă la ea și nicidecum un start propriu pentru orice obiect aflat în mișcare, căci Pământul nu stă și nu a stat niciodată, nici o fracțiune de secundă pe loc. Așadar trăim cu întregul trup nu cu mintea căci ele sunt un tot unitar și unit, aproape indefinibil.
bali Ai citit cu Cioran sau Eliade sau Eugen Ionescu ? Vezi-ti ma de Morometii tai.Cioran nu mai are treaba cu tara asta plina de oi proaste.
Un muritor de rând Omule, esti pe campuri la prasit. Vaca paste pe imas. Iar un cioban isi mana oile .Nu iesi din acea lume idilica. Lasa tu filosofii lumii .Se cunoaste ca romanii din comunism au avut o ura fata de intelectuali. O au si acum.Asta se vede la vot.Va votati numai hotii si prostii.
I-am scris lui Cioran o Scrisoare dupa 1990 , cand era in Viatza , dar am auzit ca nu desfacea Scrisorile ! Nu se uita pe Scrisori . Cine stie , la cine a ramas Arhiva de Scrisori .
Emil Cioran , locuia la Paris .
De Cioran știe Lumea întreagă! …de un „Mihai Ralea” n-am auzit nici măcar io…
Dar votantii AUR si PSD stiu cine a fost Cioran? Adevarat, nu le-a marit nici pensiile si nici nu s-a declarat dac liber.
Din contra,era trist ca o tara ca Romania nu a avut o istorie mareata.
Oare cine a zis< Daca taceai filozof ramaneai/?
valorile, dar dispretuiti poporul roman, oare chiar nu va este rusine? chiar Virgil Guran un absolvent de scoala militara de trei ani, dar fara sa profeseze, Ciuca, Catu, Iohannis etc reprezinta cumva o valoare de urmat, credeti ca daca ati votat PNL sunteti culti sau veti deveni nobili? Mare lucru si eu i-am citi pe Cioran si Rudoolf Steiner, ei si a citi este firesc a fi pasionat e firesc, face parte din comorile sufletului, nu trebuie sa te lauzi, poti insa sa fii uimit de cat de prolifici si profunzi sunt unii, eu am alte repere orientalistul Daniel Constantin, N Densuseanu care pare Heinrich Schliemann…n-are importanta daca stiu sa citesc sau nu, ma bucur ca sunt Om si ”inferior” pt ca am votat PSD si nu alte derivate ale parvenitismului modern…O Mikhael Aivanhov cerea celor refugiati in biblioteca sa impartaseasca din cunoasterea lor, mai bine ati invata sa daruiti din ceea ce ati acumulat decat sa va aratati dispretul, s-ar putea ca aia multi sa aiba o intelegere mai profunda decat voi…
Cioran are în România doar o singură adevărata exegeta. Distinsa doamna Marta Petreu. Profesoara pensionară. A lucrat la UBB.
E vorba despre profesoara ce da pe toată lumea în judecata? Aceea care ascunde sub preș articolele antisemite ale lui Eminescu? Tare. Tare de tot.
—CIORAN+RALEA+INTELECTUALII LUMII,AU MUNCIT CU CREIERUL.AU CREIAT *ARTĂ PENTRU ARTĂ*.ANALIZÂND PRINTRE CE AU CRIAT,MAI DESOCPERIM,*LA UNII,ARTĂ CU TENDINȚĂ*==ARTA PENTRU ARTĂ=,NU ESTE PENTRU TOATĂ LUMEA.=ARTA CU TENDINȚĂ=,
ARE CORESPONDENT,ISTORICESC-TRECUT+PREZENT+VIITOR.
—NOI OAMENII DE RÂND,(PULIMEA),GUSTĂM,CE NE PLACE,ȘI CE VREM SĂ ȘTIM.(CE NI SE DĂ)ATÂT.
—ARTA PENTRU ARTĂ,APARȚINE,ALTEI LUMI.=EDUCAȚIE+STARE MATERIALĂ.