Noile discipline sunt o falsă problemă a școlii românești, spune Ioan Aurel Pop, președintele Academiei Române, într-o analiză postată pe pagina sa de Facebook. De ce are nevoie școala românească însă pentru a fi pe un făgaș normal? Academicianul a identificat câteva soluții.
Iată analiza integral:
O falsă problemă a școlii românești: noile discipline
Extravaganțele acestei veri buclucașe continuă. De vreo săptămână, un site de știri menține în prim plan anunțul despre o nouă materie școlară care ar putea să fie predată începând cu anul 2022 în școlile din România: educația cinematografică. Aceasta „ar putea aduce beneficii incredibile asupra dezvoltării copiilor”. Evident, ar putea să fie și așa, dar de la dorință până la putință este cale lungă. Propunerea nu este singulară și a mai fost făcută, separat sau în contextul predării celorlalte arte în școală. Este greu de imaginat cultura generală necesară oricărui elev fără cunoștințe elementare de muzică, arte plastice, teatru etc. De ce nu și cinematografie? Din păcate, cu toată marea importanță a artelor în viața omului, în învățământul general nu se poate pătrunde foarte mult în detaliu, pe de o parte, iar specializarea elevilor de la vârste prea fragede este riscantă, fiindcă obturează tocmai pregătirea de cultură generală, pe de altă parte.
Nu este prea greu să ne amintim ce propuneri de noi materii școlare s-au făcut în ultimii ani în România. S-a cerut imperativ, nu demult, educație sexuală în toate școlile, extinsă pe o perioadă de 12 ani sau chiar mai mult, pentru că elevii nu au cunoștințe în acest domeniu, pentru că-și încep viața intimă prea devreme sau prea târziu, pentru că trăiesc în promiscuitate, pentru că au copii la vârste adolescentine, pentru că nu deosebesc sexul de gen. S-a cerut educație financiar-bancară, fiindcă azi oricine are raporturi cu băncile, cu monedele, reale sau virtuale. Și mai importantă li se pare unora educația antreprenorială sau managerială, pentru că, în lumea de azi, oricine trebuie învățat de la o vârstă fragedă cum să deschidă o afacere, cum să dirijeze un grup de oameni, cum să facă o investiție și cum să obțină profit. Peste toate vine – în viziunea altora – protecția mediului înconjurător, combaterea poluării, a încălzirii globale. Ni se atrage atenția că degeaba știm să procreăm, să scoatem bani de la bancomat, să înființăm și să conducem întreprinderi lucrative, dacă lăsăm planeta de izbeliște, dacă tăiem irațional pădurile, dacă nu reciclăm deșeurile. Chiar dacă s-ar realiza la modul optim toate acestea, fără rezolvarea problemei unei nutriții sănătoase nu facem nimic. În consecință, o disciplină nouă legată de hrana noastră cea de toate zilele, de pericolele care ne pândesc (inclusiv alcoolul, drogurile) ar fi fundamentală în școli, deoarece elevii mănâncă nesănătos, preferă mâncare plină de conservanți, devin supraponderali. În fine, alții propun materii precum circulația pe drumurile publice (în România avem cei mai mulți accidentați și morți din Uniunea Europeană), igienă personală și publică (suntem cam certați cu apa, săpunul sau pasta de dinți), etică (dezvoltă simțul moral), estetică (formează gustul pentru frumos), șah (pentru gândirea logică), tehnici digitale (doar avem și un minister al digitalizării, pentru că lumea va trăi de-acum înainte tot mai mult online, în forme virtuale) etc.
Toate acestea sunt bune și frumoase, dar, dacă facem un calcul simplu, ajungem la concluzii complet nerealiste. Aceste noi discipline școlare (în număr de 12-13), propuse și enumerate aici fără epuizarea listei, odată acceptate toate – ele au toate o rațiune de a fi – ar conduce la 12-13 ore pe săptămână (dacă am socoti că o singură oră săptămânal este de ajuns) sau la 24-26 de ore pe săptămână (dacă fiecărei materii i s-ar rezerva câte două ore). În prima variantă, ar mai rămâne câteva ore săptămânal pentru materiile clasice, care ar urma și ele să se rezume la câte o singură oră pe săptămână. În varianta a doua, cu 24-26 de ore deja ocupate, ar trebui renunțat la matematică, limba și literatura română, limbi străine, fizică, biologie, chimie, istorie, geografie, educație fizică etc. Unii ar spune că nu ar fi nicio pagubă, că doar aceste materii sunt depășite, inutile, de prisos. Ce rost mai are să știe absolvenții teorema lui Pitagora, volumul sferei, scrisul și cititul, Creangă și Eminescu, franceză ori spaniolă, mecanisme simple și vectori, compoziția chimică a materiei, viața plantelor și animalelor, Renașterea și umanismul, marile descoperiri geografice, deosebirea dintre Munții Alpi și Munții Anzi sau dintre limba latină și America Latină? Educația fizică s-ar salva, totuși, dar semnificația maximei latine „minte sănătoasă în corp sănătos” s-ar pierde. Există mulți oameni astăzi, mai ales dintre reprezentanții noilor generații, care nu simt nici un fel de handicap în lipsa lor de cultură, în ignoranța lor, în mintea lor vidată în mod intenționat și care – educați pentru contingent și obișnuiți cu trăirea clipei – vor ca în școală să se dobândească nu cunoștințe, ci numai deprinderi, numai tehnici de viețuire și de supraviețuire, numai modalități de adaptare la mediu.
În esență, opoziția dintre planurile de învățământ considerate clasice și aplicate încă (în oarecare măsură) astăzi și programele școlare propuse recent este una falsă, aparentă. Contrapunerea, de exemplu, a istoriei față de protecția mediului este total lipsită de logică, fiindcă cele două realități se completează și, uneori, se suprapun. Cunoașterea prezentului oamenilor care au trăit în trecut (adică învățarea istoriei) înseamnă pentru orice elev dobândirea experienței de viață, în cadrul căreia intră și protejarea planetei, a apelor, a pădurilor, a aerului. La istorie se învață cum și de ce a început poluarea mediului, când s-au văzut primele semne negative, ce măsuri s-au luat, unde s-a ajuns până astăzi cu tulburarea echilibrului natural. La fel se întâmplă cu toate celelalte „educații” propuse așa de imperativ: educația „sexuală” începea odinioară de foarte timpuriu, în familie și în școală, încă de când elevul de clasa a cincea învăța la botanică înmulțirea plantelor, a celulelor, apoi la zoologie, înmulțirea animalelor, la anatomie, înmulțirea omului; tot aici se dobândesc și cunoștințele elementare de igienă. Adaptarea omului la viața curentă pe care o trăiește nu s-a făcut niciodată prin discipline practice care să le excludă pe cele considerate „teoretice”, ci prin teorie serioasă care să explice bine viața cotidiană. De aceea, a spune că matematica este inutilă, fiindcă elevii nu vor folosi niciodată în viață integralele sau limitele este un nonsens. Matematica este prezentă în toate fibrele omului contemporan, în toate evenimentele vieții cotidiene, dar ea trebuie studiată în școală ca să poată fi folosită. Altminteri devin problematice chiar măsurarea unui teren, exprimarea unui procentaj, regula de trei simplă sau transformarea hectarelor în kilometri pătrați. Veți spune că toate astea le face acum computerul. Fals! Le face omul cu ajutorul computerului, iar dacă omul face acest lucru în mod mecanic, fără să înțeleagă și să poată explica ce face, atunci omul contemporan a ajuns deja un mecanism, încetând să mai fie om.
Din punct de vedere practic, pedagogic și metodic, orice disciplină școlară care are alocată o oră pe săptămână (sau, mai rău, o oră la două săptămâni) înseamnă doar pierdere de vreme. A-i asculta pe elevi și a le încheia medii la o materie cu o oră pe săptămână este o formă fără fond. La o oră pe săptămână, nu se poate face nici fixarea cunoștințelor și nici recapitulare, ceea ce îndeamnă la superficialitate și la formalism. Informația intră pe-o ureche și iese pe cealaltă. Iar a avea materii cu cel puțin câte două ore pe săptămână înseamnă a te rezuma la maxim zece discipline (mult mai puține la clasele mici). În cadrul acestor discipline – a căror utilitate și justețe a fost verificată cel puțin de la Renaștere încoace – se pot introduce orice fel de conținuturi (teme) care să le adapteze celor mai stringente nevoi actuale. De exemplu, la literatură, un elev nu mai poate citi toate romanele importante ale omenirii sau ale românilor și nici nu mai acceptă să preia mecanic opiniile criticilor și istoricilor literari și să le învețe pe de rost. Dar asta nu-i dă cuvânt să spună că literatura secolului al XIX-lea – de exemplu – este desuetă și să pretindă în programele școlare texte sportive, reportaje despre catastrofe naturale, regulamente și instrucțiuni etc. în locul textelor literare. Lectura clasică se poate completa cu filmul inspirat din literatură (și se poate îmbina arta literară cu arta cinematografică). În locul textelor plicticoase din criticii consacrați, se pot face dezbateri și se pot ghida elevii spre descoperirea de către ei înșiși a sensurilor unui text literar. Dar nu se poate înlocui textul literar cu textul banal! Comunicarea – despre care se tot vorbește azi – nu are nevoie să fie materie în sine. Comunicarea se învață la toate materiile și mai ales la limba și literatura română, în cazul nostru. Iar a crede că o limbă se poate învăța temeinic fără gramatică este ca și cum ai spune că un chimist nu are nevoie de laborator și de experiențe în cercetările sale sau că un istoric se descurcă fără izvoare, dacă are imaginație. Toate acestea sunt elucubrații, ivite din necunoaștere, din teribilism (prelungit la unii dintre noi și la vârsta senectuții), din dorința de a epata, de a fi original, de a arunca tot ce este vechi la lada de gunoi a istoriei.
Școala are rosturile sale care vin de demult și care se primenesc mereu, dar nu-și schimbă esența. A crede că disciplinele „clasice” trebuie acum abolite sau reduse drastic, pentru că ne obligă la aceasta modernitatea, societatea trepidantă în care trăim, schimbările năucitoare, reprezintă cel puțin o mare naivitate. Dar reprezintă câteodată și o lipsă acută de logică. Școala noastră nu are nevoie acum neapărat de schimbarea numelui materiilor, de introducerea de noi discipline încheiate cu medii trimestriale (semestriale), de cruțarea memoriei elevilor, ca să le fie mintea odihnită. Dacă crede cineva că fetele minore nasc înainte de vreme sau că își încep viața sexuală prea repede sau că nu respectă igiena sau că sunt surprinse traversând strada în afara trecerilor de pietoni etc. pentru că nu învață la școală nimic despre sex, despre nașteri, despre curățenie sau despre circulația pe drumurile publice, se înșală amarnic. Ele fac toate aceste lucruri fiindcă provin – în mare măsură – din familii dezorganizate, pentru că nu merg deloc la școală sau pentru abandonează școala după o clasă sau două. Adică pentru că nu beneficiază deloc de educație organizată. Aici este tragedia școlii noastre românești. Avem localități și medii sociale în care 20-30% dintre copii nu merg deloc la școală. Aceștia nu știu literele și nu pot să scrie și să citească, adică sunt analfabeți propriu-ziși. Apoi avem peste 40% analfabeți funcționali, adică din aceia care citesc cu oarecare greutate, dar nu știu ce citesc. Ignoranța provine din lipsa de exercițiu, din gramatica puțină și prost făcută (fapt pentru care se concentrează prea mult asupra recunoașterii literelor, silabelor, cuvintelor), dar și din necunoașterea noțiunilor. Prin urmare, prima grijă a noastră ar trebui să fie școlarizarea tuturor copiilor și prevenirea abandonului școlar. Altă grijă ar trebui să fie asigurarea tuturor școlilor cu învățători și profesori buni, bine pregătiți. Cum să fac limba și literatura română cu un „profesor” care abia și-a luat bacalaureatul, dacă l-a luat? Cum să aibă profesorul și directorul de școală un statut respectat în comunitate, dacă primarul îl amenință, în fața elevilor și părinților, cu destituirea?
Aș zice că școala noastră are nevoie – înainte de înlocuirea materiilor vechi cu unele noi – de măsuri drastice organizatorice, de reașezarea ei pe un făgaș normal, bine arătat nouă de Spiru Haret, de Petru Poni și chiar de Mihai Eminescu (care a fost o vreme inspector școlar). Firește, anii au trecut și școala este obligată să țină pasul cu viața, dar nu aruncând peste bord valorile reale în favoarea unora iluzorii. Iar programele europene, naționale sau locale de educație sunt foarte importante, dar nu de ele ducem lipsă în primul rând, ci de aplicarea legilor existente, de scoaterea educației din statutul de cenușăreasă, de tratarea cu seriozitate a școlii. Altminteri, vom distruge fără bombe și pandemii, dar pas cu pas, acest popor.
Scoala are rolul sa pregatesca populatia pentru a produce plus valoare societatii. Unii in fabrici , altii in constructii, altii in arta si literatura, altii in invatamant si medicina.
Fabricile nu mai sunt, in constructii vin emigrantii, arta nu mai este platita, medicii pleaca afara.
Trebuie spus STOP si REFACUTA INDUSTRIA ROMANIEI. Atunci scoala va avea rolul ei.
Mediocru – banalități dinspre o cultură prăfuită. Trebuie pricepute societatea și cunoașterea înainte de a vorbi de educație. Cu clișeele deja consumate nu se face nimic. În definitiv de ce nu se ocupă Ion Aurel Pop și colegii săi de la istorie de scrierea istoriei României? S-ar lămuri multe, inclusiv poziția educației și cea ce are ea de rezolvat. Nici ei nu stau în arhive și nu-și iau în serios obligațiile. Așa este doar vorbărie ca să nu vedem realitatea. Exces de locuri comune!
Romanii au nevoie de materia LOGICA. Pentru ca extrem de multi nu mai pot judeca lucruri simple. De exemplu vine un turnator la securitate le spune ca e anticomunist si romanii il cred si il voteaza. Vine unul Fritz care nu e roman nu lucreaza nicaieri de care nu stiu nimic si il voteaza primar. Vad un video cu niste tineri „minunati” baieti si fete de la USR umbland noaptea in sacii cu voturi si romanii cred ca e transparentizare si reforma! Ca sa nu mai vorbesc ca am amici care refuza sa se uite la video atat de spalati pe creier au ajuns, altfel ei se lauda ca sunt f informati!
Domnul Aurel Pop viseaza la educatia clasica. Dar in fata unei lumi tot mai nervoase, haotice, fara reguli, cu distrugeri ireparabile de mediu, va conta nu cel cu scoala multa ci cel care se va adapta mai repede, mai agresiv, intolerant, fara empatie, cu munca si vemituri cat sa isi duca existenta. Ceea ce nu intelegeti este faotul ca diferenta dintre bogati si saraci va fi tot mai mare si cultura si educatia nu mai sunt posibile decat celor cu bani fmulti. Legea lui Darwin va deveni dominanta.
O ora de “scoala de gandire” le face? Poate mai scade rata de imbecili. Sau nu se doreste asa ceva?
Educaţia se face şi în muzee. Cam din 2002, Muzeul Naţional de Istorie stă în reparaţii, fără vreo îngrijorare la nivelul elitelor politice, nici măcar de Centenar. Prea lăsăm să ne scrie alţii istoria. Wikipedia pe probleme româneşti e şi ea neglijată.
Oare nu a auzit informatorul securității de programul lansat de profesorul din avrig…românia educată??.
Să-l întrebe pe seful cum e cu noile materii școlare, sexul la români!..genurile și nasterile lor!!! ..
Ioan Aurel:
„Nu va avea loc în acest an, la Academia Română sau sub egida Academiei Române, nicio conferință despre descoperirea insulinei….S-au afirmat și alții pe drumul anevoios al descoperirii, dar o manifestare encomiastică la adresa lui Paulescu ar fi rușinoasă, de neacceptat…Vom organiza, în schimb, o conferință dedicată marelui savant Moses Gaster, membru marcant al Academiei Române, născut la București acum 165 de ani. Prin savanții săi evrei, Academia Română a prosperat deopotrivă științific și material. Fără Fundația Familiei Menachem Elias, am fi azi mult mai săraci, inclusiv din punct de vedere spiritua
Academicieni de doi lei. Săracul Berindei s-a opus la intrarea acestuia, cu operă de trei parale, în Academie. Lucian Boia a scris că insul falsifică izvoare. De fapt, spune trivialități și crede că sunt savantlîcuri. Numai la noi se cultivă asemenea imposturi. Ce a făcut Aiurel, cum îi spun clujenii, la UBB? L-a numit pe generalul Coldea profesor, pe Dâncu l-a făcut honoris causa și a dus în jos, la orice indicator, instituția. That is the oeuvre!
Ioan Aurel Pop, nu știu de unde până unde președintele Academiei Române, e progresist sub acoperire. Aici încearcă să-și justifice funcția și avantajele aferente. Evident, face și el jocurile puterii, altfel pornește scandalul și zboară.
Nu sunt prea multe de spus despre cinematografie; cinematografia ii poarta pe spectatori in lumea viselor: de obicei, in filme(si televiziuni) toti se distreaza, imaginile cand personajele invata sau muncesc sunt rare, de scurta durata, si nu li se acorda importanta.Realitatea este prezentata distorsionat(prin omisiune) sau se ajunge la un fel de manipulare, de ex, prin mituri, in filme apare mitul eroului(serif, voievod, detectiv, comisar, magistrat etc etc) care imparte dreptatea, de-a lungul timpului rolul fiind detinut de personaje masculine. Consecinta este ca o multime de tineri sunt ademeniti de rolul acesta de justitiar, chiar si tinerele vor sa ajunga procuroare, jandarmerite, politiste, in armata sau sa practice sporturi ca judo , karate, box, lupte, ignorand aspectele deloc placute in profesiile respective( de ex, cercetarea la fata locului a ceea ce mai ramane in urma unor fapte cu violenta, de pilda, accidente, atac de urs, alte fapte grave etc).
Aiurele draghe, adică cum? Academia ta de brișcă (nu a altuia) l-a sărbătorit pe Paulescu (de care, laș, te dezici!), iar acum vrei să abați atenția la Moses Gaster. De acord, eu sunt evreu, dar evreii nu sunt niște piese la jocul de cărți. Atacurilor antisemite ale lui Paulescu sunt fapt istoric. Dar nici un evreu nu va accepta târgul tău: l-am sărbătorit pe Paulescu, acum să recunoaștem lui Gaster ce este al lui! Jalnic, băiete, elev al generalului Coldea! De unde ai învățat așa ceva? Pompiliu Teodor te socotea securist, cei de la Cluj așișderea (și nu te-au ales vreodată șef de catedră sau decan!). Nu ai putut ajunge rector decât după ce Băsescu a pensionat forțat profesori cu valoare și merite mult peste tine.
Foarte corect și adevărat ce spuneți domnule Ioan Aurel Pop, președintele Academiei Române. Dar textul este doar o evaluare a situației fară nici o asumare a situației actuale. Totuși Academia Română și Președintele ei nu are și nu este o Autoritate a Statului Român? Așteptăm de la dumneavoastră o atitudine mai fermă, o implicare directă. Dacă este nevoie audiență la domnul președinte Iohannis, după diplomă teoretic dascăl, la domnul prim ministrul Câțu, la ministrul învățământului. -Până sunt eu Ioan Aurel Pop, președintele Academiei Române asta nu se va Întâmpla! În mandatul meu de 4 ani asta am facut pentru curicula învățâmântului din România, pentru materiile Istoria Românilor, Limba și Literatura Română, Gramatică, Geografia României pentru clasele 5-8 și 9-12 indiferent de tipul de liceu, pentru cerințele la examenul de Bacaloreat. Coborâți cu academicienii cu vorbele și fapte în piață; Texte tip comunicări în Aula Academiei sunt necesare, dar în vremuri anormale în vremuri de restriște pentru națiunea Română trebuie mai mult. Înainte de alegerea actualei președinții se vehicula idea că veți candida la Președenția României. Nu știm cât este de adevărat dar știm că imediat a apărut o campanie tipică pentru orice român ce trebuie promovat că sunteți creație a SRI. Nu ați avut nici o reacție la mizeriile din Media. Am ramas încă cinci ani cu pacostea Klaus Iohannis care, nu-i așa nu este o creație a Serviciilor ci fiul operelor și faptelor sale care, mai ales după primul mandat, l-au recomandat ca obligatoriu.
Macar presedinte sa avem roman.
Si daca securistii globalisti fac pe nebunii ca ei conduc …la zid cu ei fara mila. Ei au dustrus Romania si multi dunt agenti straini.
@ Emile ,
asa cum era de asteptat , tardiv si stinjenit , Presedintele Inaltului for Akademic abia reuseste sa ingaime citeva vorbe in surdina pe prispa vestitei Akademii Romane .
Un Sef al akademicienilor romani morbizi isi da si el cu parerea despre ce vede la televizor , deh , trebuie sa-si justifice si el oarecum salariul ….
PS…dupa modelul britanic si romanii ar trebui sa-si explice noile realitati ale prea-schimbatoarei vieti folosind ca pe un refren sintagma :
– ” Conform unui studiu al oamenilor de stiinta romani …. ” dar unde nu-i cap ….
Intotdeauna este loc si de mai rau. Si asa scoala romaneasca a ajuns varza.
Să te analizeze o falsă personalitate, o nulitate absolută, un mincinos și ticălos care ocupă o funcție ilegal,. E chiar de prostu proștilor analfabeți funcționali, care pleacă eventual urechea, sau incearcă să ințeleagă un obtuz aiurit.
Disputele sunt intre „conservatorii” si „reformistii” bastinasi. Din pacate, niciunii nu sunt ceea ce ar trebui sa fie, in loc de cunostinte, de educatie solida, se agata de stereotipuri. Conservatorii se inchina trecutului si traditiilor(traditia inseamna stereotipuri),si sunt insulari(nu se pot desprinde de convingerile lor, multe depasite de vremuri) , pe cand „reformistii” autohtoni sunt superficiali, ceea ce sustin si-au insusit prin imitatie, nu prin studiu adevarat, nici nu iau in seama ca pt ceva trainic este nevoie de gandit si verificat totul in cele mai mici detalii, altfel rezultatele vor fi kitsch si timpul va fi irosit ca in timpul regimului comunist ori al asa-ziselor reforme din cele trei decenii care s-au consumat de atunci.
Domnule academician,Domnule Profesor ,asistam de 31 de ani la VALURI DE PARODII NUMITE REFORME !,toate acestea au fost posibile datorita indiferentei noastre a celor care i-am lasat sa faca orice : au rastalmacit notiunile de exemplu :ACADEMIE DE FOTBAL !!;ACADEMIE DE POLITIE !!-BAGATELIZAREA A CUPRINS ROMANIA SI ODATA CU EA S-A DESTRUCTURAT ORCE ACTIVITATE.Asa zisul invatamant privat CIUPERCILE OTRAVITE ,TARABELE DE DIPLOME AU DEGENERAT AU DESCALIFICAT NOTIUNEA DE INVATAMANT SUPERIOR !.
AFACEREA A LUAT LOCUL EDUCATIEI ,AL CALITATII INVATAMANTULUI !.Rezultatele sunt dezastroase -s-a umplut tara de impostori cu dilpme xerocopiate !,s-a umplut tara de incompetenti! ,s-a umplut tara de iresponsabili !.
Vinovatia,cauza acestei tragedii nationale trebuie cautata in interiorul sistemului de educatie de toate gradele.
S-au inventat discipline ,catedre care n-au de-a face cu profilul scolii doar pentru SCAUNE PLATITE DE STAT !,pentru neamuri ,clientela ,pentru bani in stilul lui CARAMITRU -decembrie 89 „MIRCEA FA-TE CA MUNCESTI „.
DIGITALIZAREA MULT MEDIATIZATA IN ULTIMA VREME NU-I PENTRU ANALFABETII DIN SCOLILE ROMANESTI !,poate sa fie orcat de sofisticata orce aparatura ,prostul o aduce la nivelul lui de perceptie !-tot efotul-cheltuiala e zadarnica cand nivelul de educatie este praf si pulbere. Cinematografie in scoala !,alta afacere ,alta cale de a face unii bani ,iar rezultatul va fi doar inca o ora de somn !.
NE TREBUIESC 20-25 DE ANI DE SCOALA ADEVARATA ,EXAMENE LA ADMITERE,EXAMENE PESTE EXAMENE ,TRIEREA ,CERNEREA CELOR CAPABILI ,ABIA ATUNCI INCEP SA SE VADA REZULTATELE.
ROMANIA A AVUT O SCOALA ADEVARATA IN ANII 70-85 !,NE TREBUIE 50 DE ANI SA ATINGEM IAR ACEA VALOARE .
Ce să conducă, Emile, acest I. A.Pop? Nu a fost în stare de ceva – cărțile lui de istorie sunt povești. Milogeală cu banalități, ca și în acest articol. Nu merge la arhive decât rar. UBB a dus-o spre fundul sacului. Dar a cumpărat clădiri de la Țiriac când universitatea scădea bine. De Coldea a avut grijă. Ce căutau Coldea și Dîncu pe culoarele Academiei la alegeri?
Domnul Ioan Aurel Pop, președintele Academiei Române, face pachet impostorii marxisti si gloata analfabetilor functionali iar dupa aceea ii trimite acolo unde le este locul, in tomberon.
Iaca unul dintre PATRIOTII ROMANIEI! Felicitari!
O discutie serioasa despre invatamant ar porni de la lamurirea rolului educatiei formale/organizate pt indivizi si pt societate.
Daca reducem educatia la definitia strict utilitarista (preluata din lumea anglo-saxona mai ales), aceea de a pregati forta de munca viitoare si de adaptare/integrare in societate, suntem in mare eroare. Starea societatii si a scolii contemporana da seama de acest esec. O conceptia care a bulversat invatamantul si societatea de peste un secol. Rebeliunea tinerilor impotriva sistemului a inceput de la sfarsitul anilor ’50 — revolta impotriva modelarii sablon pt a deveni o rotita functionala intr-un angrenaj zdrobitor si nivelator, ulta-materialist-pragmatic, dezumanizant. Doua ilustrari, luate oarecum la intamplare, un film celebru — „Singuratatea alergatorului de cursa lunga” –, si un album rock, de fapt intreaga creatie a grupului Pink Floyd — „The Wall”. Sigur stiti versurile devenite un fel de imn al generatiei — „We don’t need no education,/We don’t need no thought control”… pentru a deveni … „just another brick in the wall.” Este un model educational reductionist, robotizant. Care cultiva caractere chipurile puternice, supraoameni precum sociopatul lui Ayn Rand din „Atlas Shrugged”. Sau victime coplesite, resemnate, depresive.
Educatia „clasica”, cum ii spune cu sarcasm un comentator, era o educatie rotunjita care adresa atributele si inclinatiile fiintei umane, utilizand ambele emisfere cerebrale si creand complexe legaturi neuronale.
2. Va intreb, daca acceptam definitia utilitarista, oare nu reducem fiinta umana, fortand-o ca in patul lui Procust, sa se ajusteze la asa-zisele nevoi ale „pietei muncii” (o marfa mai speciala) iar nu invers, sa modelam o societate care sa se ajusteze la complexitatea nevoilor si aptitudinilor fiintei?! Caci dupa felul in care modelam copii/tinerii asa va arata lumea de maine. Ceea ce vedem astazi este ceea ce am turnat in „matrita” umana, reducand exceptionala plasticitate si complexitate a creierului uman, a abilitatilor sale la automatisme, sabloane, standardizari si la un pas de transumanismul blestemat!
In fine, este mult de spus, poate unii nu pot deslusi inca prin pacla haotica a vremii in care traim…
Contează funcția în car a ajuns (cum a ajuns) sau valoarea unui ins? Eu cred că valoarea confirmată prin ceea ce a lăsat în urmă contează. La IAPop nu găsim decît vorbe și prăbușiri. Unde-i istoriografia României față de alte țări? Pe nicăieri. Faptul că sunt analfabeți funcționali nu înseamnă că IAP este bun. Nici că întrucât pe lume sunt maxiști, cineva le este automat superior. Nici vorbă! De altfel, Ion Aurel Pop a fost răsturnat de revoluție în decembrie 1989 ca președinte al UASC din universitatea clujeană. Așa că ar fi cazul de realism. Este de fapt un Cițu al istoriografiei. Pe care l-a și salutat cu pompă în Aula Academiei?! Vezi poza! Stupiditate elocventă.