Obligarea a unui întreg continent să cumpere o cantitate specifică de la un furnizor înseamnă crearea unei piețe a vânzătorului, unde avantajul în negocieri este la vânzător, cu tot ce implică acest lucru pentru costurile energiei din Europa, care sunt de 2-3 ori mai mari decât în SUA sau China, așa cum se arată în Raportul Draghi, face Energypress o analiză privind acordul comercial UE-SUA agreat în Scoția de către preseșdinta Comisie Europene, Ursul von der Leyen, și președintele SUA Donald Trump.
Ceea ce preocupă gospodăriile, industria și guvernele europene este ce va însemna în ceea ce privește prețurile dependența energetică excesivă a Europei de SUA, către care acordul deschide calea, la fel cum a fost cazul cu Rusia până înainte de invazia Ucrainei. Există multe întrebări la nivel paneuropean și, deși acesta este un acord-cadru, cu multe detalii încă neclare, iar UE nu a furnizat încă informații detaliate, rezumând ceea ce știm până acum, reies următoarele.
1. Cât de fezabil este planul? Sumele pe care Europa se angajează să le absoarbă prin achiziții anuale de 250 de miliarde de dolari în gaze naturale, petrol și tehnologie nucleară din SUA (750 de miliarde pe parcursul a trei ani) sunt considerate nerealiste, așa cum comentează Bloomberg, precum și marea majoritate a analiștilor. Atât pentru că cererea din UE nu poate crește atât de mult, cât și pentru că nici măcar exportatorii americani înșiși nu pot furniza atât de multă energie. În 2024, unul dintre anii record pentru importurile de energie americană în Europa, acestea au ajuns la aproape 80 de miliarde de dolari, mult mai puțin decât angajamentul lui von der Leyen față de Trump. Exporturile totale de energie ale SUA în toate direcțiile au depășit ușor 330 de miliarde de dolari.
2. Raționamentul Comisiei. Fără ca detaliile să fie făcute publice, ceea ce conducerea europeană pare să fi cântărit în Scoția este că „tariful” de 15% la taxele vamale pentru majoritatea produselor UE merită să transforme SUA în furnizorul său preferat de energie, alături de miliarde în achiziții de sisteme de armament și 600 de miliarde în investiții europene în SUA. Cu toate acestea, nu există un răspuns la întrebarea de ce conducerea europeană ar accepta un acord energetic despre care știe că este nerealist. Reuters (promisiunea UE pentru 250 de miliarde de dolari din importurile de energie din SUA este delirantă) nu exclude speranța conducerii UE că acordul va eșua, așa cum s-a întâmplat și cu cel pe care D. Trump l-a încheiat cu China în timpul primului său mandat, în 2019. Problema va fi evident clarificată de conducerea europeană în zilele următoare.
3. Obligația de implementare de către companiile europene. Nu este deloc clar cum vor fi obligate companiile europene să cumpere sau să vândă petrol și gaze americane, ocolind alți furnizori. O întrebare rezonabilă este ce se va întâmpla în măsura în care companiile europene nu cumpără cantitățile convenite, obiectivele nu sunt atinse și și acordul eșuează. Va revizui partea americană în sus „tariful” de 15% asupra taxelor convenit pentru majoritatea produselor UE?
4. Petrol suplimentar. O altă întrebare se referă la fluxurile de petrol din Golful SUA către UE, care în ultimii ani au ajuns la peste 2 milioane de barili pe zi, aproximativ jumătate din volumul total al exporturilor de țiței ale SUA. Conform estimărilor experților, o creștere suplimentară a achizițiilor s-ar putea dovedi problematică pentru rafinăriile din regiune, care au nevoie de un mix specific de resurse pentru a produce benzină și motorină.
5. Echipamente pentru energie nucleară. În ceea ce privește achiziționarea de echipamente americane în domeniul energiei nucleare, și anume acorduri privind reactoarele modulare mici (SMR), analiștii comentează că nu se așteaptă ca acestea să fie viabile din punct de vedere comercial înainte de 2030. De asemenea, încurajarea unor astfel de investiții nu este în concordanță cu efortul de promovare a industriei nucleare
europene. „Chiar dacă acest acord duce la mai multe cheltuieli ale UE pentru proiectele americane de GNL, este puțin probabil ca aceste noi fluxuri să se materializeze înainte de sfârșitul mandatului lui Trump”, a declarat pentru Bloomberg, Florence Schmit, șefa departamentului de strategie energetică de la Rabobank. „În practică, acest lucru ar putea însemna că administrația Trump este dornică să încheie noi acorduri cu cumpărători europeni pentru aprovizionarea din noile proiecte GNL, astfel încât aceștia, având clienții asigurați, să poată obține mai ușor finanțare”, estimează Han Wei, analist la BloombergNEF
„Presedintele Trump NU uita si NU iarta!”
Trump, ca toti americanii, nu iubesc anti-evreii. Se pare ca Jiorjiescu a uitat sa va spuna asta la instructaj.
tomlin (oficial) spune:
31 iul. 2025 la 12:08 Atit de frustat esti, incit legi numele Georgescu de ori ce se intimpla .Daca afara ploua ,tot el este vina in mintea ta creata .Mergi tatae si fa-ti un consult medical mai bine ,lasa opiniile !