Adam Michnik: A fost o ”nerușinare” a Ungariei

După invazia rusă în Ucraina din 2022, Polonia a marcat o revenire în grațiile UE, fiind statul care are cea mai lungă frontieră cu Ucraina. Criticile aduse guvernului ultraconservator și eurosceptic de la Varșovia s-au domolit, inclusiv cele privind politizarea justiției și a presei publice. Rolul logistic major al Poloniei în transferul armelor occidentale în Ucraina era prea important pentru a fi periclitat de adversitatea UE față de guvernul de la Varșovia. În locul disputei cu UE au venit însă protestele cetățenilor polonezi împotriva guvernului lor, arată Adam Michnik, fost disident anticomunist, redactor-șef al Gazetei Wyborcza și unul dintre foștii lideri ai sindicatului Solidaritatea și fost consilier al lui Lech Walesa, într-un interviu oferit Irenei Grudzinska Gross, profesor la Institutul de Studii Slave al Academiei Poloniei și membră a Fundației Guggenheim din SUA.

Irena Grudzinska Gross: Guvernul Poloniei creează o comisie pentru a investiga ”influența rusă înaintea alegrilor generale din aceasta toamnă, iar aceasta pare o încercare de a-l discredita pe liderul opoziției, Donald Tusk. Toate partidele opoziției democratice, precum și sute de mii de polonezi, au protestat împotriva ”Legii Tusk”, pe 4 iunie. Ne putem aștepta la o unire a acestor grupuri înaintea alegrilor?

Adam Michnik: Da, toata lumea care a participat a simțit că este cea mai mare demonstrație începând din 1989 – de la căderea comunismului în Polonia. Partidul Lege și Justiție, aflat la putere, vrea să creeze o comisie după modelul Comisiei Camerei Reprezentanților pentru Activități Anti-Americane și după modelul audierilor lui McCarthy din 1950-1954. Doar că versiunea poloneză este mai primitivă și mai barbară. Amintește de metodele fasciste sau bolșevice din anii 1930.

Însă este puțin probabil ca opoziția să vină cu o listă comună la aceste alegeri. Ideea este că, indiferent de cine câștigă cele mai multe voturi, fiecare va vota în favoarea formării unui guvern cu ceilalți opozanți. Este o formă de unitate în diversitate.

Irena Grudzinska Gross: Comisia va dezvălui cu adevărat ”influența rusă” sau este doar un truc pentru a  câștiga alegerile?

Adam Michnik: Este macarthyism pur. Când Stalin a declarat război troțkismului, oricine putea fi considerat troțkist. Nu era nevoie de vreo procedură legală. La fel stau lucrurile și cu aceasta comisie. Nu sunt criterii specifice pentru cei nouă indivizi selectați arbitrar care vor decide dacă cineva a fost influențat de Rusia. Este o absurditate stalinistă. Scopul este amețirea opiniei publice și terorizarea și anihilarea opoziției politice

Am văzut această tactică și în Rusia lui Putin, unde liderului opoziției, Alexei Navalnîi (acum aflat în închisoare), i s-a interzis să candideze la președinție, pentru că avea o condamnare într-un dosar fabricat. Am văzut asta și în Turcia lui Erdogan, unde primarului Istanbulului, un politician foarte popular, i s-a interzis să mai facă politică. Am văzut asta și in Belarus, unde cei care i s-au opus lui Lukașenko au ajuns la închisoare.

In mod clar, este o strategie folosită de liderii autoritari. Acum, sub acoperirea luptei împotriva lui Putin, Jaroslaw Kaczynski încercă să instituie un mecanism politic în stilul lui Putin.

Irena Grudzinska Gross: Cred că și dvs. puteți fi acuzat de ”influență rusă”, având în vedere declarațiile în care vă opuneați rusofobiei. Ce credeți despre ședința Consiliului de Securitate ONU pe tema rusofobiei, cerută de Rusia, în martie? Avea dreptate istoricul Timothy Snyder când spunea că întâlnirea aceasta a fost o încercare cinică a Kremlinului de a se prezenta drept victimă, nu agresor?

Adam Michnik: Sunt de acord cu Snyder. Însă aș adăuga că, deși comuniștii sovietici îi acuzau de fascism pe toți cei care nu erau de acord cu ei, asta nu s însemnat că nu existau fasciști. Acum, dacă Moscova vede pe peste tot rusofobie, nu înseamnă că nu există rusofobie. Trebuie să evitam ideea că orice rus este un bătăuș, un hoț, un laș sau un golan.

Este de înțeles perspectiva emoțională de acum, având în vedere că forțele ruse ucid ucraineni nevinovați în fiecare zi. Înțeleg de ce ucrainenii vor să distrugă monumentele lui Cehov sau Bulgakov, așa cum înțeleg de ce scriitorul sovietic de origine evreiască Ilya Ehrenburg susținea, în 1943, că toți germanii trebuie uciși.

Stalin a observat (cinic, însă și cu ceva perspicacitate) că Hitlerii apar și dispar, însă poporul german va rămâne. Este periculos să-i condamni pe toți rușii doar pentru că sunt ruși. Mă opun acestui lucru și nu cred că intru în contradicție cu Snyder. El vrea să descrie una dintre metodele propagandei lui Putin.

Irena Grudzinska Gross: Ați abordat deseori acest subiect. De ce este atât e important?

Adam Micnik: Este important pentru că rusofobia poloneză este tot ai mare și mobilizează și alte resentimente tradiționale. Polonezii vorbesc din nou despre cum a fost împărțită Polonia, despre înăbușirea revoltelor anti-ruse sau despre masacrul de la Katyn. Reiau toate criticile aduse Rusiei de istorici și merg până la accidental aviatic în care a murit președintele Lech Kaczynski – fratele lui Jaroslaw – în 2011. Potrivit unei teorii a conspirației, nu a fost un accident, ci a fost preludiul agresiunii ruse împotriva Ucrainei. Asemenea idei sunt absurde, însă au prins avânt ca urmare a barbarismului dovedit de forțele ruse în Ucraina.

Atitudinea Poloniei față de Ucraina a fost mereu una de superioritate, dar sentimentele anti-ruse ale Poloniei reflectă un amestec mult mai complex de sfidare și teama. Doar privind la cultura rusă înțelegem că rușii ne-ar putea călca în picioare.

Irena Grudzinska Gross: Vreți să spuneți că exista o continuitate între acțiunile trecute și cele prezente ale Rusiei?

Adam Michnik: Da, există o anume continuitate și există inteletuali ruși care cercetează istoria Rusiei pentru a înțelege ce dorește Putin și cum a triumfat el în fața forțelor democratice.

Irena Grudzinska Gross: Însă aceste forte au fost mereu în minoritate în Rusia, nu-i așa?

Adam Michik: Ce care vorbesc despre libertate vor fi mereu minoritari într-o dictatură. După Hitler, mișcarea democratică din Germania a fost mai mică decât cea din Rusia de după Războiul Rece. Unii spun că actuala cultură politică din Rusia are rădăcini în perioada medievală, pe vremea tătarilor. Însă Mongolia de azi este un stat democratic. Dacă ai strămoși care au trăit sub tătari nu înseamnă că ești condamnat să gândești ca o slugă. Poate că forțele democrației sun minoritare, însă sunt foarte importante.

Irena Grudzinska Gross: Dar această minortate a avut vreodată câștig de cauză?

Adam Michnik: Să ne amintim că, în anii 1980, libertatea de care s-a bucurat Polonia a venit din Rusia. Fără glasnostul și perestroika din URSS, nu ar fi existat nicio discuție între guvernul polonez și opoziție și nu ar fi existat nici transformarea sistemică din 1989.

Prin urmare, nu aș spune că Rusia este condamnată să fie o țară înrobită. În anii 1840, Mihail Lermontov spunea adio Rusiei sclavilor și a stăpânilor A existat mereu un potențial ca rușii să îmbrățișeze libertatea, în special când pot să exprime în cuvinte această cauză – așa cum au făcut-o Pușkin, Tolstoi sau Herzen. Nu aș trânti ușa în fața Rusiei lui Tolstoi din cauza celor făcute de Putin, după cum nu aș reduce Germania la Hitler sau Italia la Mussolini.

Rusia nu este unică din acest punct de vedere. Semințele conflictului între libertate și autoritarism se pot găsi în orice țară. Uitați-vă la Franța democratica. Dacă vă uitați la Revoluția Franceză, veți vedea o țară care a trăit în teroarea feudală, apoi în teroarea iacobină. Apoi a urmat Napoleon, care a instituit un fel de stat autoritar modern. Întregul secol al 19-lea a însemnat represiune revolte, revoluții și contrarevoluții. Chiar și azi putem identifica gândirea totalitară la politicieni de opoziție din Franța, precum Marine Le Pen sau Jean-Luc Melenchon.

Irena Grudzinska Gross: Ce părere aveți despre atitudinea Vaticanului față de războiul din Ucraina, în special despre declarația papei Francisc din mai 2022, cum că ”lătratul NATO la gardul Rusiei a contribuit probabil la acest război”?

Adam Michnik: Mă opun total poziției Vaticanului. Mă tem că avem de-a face cu poziția părtinitoare a unui papă din America Latină, care a fost influențat de anti-americanismul din regiune. Referirea la ”lătratul NATO” este un vechi clișeu anti-american. Francisc vrea să fie un pacificator și un om care construiește punți, care nu vrea să ia partea niciunei tabere. Și papa Pius al XII-lea a adoptat această poziție în relația cu Hitler, iar astăzi puțini sunt cei care se mai obosesc să-l apere.

Irena Grudzinska Gross: Ce poziție a avut Biserica poloneză?

Adam Michnik: Este pro-ucraineană fără echivoc și o aplaud pentru asta. Este însă foarte ușor să fii pro-ucrainean în Polonia de azi. Poziția bisericii în alte chestiuni este mult mai problematică. De exemplu, când Lukașenko a început să-i trimită în Polonia pe refugiații din Orientul Mijlociu, biserica a făcut apel la crearea unor coridoare umanitare, dar nu a condamnat declarațiile lui Kaczynski că refugiații sunt niște paraziți. Biserica nu a condamnat nici discursul anti-LGBT.

În plus, biserica a cerut o mobilizare împotriva ”ideologiei de gen”. Este un subiect sensibil. Colegii mei LGBT îl percep ca pe limbaj al urii, însă eu cred că rămâne în limitele unui discurs legitim, în cadrul căruia oamenii pot să nu cadă de acord. Problema mai mare este că biserica trece prin cea mai mare criză de după Reformă – și nu doar în Polonia.

Irena Grudzinska Gross: Însă eu cred că Biserica are o poziție foarte bună în Polonia.

Adam Michnsik: Da, dar studiul religiei nu mai este obligatoriu. Știu școli în care doar 10-20% di elevi au optat pentru cursurile de religie. Biserica vrea putere, însă este în defensivă acum. Este aliată cu partidul aflat la putere în Polonia, însă ultima speranță a Bisericii că va putea influența puterea s-a năruit în 2007, când autoritățile au făcut presiuni pentru demiterea arhiepiscopului Varșoviei. Biserica va fi tot mai slabă, iar clericii mai isteți și-au da seama de asta.

Irena Grudzinska Gross: Asta pentru că nu mai sunt mulți credincioși?

Adam Michnik: Da, declinul este dramatic. Seminariile se închid, nu mai există căutare pentru preoție, mai ales având în vedere ultimele scandaluri financiare și morale. Dezvăluirile despre pedofilie au fost o oroare. Au fost o mulțime în SUA, Germania, Austria, Irlanda și Chile, iar acum este rândul Poloniei.

Irena Grudzinska Gross : Însă dvs. apărați moștenirea papei Ioan Paul al II-lea…

Adam Michnik: Ioan Paul al II-lea și Biserica sunt doua lucruri diferite. Este absurd să reducem moștenirea lui la reacția sa slabă la scandalurile morale. A fost o personalitate deosebita și, ca fiecare dintre noi, a avut momentele sale mai bune și mai rele. Știu cât de mult îi datorez personal și cât de mult îi datorează Polonia și lumea. Îl voi apăra mereu. Însă asta nu mă poate obliga să apar personaje precum arhiepiscopul Cracoviei sau pe directorul postului Radio Maria.

Criza Bisericii este chiar aici și va fi tot mai gravă, pentru că episcopii nu o iau în seamă. Cred că instituția aceasta se va prăbuși din cauza impotenței intelectuale. Vocile respectate din cadrul Bisericii trebuie acum să se consulte cu superiorii pentru a putea vorbi în public. Sunt niște evoluții scandaloase. În anii interbelici și apoi sub ocupația germana, biserica poloneză a fost un bastion al patriotismului. Până în 1956 a fost singura instituție care nu era dominată total de comuniști. Bisericile ne învățau Evanghelia, nu scrierile lui Stalin sau ale liderului polonez Boleslaw Bierut. Însă, după 1989, Biserica și-a pierdut calea într-o lume a ”pieței libere a ideilor”.

Irena Grudzinska Gross: Am citit recent că premierul Ungariei s-a întâlnit cu consilierii săi economici și a luat în calcul posibilitatea ca înfrângerea Rusiei în Ucraina să mute centrul de gravitație al Europei în Polonia. Ce credeți despre asemene idei?

Adam Michnik: Asemenea concluzii nu au fundament. Orban este o altă victimă a mitizării istoriei. Vrea să spună că Ungaria a pierdut în urma Tratatului de la Trianon, după Primul Război Mondial. Dacă Ucraina ar fi dezmembrată, Orban ar pune ochii pe Ujgorod. De aceea a adoptat o poziție neutră la începutul războiului din Ucraina. A fost o nerușinare dezgustătoare. Megalomania lui Orban va conduce Ungaria spre o prăpastie, deși are susținerea unei națiuni traumatizate de Trianon.

Mi-e teamă să nu se întâmple ceva similar și în Polonia. Unii ar putea avea planuri pentru Lvov sau alte zone pierdute după Al Doilea Război Mondial. Nu s-a întâmplat asta până acum, poate pentru că aceeași logică ar spune că Sczeczin, Opole sau Wroclaw ar trebui cedate Germaniei.

Irena Grudzinska Gross: Orban a sugerat că granițele din Europa pot fi schimbate, că harta ar putea fi redesenată.

Adam Michnik: Această viziune poate fi regăsită în Ungaria, poate și în Serbia, Kosovo, Catalunia. Eu nu cred așa ceva.

Irena Grudzinska Gross: Cum ar arăta o victorie împotriva Rusiei?

Adam Michnik: Ar însemna ca forțele ruse să fie alungate din Donbas, Putin să fie dat jos de la putere și Rusia să se angajeze în negocieri privind Crimeea. Firește, ocuparea Crimeii în 2014 a fost o violare a dreptului internațional. Însă, dacă Putin nu ar fi invadat Ucraina în 2022, lumea ar fi acceptat această schimbare a hărții, pentru că în Crimeea nu există tendințe anti-ruse puternice – de fapt, este exact invers. Însă acum, revenirea Crimeiii la Ucraina a devenit din nou o posibilitate.

Cât despre Putin, el trebuie neapărat îndepărtat de la putere. Altfel, Putin poate face orice, precum Hitler când se ascundea în buncărul lui.