Două noțiuni sunt puse în aceeași albie printr-o adevărată subminare legalității în interesul celor care asigură derularea acestei situații inadmisibile. Administratorii unei entități, inclusiv ai statului, nu sunt aceeași cu reprezentanții, având în vedere că sunt reguli diferite privind fișele postului, cât și dobândirea.
Funcțiile politice de reprezentare decurg din regulile mandatului prin procesul electoral și nu pot fi supuse altor imperative decât celor care decurg din vot. Funcțiile de administrare sunt supuse regulilor competențelor punctuale.
În ceea ce privește funcțiile de reprezentare, ale mandatului, acestea nu pot fi obținute decât în condițiile unui vot procedural, supravegheat de autoritățile publice în domeniu. Sunt indicii că Biroul Electoral Central se află în criză de legitimitate prin drapajele apărute, unele dintre ele fiind continuu prezente în vicierea dinamicii democratice.
Administrarea, cu ierarhiile stabilite de lege, a fost și ea profund deturnată de la presupusa legalitate sub care s-a aflat. In fapt, confuzia intenționat creată între administrare și reprezentare a creat hibridul corupției și nelegalitatea din structurile publice din România.
Șeful statului, care în conformitatea legii este garantul Constituției și al împlinirii actului de justiție, are obligația nu numai morală, ci procedurală, să cenzureze prin Avocatul Poporului, Ministerul Justiției, Parchetul General și alte instituții cu atribuții, absurdul instaurat în România.
Abuzurile reprezentării au drept cauză tocmai preluarea unor atribuții în mod nelegal. Păstrarea acestei situații în continuare constituie gravă deturnare a statului, așa cum nu a fost posibil nici în comunism.