Intervențiile militare ale marilor puteri sunt întotdeauna prezentate public ca intervenții umanitare, menite să construiască regimuri democratice, să lupte cu răul suprem al terorismului, să ajute la emanciparea unor categorii oprimate, să elimine niște dictatori sângeroși care amenință întreaga lume. Războaiele din ultimele decenii arată însă că sunt operațiuni de îmbogățire a unor contractori dintre care se aleg nu de puține ori elitele conducătoare din aceste țări. Ce cade de la această masa a celor mari ajunge la elitele corupte și oameni simpli (cât să aibă cu ce să-și cumpere o soție, în Afganistan, spre exemplu) din țările în care are loc intervenția, care adoptă ”valorile occidentale” doar atât timp cât ține ospățul.
Imediat după capturarea Kabulului de către talibani, jurnalista Rachel Maddow, unul dintre starurile MSNBC, a povestit ce a văzut cu ochii ei în Kabul, în urmă cu zece ani: ”Palate uriașe de prost gust, un soi de rococo ciudat”, care nu existau înainte de invazia americană. Pentru Maddow, aceste clădiri erau un simbol al ”elitelor afgane înfiorător de corupte”, care au ajuns în poziții politice ce le-au permis să sifoneze ”miliarde de dolari pe lună”. Maddow a spus că banii contribuabililor americani au adus și realizări (apeducte, șosele, clădiri), însă ”mulți au intrat în mâinile unei elite fantastic de corupte”.
Povestea lui Rachel Maddow este cât se poate de reală. Jurnalista liberală de la o televiziune care a contribuit, în 2020, la prelungirea prezenței americane în Afganistan, insistând mult pe informațiile ”pe surse” cum că Rusia plătește recompense talibanilor pentru uciderea unor militari americani, nu prezintă însă cealaltă fașă a realității. De la Războiul din Vietnam și până acum, oficialii americani au dat mereu vina pe aliații lor din țările în care au intervenit militar. ”Populația de acolo este vinovată pentru subminarea nobilelor eforturi americane, când, în realitate, aceste misiuni sunt fără noimă, iar partea leului din ceea ce se fura intră în buzunarele contractorilor americani”, scrie Matt Taibbi, pentru TK News.
Contractorii Pentagonului sunt cei care au obținut marile profituri, obținând sume uriașe din banii contribuabililor americani pentru servicii de securitate private, pentru construcții fără rost sau nefuncționale, pentru programe sociale fără vreo șansă de succes, pentru ONG-uri care sa le susțină cât mai vocal activitatea.
În SUA există instituția Inspectorului Special General pentru Reconstrucția Afganistanului. Un raport al acestei instituții arată, pe baza datelor de până în 2017, că în jur de 30% din banii ce au luat calea Afganistanului au fost pierduți, fraudați, furați. Dacă costul războiului a fost, așa cum scriu tot mai multe publicații din SUA, de 2.000 de miliarde de dolari (nu o mie de miliarde), asta înseamnă că, în cei 20 de ani de război, s-au pierdut peste 600 de miliarde de dolari, adică peste 80 de milioane de dolari pe zi.
”Un contractor neidentificat a spus oficialilor guvernamentali că trebuie să distribuie zilnic nu mai puțin de 3 milioane de dolari într-un singur district din Afganistan. La un moment dat, l-a întrebat pe un congresman american venit în vizită în Afganistan dacă acesta din urma ar putea cheltui în mod responsabil acești bani în districtul său din America. «Nu, firește că nu». «Domnule, noi suntem obligați să cheltuim zilnic aceste sume”, a spus contractorul»”.
Ultimul paragraf este citat din așa-numitele ”Afghanistan Papers”, publicate de The Washington Post în 2019, un raport despre cel mai lung război al SUA bazat pe documente secrete, aparținând Inpectoratului Special General pentru Reconstrucția Afganistanului, obținute în baza legii liberului acces la informații. The Washington Post explica atunci: ”De ani de zile, generalii americani au spus public că fac progrese pe planul central al strategiei lor: antrenarea unei armate afgane șa a unei poliții naționale care să apere țara fără ajutor extern. Însă ofițerii însărcinați cu pregătirea afganilor spun că forțele afgane sunt incompetente, lipsite de motivație și pline de dezertori. I-au acuzat pe comandanții afgani că își bagă în buzunar soldele pentru mii de „soldați fantomă”, solde plătite de contribuabilii americani. Niciunul nu crede că armata afgană se poate apăra în fața talibanilor, cu atât mai puțin că-i poate înfrânge”.
Inspectorul Special General pentru Reconstrucția Afganistanului a detaliat câteva situații în care banii au fost irosiți. Spre exemplu, un translator a pus la cale împreună cu membri ai trupelor speciale o schemă de deturnare a 70 de milioane de dolari. USAID a primit 800.000 de dolari pentru a colecta informații despre un program menit să promoveze femeile afgane în funcții de conducere, însă și programul, și informațiile adunate nu au fost de niciun folos. S-au investit 1,6 milioane de dolari pentru o instalație de filtrare a apei care s-a defectat după două luni de funcționare. Un căpitan din Armata SUA relatează despre eșecul lamentabil al unui program de proiectare de 50 de milioane de dolari pentru vehicule cu blindaj rezistent la mine, vehicule care au costat un milion de dolari unitatea, iar 2000 au fost repede aruncate la fier vechi.
Unul dintre veteranii războiului din Afganistan a acceptat să vorbească cu jurnalistul Michael Tracey despre programul de pregătire a poliției afgane, finanțat cu bani grei de SUA. ”Nu cred că exagerez când spun că acest sistem era conceput în primul rând pentru a deturna bani și pentru a irosi sau a pierde pur și simplu echipamente. Cât privește prezența militară americana acolo, eu am văzut-o ca pe o operațiune de sifonare a unor sume uriașe”.
Poate deloc întâmplător, Pentagonul nu a avut parte de un audit independent decât începând cu anul 2017. Rezultatul: Pentagonul nu a ieșit deloc „curat”. ”Pentagonul și complexul militaro-industrial au fost caracterizate de risipă, fraudă și management financiar prost vreme de decenii. Este absolut inacceptabil”, a spus, anul acesta, senatorul Bernie Sanders. Lipsa supravegherii pe plan financiar face ca bugetul celei mai puternice armate din lume, de circa 700 de miliarde de dolari anual, să fie o pradă pentru mari contractori precum Lockheed Martin Boeing, General Dynamics, Raytheon, etc. Prin așa-zisul ”sistem al ușilor turnante” (vizibil și în cazul oficialilor Comisiei Europene), personaje importante din conducerea acestor companii ajung să fie numite în funcții importante în Pentagon și viceversa. În țările cărora SUA și UE le dau lecții despre statul de drept, aceasta poate însemna conflict de interese, demisii, urmăriri penale și condamnări.
Știau oficialii de la Washington despre această risipă de proporții? Da. Și nu numai de la Inspectorul General pentru Reconstrucția Afganistanului. Aveau toate informațiile de la National Security Agency, care intercepta toate comunicațiile din Afganistan, una dintre țările cel mai atent supravegheate electronic către SUA. Acest lucru a fost atestat chiar la nivelul elitelor, printr-un premiu Pulitzer primit în 2014 de către Glenn Greenwald și Laura Poitras, alături de The Guardian și The Washington Post, care, plecând de la dezvăluirile lui Edward Snowden, au explicat modul în care NSA supraveghează ilegal cinci țări. După discuții cu autoritățile SUA, jurnaliștii au decis să nu divulge nunele uneia dintre țări, pentru nu periclita viața unor americani – este vorba despre Afganistan. ”Nu se putea întâmpla nimic în Afganistan fără știința serviciilor secrete americane”, scrie acum Glenn Greenwald.
Și nu este vorba doar despre zecile de milioane de dolari deturnați în buzunarele afganilor și contractorilor americani, ci și despre adevărata situație militară de pe teren. ”În concluzie, liderii politici și militari ai SUA i-au mințit pe americani în legătură cu succesele din Afganistan și în legătura cu forța și capacitatea forțelor de securitate afgane. Asta chiar până cu cinci săptămâni în urmă, când Joe Biden a respins vehement ideea că retragerea SUA va duce la preluarea puterii de către talibani. O mulțime de documente, în mare parte ignorate de public, au dovedit că oficialii SUA știau că ceea ce spun este fals – așa cum s-a întâmplat de multe ori și în războaiele precedente – iar informațiile erau măsluite pentru ca ei să poată minți în continuare”, scrie Greenwald.
Generalii americani i-au ajutat pe liderii politici să mintă. Generalul David Petraeus, comandant al misiunii ISAF din Afganistan în timpul administrației Obama, nu a spus un cuvânt despre gravitatea situației de acolo, ci doar ceea ce politicienii de la putere doreau să audă. A devenit ulterior director al CIA, iar apoi a primit un post de conducere la marea companie de management financiar KKR. În timpul celui de Al Doilea Război Mondial, ofițerii care nu își îndeplineau obiectivele militare erau îndepărtați de la comandă. Așa ceva nu s-a mai întâmplat de decenii în armata SUA. Doar generalul Stanley McChrystal, comandant al ISAF, a fost demis pentru că a îndrăznit să-i critice public pe vicepreședintele de atunci, Joe Biden, pe trimisul pentru Afganistan, Richard Holbrooke, și alți politicieni. În rest, generalii obedienți au fost recompensați cu posturi în administrație, au primit șefia Statului Major Interarme sau au intrat în structura multor corporații din topul Forbes 500.
”A fost vorba de corupție la un nivel atât de înalt și profund, încât nu putem spune că această corupție a dus la eșecul misiunii în Afganistan, ci că ea a fost însuși scopul acestei misiuni. În acest caz, succesul este evident. Este absurd să arătăm cu degetul în altă parte și nu spre noi înșine pentru acest eșec din Afganistan, pentru că în acest fel nu am face decât să continuăm să ne mințim în legătură cu motivele aventurilor noastre militare, care se termina în același fel. Și nu întâmplător”, scrie Matt Taibbi.
Toate informațiile de mai sus sunt munca unor jurnaliști care în urmă cu nici zece ani primeau Premiul Pulitzer pentru investigațiile lor și lucrau pentru The Washington Post, The Guardian și alte mari publicații. Acum, acești jurnaliști sunt considerați de aceleași ziare drept ”conspiraționiști”, trecuți la index și aspru combătuți. Care sunt jurnaliștii de azi cu mare priză la public ne-o arată un clip postat pe TikTok, cea mai utilizată aplicație de către adolescenți și tineri: o voce din reclamele pentru detergent și suplimente alimentare vorbește despre un război în care au murit aproape 200.000 de oameni și ne spune în două minute că, vreme de 20 de ani, ”băieții buni” care promovează democrația s-au luptat cu ”băieții rai” care nu permit femeilor să învețe și să lucreze. Nimic despre cum apărut mișcarea talibanilor, despre mile de miliarde de dolari, despre generali și politicieni. Istoria războaielor moderne se va scrie după rețeta ”progresistă”: ”pentru a fi înțeleasă de elevii de gimnaziu cu dificultăți de învățare care nu au nicio idee despre politică”, după cum spune Marcus DiPaola, una dintre vedetele TikTok.
@winpc Chiar crezi ca rusii sau chinezii nu sint in stare sa produca munitia si piesele de schimb americane si sa faca din nou functionale armele abandonate de americani ? Cu atit mai mult ca cel putin 100 de helicoptere sint rusesti , cumparate de americani pentru dotarea armatei afgane pentru ca erau mai ieftine . Cit de repede trimit mai comentariile ca n-am mai comentat la voi de un an , de scirba fata de valoarea comentatorilor zilnici . Acum 5 ani , stacheta comentatorilor vostrii era mult mai ridicata . Azi , urmeaza si ea `starea natiunii ` .