Am sponsorizat cu 400 de mil € multinaționalele energofage

7,6 TWh de energie reprezintă exceptarea de la plata certificatelor „verzi” pentru marea industrie energofaga, potrivit unui ordin ANRE prin care se stabilește cantitatea de „CV-uri” pe care consumatorii trebuie să le achiziționeze în contul consumului pentru 2019. 

Pe site-ul OPCOM, operatorului bursei de energie, am găsit la capitolul Rapoarte piață 2019, prețul mediu al electricității pntru anul trecut, care este 230 de lei/MWh, adică 53 de euro. Avem, așadar, factura pe care noi toți, firme și consumatori casnici, am achitat-o pentru a susține industria energofagă, măsură impusă încă din 2014, iar aceasta este de 402,8 milioane de euro.

Cel mai mare beneficiar al acestei măsuri de sprijin este Alro Slatina, cel mai mare consumator de energie din România – 3 TWh anual. Pentru că energointensivitatea din producția de aluminiu este cea mai mare, Alro este la pragul de sus, 85%, al scutirii la plata CV-urilor. 40-50 de milioane de euro scutește anual Alro, din această măsură. Și Saint Gobain, din  industria sticlei, este puternic energointensivă, fiind beneficiară a acestei măsuri. Mai sunt pe listă alte 60 de companii, printre care Liberty Galați, Rompetrol Rafinare, Holcim, Azomureș, CHR Ciment, Heideberg Ciment, Arcelor Mittal Hunedoara, Kronospan Sebeș(exploatarea lemnului), Silcotub Zalău ori Chicomplex Borzești.

De două ori

Dincolo de schema de ajutor cu CV-urile, care este susținută de toți consumatorii de electricitate din România, multinaționalele din mare industrie primesc și direct un ajutor de stat pentru compensarea cheltuielilor cu energia. Banii provind din vânzarea certificatelor de emisie CO2 alocate României, iar printre beneficiari sunt nume care apar și la schema CV-urilor cum ar fi Alro, Sidex, CHR, Saint Gobain, Tenaris Silcotub precum și altele. Sunt circa 170 de companii din 15 sectoare industriale, printre care producția de aluminiu, oțel, materiale plastice, cauciuc, sticlă, în subsidiar, producția de textile și extracția minereurilor feroase. Ele sunt adunate în ABIEC, patronatul companiilor mari consumatoare de energie, unde nu prea găsim companii cu acționariat românesc.  

Ajutorul de stat a fost stabilit de Guvernul PNL în decembrie 2019 și va fi acordat beneficiarilor, din acest an, sub forma de granturi din sumele virate. Estimările oficiale apreciau la 330 de milioane de euro dimensiunea în bani a acestui sprijin. Intensitatea ajutorului de stat acordat va fi 80% pentru costurile suportate in anul 2018 și 75% pentru costurile suportate în anii 2019 și 2020.

„Eu cred că este un lucru bun, riscam relocarea industriilor din aceste sectoare, cred că reuşim să venim în sprijinul industriilor respective şi reuşim să menţinem locurile de muncă în România, ceea ce este foarte important, şi să creştem competitivitatea industriei româneşti”, spunea, la acel moment Virgil Popescu, ministrul Economiei.

Ministrul Mediului, Costel Alexe, într-o vizită la Alro Slatina, cel mai mare beneficiar al ambelor scheme de ajutor, a precizat că dimensiunea anuală a ajutorului de stat prin compensare directă a cheltuielilor cu factura la energie va fi de circa 330 de milioane de euro. Alexe a mai spus că era urgent un astfel de ajutor, că altfel, fabricile s-ar fi închis.

„România era singura ţară din Uniunea Europeană care nu avea această schemă de ajutor de stat prin care să finanţeze şi să susţină costurile la energie. Altfel am fi ajuns ca, indiferent cât de eficient sau cât de mari ar fi fost investiţiile antreprenorilor în bussinesurile lor, nu ar fi putut să facă pieţei concurenţiale de la nivel european. (…) 15% din tot ce înseamnă banii pe care România îi primeşte (din vânzarea certificatelor de CO2 – n.r.) să fie direcţionaţi către întreaga industrie siderurgică şi subsidiarele din România, 15 plus 7 subramuri, ajutor care nu face altceva decât să sprijine în mod echitabil întreaga industrie românească. Acest ajutor sprijină dezvoltarea industrială şi economică a României. (…) Aceşti bani sunt convins că se vor regăsi în retehnologizare, în condiţiile de viaţă şi salariale mai bune. (…) Nu facem altceva decât ceea ce au făcut celelalte state europene pentru a susţine industriile şi, din păcate, nu ne explicăm de ce statul român a întârziat până acum”, a mai declarat ministrul Mediului.