Amnezia unui ins în stambă de culoare albă

Din mahmureala chefului cu ștaif la care a serbat ziua de naștere a soției, Rareș Bogdan aterizează direct la tribuna marilor anunțuri.

Mai întâi a semnat condica, alături de jumătate de Guvern, la sindrofia săsească de la Criț, atât de iubită de Iohannis și unde era important să fie văzut de gazdă, nimeni altul decât boss-ul BMW și Rolls Royce din România.

Apoi, trepădușul european a descins pe la niște televiziuni, anunțând marea veste: Iohannis va conduce NATO, se va decide în iunie anul viitor, iar în România vor fi alegeri anticipate pentru președinte. La un podcast tv el a prezentat discuțiile secrete despre șefia NATO ca pe o cursă de formula 1. Știa cine e în pool position, cine vine pe turnantă, cine e pe linia dreaptă, dar tot Iohannis va trece primul linia de sosire. De parcă ieri ar fi vorbit cu Biden la telefon, Stoltenberg i-ar fi onorat masa festivă cu un bitter suedez, iar Macron tocmai l-a invitat la o școală de vară la Sorbona.

Megalomania și fudulia fac bună casă cu prostia. Rareș Bogdan a apărut de după perdea și în disputele despre discursul lui Viktor Orban. El este preocupat, la fel ca Iohannis, doar de aplauzele pe care le-a primit premierul ungar la Tușnad și, aidoma șefului său, cere liderilor UDMR să aducă „o clarificare a mânuţelor cu care aplaudau frenetic discursul domnului Viktor Orban”.

Reacțiile aproape identice, la nivel de cuvinte, pe care cei doi le-au avut față de UDMR se explică nu doar prin slugărnicia proverbială a lui Batistuță, ci mai degrabă prin faptul că a fost o singură fițuică de răspuns, elaborată cine știe unde și transmisă prin ordin de zi pe unitate.

Iohannis s-a pronunțat despre discursul lui Orban cu o săptămână întârzâiere pentru că a așteptat reacția SUA. Joia trecută a apărut o declarație pe temă a purtătorului de cuvânt al Departamentului de Stat, Ned Price, care a citat un comunicat emis de Deborah Lipstadt, reprezentanta specială a Washingtonului pentru probleme de antisemitism. Dna Lipstadt a afirmase că este „profund alarmată” de discursul liderului de la Budapesta, care a folosit „o retorică evocând în mod clar ideologia rasială nazistă”.

La numai câteva ore, având în vedere și diferența de fus orar, a deschis gura și Iohannis, cerând UDMR explicații pentru aplauzele de la Tușnad. „Nu ne putem face că cele spuse nu au fost aplaudate”, spunea Iohannis, reluând o frază ce parcă i-a fost dictată prin telefon. „O retorică de această natură este de neiertat”, afirmase Ned Price. Ce înseamnă „de neiertat” pentru americani, vom vedea. Ion Cristoiu crede că lui Iohannis i s-a transmis de la Washington să scoată UDMR de la guvernare.
Ciudat este că toți se poticnesc de aplauze. De ce a fost aplaudat premierul maghiar? Dacă Orban spunea aceleași lucruri, dar era ascultat în tăcere, ca la parastase, nu s-ar fi întâmplat nimic. Iar dacă udemeriștii aruncau în el cu huiduieli și ouă clocite, România era premiată, probabil primea gaze de șist la butelie.
Deocamdată, sarcina lui Iohannis a fost să împingă UDMR într-o capcană, sugerându-i două variante de explicații, ambele șmecherești. Dacă liderii UDMR recunosc că l-au aplaudat pe Orban în semn de apreciere a discursului, înseamnă că Hunor și-ai lui și-au dat foc la valiză în fața americanilor. Iar dacă declară că au aplaudat din politețe, fără să înțeleagă ce-a spus Orban (!), ar fi o jignire adusă propriului electorat maghiar. Propunându-le cu dispreț această variantă „de ieșire”, Iohannis a fost în stare să creadă că liderii UDMR pot fi capabili de asemenea lașitate, lucru ce numai în capul lui poate să existe.

A uitat de „ciuma roșie”. Rareș Bogdan e din categoria celor care ar face orice ca să parvină. În politică și în viață. Presa abundă în detalii despre afacerile firmei sale cu statul ori despre combinațiile imobiliare pe care le-a avut cu anturajul penal al Elenei Udrea.

Carierismul său se întinde de la prezentarea Vanghelioanelor până la delirul politic în susținerea lui Cîțu la președinția PNL. Amestecându-se în ciorba despre Tușnad, Rareș Bogdan a ținut neapărat să spună lumii că „despre rase nu a mai vorbit din 1937-38 nimeni, doar Hitler, Mussolini la acea vreme vorbeau despre teoria raselor şi despre mixul de rase”.

Caracterul nu i se poate schimba, dar măcar să aibă mai multă decență când vorbește despre Hitler și Mussolini. Ar trebui să fie mai reținut din simplul motiv că el este cel care, alături de Klaus Iohannis, a fost promotorul readucerii în spațiul public românesc a unor teze naziste întâlnite în „Mein Kampf ”și în discursurile lui Goebbels.
Luni în șir, Bogdan a transformat emisiunea pe care o realiza la o televiziune în tribuna unor abordări inspirate sau copiate din ideologia nazistă. Apologet, în tandem cu Iohannis, al „depesedizării țării”, al unei „Românii fără PSD” și altele asemenea, Rareș Bogdan a pozat într-un fel de mesia chemat să scape țara de „ciuma roșie”. Expresia este proprie ideologiei naziste – a se vedea inclusiv comunicatul Institutului „Elie Wiesel” pe această temă. (https://www.inshr-ew.ro/ciuma-rosie-ciuma-bruna-formule-propaganda-ideologica/).

„În 2019, la europarlamentare, trebuie umiliti ca scor şi apoi, în toamnă, călcaţi în picioare la Prezidenţiale şi în 2020, la Parlamentare, aruncaţi la lada de gunoi a istoriei. Trebuie să ne implicam TOŢI şi să îi aducem acolo unde le este locul celor din “Ciuma Roşie”, clama europeanul, occidentalul, multiculturalul Rareș Bogdan.
Tactica i-a reușit. Nimeni nu s-a sesizat la prestațiile sale extremiste. Mucles – și la Bruxelles, și peste gârlă. Și la foarte activul Institut „Wiesel”. Mai mult decât atât, pentru delirul său politic, luni în șir, Batistuță a fost recompensat cu funcția de prim-vicepreședinte la PNL și cu primul loc pe lista de europarlamentare.
Dansul miresei în onoarea diasporei. Rareș Bogdan are mirări metafizice despre aplauzele primite de Viktor Orban la Tușnad. E de înțeles, n-a mai pomenit așa ceva, pentru că nu s-a întâmplat ca vreun lider politic român să aibă un discurs în fața votanților din diaspora, în care să le prezinte problemele țării din care au plecat.

Viktor Orban a ținut să prezinte maghiarilor din România preocupările guvernului pe care-l conduce pentru a 5-a oară, patru mandate din 2010 încoace fiind consecutive.
La alegerile din aprilie a.c., partidul său, FIDESZ – pe care l-a înființat, n.b., în 1988, pe când avea 25 de ani – a înregistrat o victorie zdrobitoare, obținând două treimi din mandatele parlamentare. Maghiarii din jurul Ungariei au votat pentru Fidesz în proporție de 84%. Iar învingătorii au obligații față de cei care i-au votat, așa scrie la manuale. Și Orban asta a făcut. A venit la Tușnad să se întâlnească cu minoritatea maghiară pentru a-i prezenta „la ce întrebări, în ce ordine și prin ce mijloace trebuie să răspundă Ungaria și națiunea maghiară provocărilor de astăzi”. Pentru asta a fost aplaudat politicianul maghiar – că i-a băgat în seamă pe votanții săi de peste raniță.
Pe lângă atâtea funcții, Rareș Bogdan este și președintele PNL Diaspora, funcție pe care și-a tras-o în primăvara acestui an ca să poată circula prin lume cu motiv. Este pasionat de turismul politic înainte de a fi europarlamentar. Dar n-am auzit ca vreodată să organizeze vreo întâlnire cu membri ai diasporei, după modelul de la Tușnad, în care lideri liberali să le prezinte după alegeri ce viziune de viitor au ei pentru cei rămași acasă.

Totuși, copleșit fiind de grijă pentru cei din diaspora, Rareș Bogdan a vrut să le fie aproape organizând săptămâna trecută aniversarea zilei de naștere a soției printr-o serbare di granda pe terasa unui hotel de lux din Toscana. Florina Bogdan a împlinit 40 de ani și a ținut să sărbătorească momentul într-un mod grandios. Politicianul i-a organizat o petrecere cu fast la care a invitat mai multe persoane publice. Relatări din presa mondenă arată că la petrecerea cu fast „totul s-a făcut ca la carte”, fiind impus chiar și un dress-code. Adică toți invitații s-au îmbrăcat în alb, tortul a fost cu trei etaje, nu a lipsit șampania scumpă, iar artistul care a ținut bâzul a cântat la vioară cu un arcuș luminat!
Badantele din Italia pot să fie mândre de finețea gusturilor șefului lor politic.