Iisus din Nazaret este personalitatea lumii antice despre care avem cele mai multe date și de departe cea mai discutată personalitate a istoriei de până acum. Iisus este Mesia cu impactul cel mai vast în istoria cunoscută. Dar cât îl cunoaștem? Cum ar privi Iisus lumea de astăzi?
Raportările la Iisus se mișcă în continuare între renunțare la cunoaștere, lăsând lucrurile în bezna timpurilor, relativizare, care topește totul în ipoteze interesate nu de adevăr, ci să epateze, și apologetică, ce are contact slab cu viața pământească. Dincoace de acestea, rămâne însă justificat un realism robust, al faptelor certe și cultivat, singurul care-l apropie pe Iisus așa cum a fost.
Desigur că însăși urcarea lui Iisus la statura pe care istoria i-a recunoscut-o are istorie. Ea a plecat de la inițiativa lui Pavel, convertit la Iisus (aprox. 40 d.H.), din prima Epistolă către Corintinieni ( 57 d.H.). Aici apostolul a scris: „Căci înainte de toate v’am predat ceea ce și eu am primit: că Hristos a murit pentru păcatele noastre, potrivit Scripturilor, că a fost îngropat și că a înviat a treia zi, după Scripturi; și că i s-a arătat lui Chefa, apoi celor doisprezece; /…/la urma tuturor /…/ mi s-a arătat și mie” (Cor. I, 15, 3-8, în trad. Bartolomeu Anania). Pavel a formulat primul Credo al creștinismului, care avea să fie urmat de altele.
Ceea ce s-a petrecut între nașterea lui Iisus și Învierea sau Resurecția sa, a fost reținut în Evangheliile scrise sub impulsul lui Pavel – gen literar care pleacă de la istorie pentru a aduce „vestea cea bună”. Evangheliile au reluat o tradiție ebraică în termeni grecești. Aceștia au trecut apoi în latină („annuncio”), pentru a exprima în cele din urmă „transpunerea spiritului în carne (incarnazione)”. Prototipul viziunii era deja în Isaia (61, 1-2) și s-a regăsit în lectura adolescentului Iisus din sinagoga din Nazaret: „Duhul Domnului e peste Mine, pentru că El m’a uns; El M’a trimis să le binevestesc săracilor, să-i vindec pe cei zdrobiți la inimă, robilor să le vestesc libertate și orbilor vedere, pe cei asupriți să-i trimit în libertate și să vestesc anul bineprimit al Domnului” (4,18). „Vestea cea bună” a fost preluată în formula lui Petru „Iisus este Fiul lui Dumnezeu”, care a poruncit discipolilor să mărturisească oamenilor ceea ce au văzut. Pavel a vorbit de „Fiul lui Dumnezeu, cel din sămânța lui David născut după trup, iar după duhul sfințeniei, rânduit Fiu al lui Dumnezeu întru putere dintru’învierea din morți, Iisus Hristos, Domnul nostru, prin care noi am primit har și apostolie, pentru ca’ntru numele Său să fie credința adusă la ascultare la toate neamurile” (Epistola către romani, 1,3-5). Ceea ce avea să capete consacrare sub grecescul Kerygma a căpătat astfel formă.
Relația dintre kerygma și factualitatea istorică nu are o istorie liniară. Și azi unii perorează asupra ascendenței lui Iisus. Bruno Bauer (Kritik der evangelischen Geschichte der Synoptiker, 1841) a inaugurat punctul de vedere după care preoții l-au creat pe Iisus. Benito Mussolini l-a reafirmat. Azi, unii dintre „progresiști” stau în această linie ignorând cercetarea istorică. Rudolf Augstein (Jesus Menschensohn, DTV, München, 2003) a simțit însă nevoia de a modera ignorarea și a susținut că nu Iisus, ci imaginile despre Iisus sunt chestionabile, fiind de fapt construcții.
Mulțimea datelor istorice infirmă însă teza definitivei necunoașteri a lui Iisus ca parte a istoriei. Azi este clar că Iisus a existat, că nu a fost nicidecum „invenție a Bisericii originare”, că l-au distins trăsături sigure și l-au singularizat, că tocmai de pe terenul istoriei s-a înălțat în centrul credinței și al umanității. Cu Iisus continuă, cu trăsături noi, tradiția religiei ridicate pe soclul istoriei. Religia presupune credință (emouna) pe temelia faptelor, iar credința înseamnă pentru om să-și asume existența lui Dumnezeu și să-și pună soarta în mâinile sale.
Desigur, nu se poate lua orice imagine sau aserțiune despre Iisus ca fiind realitate. Sursele se cer verificate până la capăt, tema cristică fiind deja cu vaste implicații. Cu profunda sa cultură, Rudolf Bultmann a cerut, pe bună dreptate, rezervă în privința izvoarelor despre Iisus. El a susținut că „despre viața și personalitatea lui Iisus nu mai putem cunoaște ceva, căci izvoarele critice nu s-au interesat de acestea, în rest sunt foarte fragmentare și copleșite de legendă, iar alte izvoare asupra lui Iisus nu există” (Rudolf Bultmann, Jesus, Mohr Siebeck, Tübingen, 1926). Numai că rezerva față de exploatări necritice ale izvoarelor este una, pesimismul este altceva. Deja elevii celebrului teolog au trebuit să corecteze pesimismul.
Cercetarea istorică a lui Iisus dispune între timp de tot mai multe certitudini. Continuând celebra First Quest, concentrată asupra reconstituirii spuselor lui Iisus, curentul The New Quest s-a concentrat asupra datelor istorice și culturale. John A. T. Robinson (Jesus and His Coming, 1959) a relansat cercetarea lui Iisus istoric. Ea a avut ca rezultat lămurirea acțiunii lui Iisus în raport cu iudaismul (Gaaliah Cornfeld, ed., The Historical Jesus, MacMillan, New York, London, 1982; James H.Charlesworth, Jesus within Judaism, Doublleday, New York, 1988), care a și rămas referință.
În mod paradoxal, certitudinile sporesc în pofida distanței crescânde în timp. De la Reimarus, trecând prin Hegel, prin Ernst Renan, von Harnack, Pavel Florenski, și prin mulți alții, până la Ben-Schorin (Bruder Jesus, 1967), sunt rezultate noi, adesea spectaculoase, în efortul de cunoaștere a lui Iisus (A. Marga, Religia în era globalizării, Editura Academiei Române, 2010). Scrieri precise, cu noutăți verificate, au apărut și în ultimele decenii și au împrospătat opticele. Am în vedere autori și cărți cum sunt E. P. Sanders, The Historical Figure of Jesus (Penguin Books, London, 1995); David Flusser, Jesus (The Hebrew University Magnes Press, 1997); Joseph Ratzinger (Benedikt XVI, Jesus von Nazareth, Herder, Freiburg, Basel, Wien, 2007-2012); Shimon Gibson, The Final Days of Jesus (Lion, Oxford, 2009); Jean Christian Petitfils, Jesus (Fayard, Paris, 2011); Werner Dahlheim, Die Welt zur Zeit Jesu (C. H. Beck, München, 2013); Gianfranco Ravassi, Biografia di Gesu. Secondo i Vangeli (Rafello Corina Editore, Milano, 2023), care au dat linia majoră a biografiilor și pe care i-am și comentat altădată. Nu mai vorbesc de literatura despre „viața lui Iisus”, care – cu Jose Saramago, mai nou cu Deepak Chopra, autorul romanului „anilor sincopă”, întitulat Jesus. Histoire d’une illumination (Guy Tredaniel, Paris, 2010), în care un om devine capabil de miracole și schimbă, prin viața și învățăturile sale, lumea – deschide noi unghiuri de privire.
Se poate spune chiar mai mult. Sunt nu numai noi fapte identificate și certitudini stabilite, dar nu există nicidecum siguranța că nu vor apărea noi probe scripturale, arheologice și de alte naturi cu privire la lumea din timpul lui Iisus și la Iisus însuși. În virtutea împrejurărilor și conținutului lor, Evangheliile au dat și dau în continuare linia directoare a biografiei lui Iisus, încât rămâne actuală teza exprimată de Marie-Joseph Lagrange (Histoire ancienne du canon du Nouveau Testament,1933), potrivit căreia ceea ce putem reconstitui ca viață a lui Iisus se află în Evanghelii.
Noi fapte se întrevăd. În definitiv, continuă cercetările din Țara Sfântă, care, mai ales după restabilirea din 1948 a statului Israel, și l-au asumat pe Iisus ca parte a istoriei poporului evreu. Totodată, se caută acoperirea cu cercetări a „perioadei sincopă”, de la cuvântul adolescentului în sinagoga din Nazaret, la nunta din Cana Galilei, la care Iisus a participat douăzeci de ani mai târziu, care este luată ca început misionar. Este încă anevoie de intuit ce s-a petrecut în cele două decenii de prezență în lume a lui Isus, dar explorări au deja loc.
Este însă deja la dispoziție ceea ce Gianfranco Ravassi numește „cartea de identitate” a lui Iisus din Nazaret. Astfel: „nume: Jeshua (Domnul salvează); paternitate legală: ben-Josef (fiul lui Josef); maternitate: Myriam; locul nașterii: Bethlemul Iudeii; data nașterii: probabil în jurul anului 6 î.e.n.; domiciliul: Nazaret în Galileea, apoi fără domiciliu; starea civilă: celibatar; profesie: tâmplar, apoi rabin ambulant și vindecător; semne particulare: niciunul” (Biografia di Gesu. Secondo i Vangeli, 2023). Sunt descrise amănunțit și „pragurile” înaintării lui Iisus în istorie: la origine un om care predică și susține activitate publică în Galileea, apoi în Iudeea; viața sub stăpânirea romană și profilarea sa în frământările timpului; patimile și, în cele din urmă, moartea prin crucificare la Ierusalim; intervenirea unui eveniment misterios – istoric și teologic, cu înțelesuri complicate – care este Învierea sa; bucuria discipolilor săi, care răspândesc „vestea cea mare”; preluată de discipoli, kerygma este transmisă evreilor și păgânilor timpului, care dezvoltă cateheze; asamblate într-o interpretare, faptele istorice sunt punctul de plecare al unui curent printre oameni care duce la consemnare într-un text; spusele lui Isus sunt reținute în culegerea Loghia (mult mai târziu consacrată drept Quelle); pe ea și pe alte izvoare se bazează Evangheliile sinoptice; acestea încep cu Marcu, pe care Matei și Luca îl amplifică, iar Ioan ridică totul la nivelul teologic cel mai înalt.
Evangheliile au unele diferențe în detalii, iar finalul uneia pare să fi fost modificat în cursul istoriei, probabil din nevoi de accesibilitate sau din considerente ecleziale. În orice caz, deosebirile au explicații firești.
Unii evangheliști, precum Marcu, nu au fost martori oculari la ceea ce s-a petrecut la Ierusalim și, relatând condamnarea și patimile lui Iisus, învinuiesc „iudeii”. Or, însăși discuția finală dintre Iisus și Caiafa și cea dintre Iisus și Pilat din Pont reunesc motive religioase și motive politice. În cele din urmă, Caiafa pare a fi rămas cu convingerea că Iisus revendică o descendență din regele David, iar Pilat din Pont că Iisus nu este străin de pretențiile, atunci răspândite, de „rege al iudeilor”. Procesul lui Iisus a trebuit, ca urmare, cercetat mai îndeaproape, iar rezultatul (Hans Kung, Das Christentum. Wesen und Geschichte, Piper, Munchen, Wien, Zurich, 1995) este astăzi limpede: a fost un proces în răspunderea autorităților romane, religios și politic, cu implicați din ambele direcții de atunci.
Marcu consacră optica lui Petru asupra a ceea ce apostolul a trăit în apropierea lui Iisus, culminând cu identificarea „Tu ești Mesia”. Evanghelia după Marcu așază „vestea cea bună” în tradiția mesianică. Marcu a fost impresionat de reflecția centurionului la răstignire: „Cu adevărat, acest om a fost fiul lui Dumnezeu!” (15, 39). Misterul este prezentat în deschiderea Evangheliei sale cu vocea din ceruri: „Tu ești Fiul meu cel iubit, întru Tine am binevoit” (1, 11). Sfârșitul Evangheliei pare să fi fost cel al mormântului gol – în mod interesant, formulă reluată de Shimon Gibson (The Final Days of Jesus, 2009): „realitatea este că nu există explicație istorică a mormântului gol, în afara cazului în care adoptăm interpretarea teologică, Învierea”.
Matei, în schimb, a fost în apropierea lui Iisus, inclusiv la Cina cea de taină, și a cunoscut direct istoria iudeo-romană, din care, biografic, Iisus a făcut parte. El l-a prezentat pe Iisus ca ființă activă, plină de viață, ceea ce a stârnit încântarea lui Kierkegaard. Matei s-a adresat deopotrivă evreilor și neevreilor. În Evanghelia sa se dă greutate Predicii de pe munte și se scot în evidență legăturile cu iudaismul. Matei lansează ideea celei de „a doua veniri a lui Iisus (parousia)” și îl consideră pe Iisus „Judecător” suprem.
Discipol al lui Pavel, medicul Luca dă o Evanghelie ce vrea să convingă creștinii de proveniență diversă, care doreau să cunoască fundamentele credinței lor, de „deplinătatea lui Iisus”. El accentuează realitatea istorică a lui Iisus, duce ascendența sa până la Adam, detaliază copilăria lui Iisus și privește evenimentele în cheia mesianismului. El îl pune pe Iisus în relație cu profetul Ilie, întărește „noua alianță”, pe care Dumnezeu a încheiat-o cu poporul său, și lansează marile teme ale creștinismului – iubirea, Domnul, bucuria, sărăcia, rugăciunea, istoria mântuirii. Luca lămurește asupra concepției politice a lui Iisus, care are la bază cerința ca cel care guvernează să se considere servitorul celor guvernați.
Evanghelistul Ioan este cel mai teolog dintre evangheliști. Apropierea de principalii sacerdoți de la Ierusalim i-a permis să fie martor ocular la toate evenimentele din ultimele zile pământești ale lui Iisus. De altminteri, Jean Christian Petitfils (Jesus, 2011), l-a identificat pe evanghelistul Ioan drept un om înstărit, proprietar al casei în care a avut loc Cina cea de taină și al Grădinii Ghetsimani, o personalitate de vază, în tot cazul, adeptă a lui Iisus, la care Iisus zăbovea când venea în Ierusalim. Azi, unii îl consideră drept posibil discipol al lui Ioan Botezătorul, împărtășind vederi ale celor de la Qumran. Ioan pune întrebarea la care și cei mai mari teologi ai epocii noastre (vezi Joseph Ratzinger, Jesus von Nazareth, 2007) au căutat răspuns: „De ce credeți că Iisus este Cristos, Fiul lui Dumnezeu?”. Ioan este cel care a deschis discuția despre „gloria lui Iisus”, pe care îl vede Domn și Mântuitor.
Diferențele de accent, dar și de detalii ale relatărilor, între evangheliști, nu schimbă certitudinile în privința lui Iisus. Punctul de vedere fundamental al evangheliștilor este același.
Dintotdeauna s-a pus întrebarea firească: Cum arăta Iisus? Evangheliile canonice sunt concentrate asupra semnificației teologice a evenimentelor și consemnează puține date din care se pot stabili trăsături fizice ale lui Iisus. Augustin a preferat să vorbească de simbolul religios și a recunoscut: „ignorăm complet care-i putea fi fața” lui Iisus. Cu timpul, unii și l-au reprezentat pe Iisus ca un om de o desăvârșită simplitate (Origen), alții, sub inspirația unei tradiții, au văzut în Iisus pe „cel mai frumos dintre Fiii omului” (Părinții Bisericii). Azi, în orice caz, are trecere scrisoarea atribuită lui Lentulo, care îl vede pe Iisus înalt, bine proporționat, cu ochi mari, albaștri, chip impresionant și corp ce se mișcă grațios. Notoriul film al lui Franco Zeffirelli, cu Robert Powell în rolul principal, este ghidat de această imagine.
De înfățișarea fizică a lui Iisus s-au ocupat mai mult evangheliile necanonice, trăind, la rândul lor, importanța istorică a apariției lui Iisus și căutând să învețe din ea. Ele nu pot fi ocolite, chiar dacă nu tot ceea ce spun este acceptabil. Azi se consideră că unele, fiind de asemenea „dominate de puternicul simț al grandorii evenimentului creștin și de o conștiință vie a propriei identității creștine” (Gianfranco Ravassi), pot fi folosite, nu neapărat ca stabiliri de fapte, ci ca intuiții ce lărgesc în mod realist reprezentările a ceea ce s-a petrecut.
După douăzeci și cinci de ani de cercetări la Ierusalim, Shimon Gibson descrie riguros, dar viu activitatea extrem de solicitată a lui Iisus în calitate de vindecător în Cetatea lui David, mai ales la băile rituale, în care oamenii se reuneau în anumite zile. După toate indiciile, Iisus a fost un orator extrem de captivant. El aborda spontan chestiuni de mare altitudine a viziunii, dar și chestiuni de viață cotidiană, pe înțelesul oricui, toate subordonate încrederii de nezdruncinat în „Tatăl ceresc” și „iubirii aproapelui”. I se datorează zeci de parabole despre „Împărăția cerurilor” și „mântuire” și multe formulări penetrante care vituperează nesimțirea bogaților față de sărmani, cupiditatea umană și mizeria morală.
Iisus a pus mâna în acțiunile sale de vindecare pe trupuri suferinde de boli grave – inclusiv de lepră și alte boli infecțioase. A rămas proverbială „mâna sa vindecătoare”. Ea îndeamnă la reflecție și astăzi, căci Iisus a făcut miracole cerând de la început celui afectat de boală să aibă înainte de orice credință în Cel de Sus și încredere în sine. Și azi rămâne de meditat asupra combinației extraordinare de fenomenologie, psihologie, medicină și metafizică a terapeuticii lui Iisus.
Din însuși textul Evangheliilor, este astăzi clar că Învierea este de înțeles luând aspectul istoric și aspectul teologic împreună. Ea are de partea ei fapte și credința, care se susțin reciproc. Ioan a dat direcția acestei înțelegeri în scena cu „nu mă atinge!”, care implică asumpția „ființării transcendente a Înviatului”. Nici scoaterea Învierii din istorie, socotind-o contrafactuală, nici simpla topire în fapte, socotind-o eveniment printre altele nu sunt pe măsura ei. Învierea lui Iisus este accesibilă pentru ceea ce putem numi astăzi rațional „comprehensiune istorică și culturală”, în care aspecte descriptive și asumpții culturale se alimentează unele pe altele.
Desigur că înaintarea „inteligenței artificiale” va pune celor care reflectează asupra subiectului întrebări noi. Să citim reflecțiile medicului Johannes Huber (Das Ende des Alterns, 2007), care ne spune că, sub aspect infrastructural, organismul uman așa cum este azi asigură viața persoanei până la cel mult o sută douăzeci de ani. Să citim și tulburătoarea carte a inovativului Ray Kurzweil, Die Intelligenz der Evolution (2016), împreună cu consecința, care este și testamentul savantului: prevederea intervenției, după deces, în rețeaua neuronală a propriului organism, în vederea repunerii lui în mișcare.
Se poate specula și aici, desigur, îndelung. Dar important cu adevărat este faptul că noi aspecte uimitoare ale vieții în confruntarea ei cu mediul intră în discuție.
Lumea se schimbă mai departe. Închei observând că, în anii noștri, Joseph Ratzinger a dat prima monografiere a felului de a fi al lui Iisus (Jesus von Nazareth, 2007). Sociologul Gerd Theissen (Jesus als historische Gestalt, Vandenhoeck, Göttingen, 2003) a arătat mai amănunțit cum personalitatea lui Iisus ține de datele culturii poporului și timpului său. Jean Christian Petitfils (Jesus, 2011) a compus o „fotografie” bazată pe noi cercetări. Werner Dahlheim a adus în discuție noi izvoare, o nouă punere a întrebărilor, cu perspective noi (Die Welt zur Zeit Jesu, 2017). Gianfranco Ravasi a dat precisa înțelegere istorică a personalității lui Iisus (Biografia di Gesu. Secondo i Vangeli, 2023). Tabloul cuprinzător al lui Iisus și al vieții lui este astfel mai bogat decât cel de care au dispus generațiile anterioare.
Acest tablou este mai solicitant. Mă limitez să menționez în încheiere patru chestiuni, la rândul lor, deschise. Și care sporesc continuu în actualitate.
Dincoace de orice fel de închidere a subiectului și de pesimism, întreaga evoluție a cunoștințelor despre Iisus istoric dovedește că este vorba despre o cunoaștere deschisă. Chestiunea este aceea de a folosi sursele în vederea restituirii personalității sale, nu a cantonării în ceea ce este. Este imperativ și aici să se iasă în mod științific din înțelegerea limitată, demult depășită a științei, de care destui diletanți fac caz și astăzi.
Paradoxal, religia iubirii conține și azi sciziuni care nu o avantajează. Diferențierea denominațiunilor creștine este reală, veche, adesea rigidă. Într-o schimbare adesea plină de cruzimi a lumii, creștinismul are însă nevoie de cooperarea fără discriminări și prejudecăți a denominațiunilor sale. Iar această cooperare s-ar cuveni să înceapă cu ceea ce numesc „ecumenismul biografic”. Elaborarea riguroasă și adusă la zi a biografiei lui Iisus dă autenticitate bisericii. Pe baza ei, identitatea creștină este de asumat ca ceva mai adânc decât fragmentarismul și formalismele curente.
Se spune pe drept că Europa stă istoricește pe „triunghiul Ierusalim, Atena, Roma”. Într-adevăr, fără creștinism, Europa nu mai este ea însăși. Desigur, creștinismul luat nu doar ca vestigiu istoric, nu doar ca reper la ceremonii sau discursuri, nu ca reeditare de simplisme, ci ca vedere activă, mereu proaspătă asupra vieții, pe care – trebuie accentuat – abia cunoașterea lui Iisus o asigură. Nu este creștinism fără cercetarea lui Iisus și asumarea înnoită a învățăturilor sale.
Iisus privește oamenii din punct de vedere moral, dar la distanță de moralism. Ei sunt sub oblăduirea „Tatălui ceresc”, fără ca aceasta să dizolve dimensiunile acționale, economice, politice și de alte naturi ale vieții lor. Ei sunt conduși de mintea lor, dar nu mentalismul este descrierea adecvată. Ei fac multe fapte, și nu fac altele, dar până la condiția de om mai au de lucru. Iisus a captat în formulări această condiție și și-a asumat-o în acțiuni, iar felul său de a privi s-a dovedit inepuizabil. Îndemnuri ca „Cereți și vi se va deschide; căutați și veți găsi; bateți și vi se va deschide” sunt probă. Nimeni nu poate pretinde legitim că întruchipează „deplinătatea lui Iisus”, dar a-l urma este sursa identității creștine.
La orice preluare a mesajului lui Iisus rămâne încă ceva de făcut, ceva ce pune sub semnul întrebării ceea ce s-a izbutit. „Binecuvântați sunt cei curați cu inima, căci a lor este Împărăția cerurilor” este de fapt un „program” la nesfârșit. Ca ființe prinse în rețelele limitative ale istoriei, azi putem mai bine decât oricând să ne apropiem de acest mesaj cu filosofia rațiunii diferențiate în raționalități, sub condiția de a rămâne conștienți că realitățile lumii justifică noi interogații. Nu este creștinism acolo unde s-a sfârșit punerea sub semnul întrebării a lumii din jur.
Cum am spus și în alt loc (Teologia contemporană, Ecou Transilvan, Cluj-Napoca, 2024), creștinismul câștigă substanțial prin cercetări, lămuriri și explicații, inclusiv istorice. Departe de a relativiza și coborî credința, cercetarea lui Iisus din Nazaret, făcută integru, poate da noi energii, într-o lume care se colonizează, deocamdată și din nefericire, de debusolare, derapaje și eșuări. Credința este chestiune de reflecție responsabilă, de inimă și de cultură profundă.
<a href=”http://www.andreimarga.eu„>Andrei Marga</a>
D’AIA … caci AM si eu UN CUVANT DE SPUS in aceasta chestiune actuala … CUNOASTEREA actuala a CERULUI si a PAMANTULUI.
Dar si despre CREDINTELE cele stravechi ale CERULUI si PAMANTULUI, cele precrestine si paleocrestine, ale neamului nostru geto-dacic si daco-romanesc.
Inca o data … acestea sunt doar REZULTATELE cele ORIGINALE, ale propriilor mele CERCETARI de-o viata, de om normal, din domeniile STIINTEI despre CER si PAMANT … niste SIMPLE obiecte NATURALE din domeniul ASTRONOMIEI si COSMOLOGIEI, studiate prin metode FIZICO-MATEMATICE. Rezultate REALE (obiective si concrete) despre materia din Universul Extragalactici, galaxii, stele si sisteme exo-planetare, care NU MAI CORESPUND,fiind chiar INCCOMPATIBILE, unor LUMI ceresti antice, geocentrice, antropocentrice, antropomorfe.
Rezultate descrise de mine, in postarile anterioare. Rezultate care NU AU NIMIC a face cu INTERNETUL ! Ele constituind doar rezultate PROPRII si ABSOLUT originale.
Rezultate prezentate si disiminate DIRECT la mari conferinte de profil, sau PUBLICATE in literatura internationala de profil.
Toate rezultate REALE (obiective si concrete) si ORIGINALE, si care TOATE au fost, mai apoi, VERIFICATE si CONFIRMATE, dpv. OBSERVATIONAL, de catre marile instrumentele astronomice si fizice ale lumii.
Asa incat … ti-am raspuns, in mod indirect, la intrebarea … de ce am postat la acest articol, articol despre viziunile actuale despre LUMEA (cea extraterestra) si lumea (cea terestra) de astazi. D’AIA … caci AM si eu UN CUVANT DE SPUS in aceasta chestiune actuala !
Nu ai habar nici de astrofizică și astronomie , mă Doru Popescu. Copiezi de pe internet și te dai cunoscător. Dar aici, în articolul la comentariile căruia suntem, este vorba despre cunoașterea lui Iisus din nazaret, nu despre cunoașterea idioțeniilor lui Doru craioveanu, cum te pretinzi. Ceva demnitate nu ai la tine?
Masa gaurii negre din centrul Galaxiei noastre, Calea Lactee, este de 4.1 milioane de mase solare, iar rata sa de accretie a materiei inconjuratoare, este astazi de o sutime de miime de mase solare/an.
Timpul de viata (de evaporare) a unei gauri negre de 4.1 milioane de mase solare fiind de 10^87 (1 urmat de 87 de zerouri) ani !
Adevarul relativ. Daca macar doua persoane, noi doi, il validam, devine un adevar mai puternic. Mi-a placut exprimarea logica sau logica exprimarii.
Einstein a fost un german (cu originea in Imperiul German), un MARE SAVANT (a obtinut Premiul Nobel in Fizica/1921, cunoscut pentru Relativitatea restrânsă/1905, Relativitatea generală/1916, Explicarea avansului periheliului lui Mercur/1917, Efectul fotoelectric, echivalența masă–energie, relația Planck–Einstein, Teoria mișcării browniene, Ecuațiile de camp a lui Einstein, teoria undelor gravitaționale/1916, Constanta cosmologică/1905, Teoria Universului Extragalactic/1931), care a emigrat (din cauza situatiei din Germania) in SUA in epoca pre WWII.
nu stiu daca este un adevar. este ceea ce simt si „vad”.
PS. In cadrul activitatii mele (din domeniul Astronomiei si Cosmologiei) am DESCOPERIT si STUDIAT … masa limita de stabilitate a fluctuatiilor de vid (a REALITATII gaurilor negre de dincolo de Universul Extragalactic al nostru), a momentului de formare (momentul de Big Bang) si a evolutiei Universului nostru Extragalactic (a producerii particulelor elementare (la epoci de 10 miliardimi de secunda de la momentul de Big Bang), a producerii atomilor de H si a arderii termonucleare partiale a H in He (intre 1 s si 3 minute de la momentul de Big Bang), a momentului decuplarii materiei de radiatie (la 300.000 de ani de la momentul de Big Bang), a epocii de aparitie a primelor galaxii (200 de milioane de ani de la Big Bang, epoca de aprindere termonucleara a primelor stele in galaxiile din Universul Extragalactic) a formarii si evolutiei fizico-chimice a Galaxiei Noastre Calea Lactee (epoca dintre 1 miliard de ani si 13.8 miliarde de ani, epoca actuala ca varsta a Uiversului Extragalactic), a formarii si evolutiei fizico-chimice a stelelor si sistemelor exoplanetare din Galaxia Calea Lactee, inclusiv a Soarelui, Sistemului Solar si a Pamantului, pe ramasitele unei supernove anterioare, cea care a furnizai in Sistemul Solar elementele chimice care au permis aparitia si evolutia vietii terestre (atomii de C, N, O, Mg, Si, Fe).
ASA ca, eu STIU ce AFIRM, despre REALITATIILE LUMII Extraterestre ! Iar altii NU … folosindu-se doar de o pura filozofeala de tip IDEALISTA !
credinta devine globala cind se institutionalizeaza iar institutia are cu totul alte interese…in principal putere si control. ceea ce se intimpla de fapt incepind cu niceea…invatatorii nu au creat religii. ei au incercat prin pildele/vindecarile/mesajele lor sa trezeasca lumea la fiintare.
doru poopescu CU DumneZEU (ZEUL cel AUTOHTON si MITIC stravechi (PIE/3000 BC,”*Dyḗws”) al CERULUI cel INALT si LUMINOS, mentionat de la Herodot/450 BC) si CU PATRIE (nascut si botezat in orasul Craiova, asezat de pe taramul stravechi oltean al culturii Cârcea-Salcuta/6000 BC, al Pelendavei GETO-DACICE/600 BC, oras care a facut parte din ROMANIA/383 AD, Tara Româneasca/1310/AD si ROMÂNIA/1859).
ASTA este REALITATEA (cea CONCRETAsi OBIECTIVA) si TREBUIE sa te OBISNUIESTI cu ea. Ca vrei, sau ca nu vrei tu !
Charlie cel fara de DumneZEU (adorator al unui mic omulet verde de pe firmamente albastre, (geocentric, antropocentric swi antropomorf) al neamului arab migrator Shasu), FARA de POPOR (care uraste ATAVIC neamul NOSTRU tracic al geto-dacilor si daco-romanilor) si FARA de PATRIE (cu URA FATZA de ROMANIA) … Inteleg ca ma urasti ca spun si citez doar ADEVARUL cel REAL despre CREDINTELE cele STRAVECHI ale neamului NOSTRU (de tip PIE, de SUBSTRAT geto-dacic si de SUPRASTRAT daco-romanesc), ISTORIA, SPIRITUALITATEA neamului NOSTRU de pe taramul NOSTRU (carpato-dunareano-pontic) si asta NU ITI convine. ADEVARUL cel REAL (obiectiv/astronomic si concret/fizic) fiind DIFERIT de vrerea si parerea ta !
PS. LUMEA fluctuatiilor de vid, cele PROBABILE (gauri negre care se volatilizeaza imediat), POSIBILE (gauri negre cu timp de viata stabil), ACCIDENTALE (printre care si Universul Extragalactic al nostru) … este CONSTITUITA tot din REALITATI de tip MATERIALE (gauri negre, obiecte astronomice degenerate cuantic-gravitational) ! Precum si toate gaurile negre primare (aparute inainte de producerea particulelor elementare si a atomilor materiali, a gaurilor negre stelare (aparute prin colapsul gravitational al stelelor masive aflate in faze finale de existenta) , precum si a gaurilor negre supermasive (aparute initial in nucleul fiecarei galaxii), din cadrul Universului nostru Extragalactic.
Cam tarziu s-au trezit trolii, clonele lor si pretorienii sa-l ras tigneasca pe doru popescu FARA Dumnezeu si FARA PATRIE, ca si ei…
Un bolsevic care citeaza din bolsevici notorii, vezi Einstein…Il ataca pentru ca- le-a atacat, la fel de tarziu, idolu fara sa simta
vreo atractie catre demonizarea argumentatiilor ATEE, „materialitatea universului”…CREDINTA nu se reduce la „a crede”, cu „sufletul”
precum asta e Cpt core/Core sau aplicand acel nefericit „crede si nu cerceta”!!! ATEISMUL trebuie DEMONTAT pe modelul ateu de NEGARE a LUI Dumnezeu, care este CREATORUL UNIVERSURILOR si a VIETII!!! De aceea am spus ca si peste cateva zeci sau sute de ani niste popesti
vor ajunge sa sustina ca Universul nu s-a „autocreat” acum 13,8 miliarde de ani, ci la fel de treptat, cum au inceput cu 1,4 miliarde si tot asa pana la 13,8 la venerabila varsta de 1000 de miliarde si tot asa mai adanc in timp si spatiu!!!
discuția este despre cunoașterea lui Iisus … oare de ce si astazi evreii il reneaga pe Iisus ? De ce neamul lor, de pe taramuri semitice afro-asiatice (cel din VT/530 BC) nu adopta si crestinismul (VT, o credinta semitica si ea), Iisus fiind si el de neam ebraic ? Care este definitia credintelor si religiilor ebraice (VT) si cele crestine (NT) ? Exista oare vreo diferenta DOGMATICA iremediabila intre ele (chiar si astazi) ? La care nivel de credinta? Unul de intoleranta? Doar VT, cel scris pe la 530 BC, in exilul Babilonian, SINCRETIZA deja pe El/Elohim (divinitatea uranica Canaaita pre-abrahamica preponderent ca nume, de vreo 6000 de ori, in NT) si Yhwh (divinitatea antropomorfa a neamului arab migrator Shasu, preponderent ca nume, de vreo 6000 de ori, in Bibliile ebraice, post 33 AD).
Autorul articolului vorbeste doar despre lumea (extra semitica) crestina actuala. Cea in evolutie si diversificare permanenta pe taramul european, intre 30 AD si pana astazi. Noi religii (ortodoxie, catolicism) si noi curente (protestante, neoprotestante …). Toate care se vor cat mai … mai, fiind toate in dispute dogmatice religioase.
Nici macar (nici un cuvant) despre crestinismul autohton … impactul SPECIFIC si PARTICULAR al paleocrestinismului asupra neamului nostru cel geto-dacic/(50-330 AD) si al crestinismului de rit romano-bizantin daco-romanesc(daco-romanic)/(330 AD – si pana ASTAZI).
Doar aceleasi nume … ale papei demisionar si a lui habarnam … cele ale scolii filozofarde germanice de astazi !
De aceea, acest articol nu contine cam nimic in fondul sau (problemele reale ale crestinismului actual, la noi, in lume, precum si in diferenta fata de alte credinte religioase din lume) ! O forma fara fond ! D’AIA !
Si cu asta basta !
si ca sa fie clar: credinta nu este ceva ce apartine exclusiv religiei ci este rezultatul convingerilor individuale, fiecare in parte fiind cel care valideaza propriile credinte… deci exista credinta dincolo de religie-dogma… penrtru ca religia-dogma nu detine monopol asupra spiritualitatii, si nici nu a creat-o.
Pai si atunci ce rost are acest articol (al credintei globale) versus convingerilor individuale (fiecare in parte fiind cel care valideaza propriile credinte) ?
Cred ca ai formulat impecabil un adevar. 🙏
Confunzi subiecte și încurci noțiuni simple, ins Doru Popescu.Aici discuția este despre cunoașterea lui Iisus, nu despre creștinare. Iar creștinarea o știu mai bine teologii și istoriei, din România și din alte țări. Nu faci decât să copiezi greșit de pe siteuri ceea ce habar nu ai. Cum ți-am mai spus – vrei să oprești oamenii să discute, încurcând și falsificând, cum catalin predoiu o face cu oprirea comunicației pe platforme și cu miliția.
discuția este despre cunoașterea lui Iisus … oare de ce si astazi evreii il reneaga pe Iisus ? De ce neamul lor, de pe taramuri semitice afro-asiatice (cel din VT/530 BC) nu adopta si crestinismul (VT, o credinta semitica si ea), Iisus fiind si el de neam ebraic ? Care este definitia credintelor si religiilor ebraice (VT) si cele crestine (NT) ? Exista oare vreo diferenta DOGMATICA iremediabila intre ele (chiar si astazi) ? La care nivel de credinta? Unul de intoleranta? Doar VT, cel scris pe la 530 BC, in exilul Babilonian, SINCRETIZA deja pe El/Elohim (divinitatea uranica Canaaita pre-abrahamica preponderent ca nume, de vreo 6000 de ori, in NT) si Yhwh (divinitatea antropomorfa a neamului arab migrator Shasu, preponderent ca nume, de vreo 6000 de ori, in Bibliile ebraice, post 33 AD).
Autorul articolului vorbeste doar despre lumea (extra semitica) crestina actuala. Cea in evolutie si diversificare permanenta pe taramul european, intre 30 AD si pana astazi. Noi religii (ortodoxie, catolicism) si noi curente (protestante, neoprotestante …). Toate care se vor cat mai … mai, fiind toate in dispute dogmatice religioase.
Nici macar (nici un cuvant) despre crestinismul autohton … impactul SPECIFIC si PARTICULAR al paleocrestinismului asupra neamului nostru cel geto-dacic/(50-330 AD) si al crestinismului de rit romano-bizantin daco-romanesc(daco-romanic)/(330 AD – si pana ASTAZI).
Doar aceleasi nume … ale papei demisionar si a lui habarnam … cele ale scolii filozofarde germanice de astazi !
De aceea, acest articol nu contine cam nimic in fondul sau (problemele reale ale crestinismului actual, la noi, in lume, precum si in diferenta fata de alte credinte religioase din lume) ! O forma fara fond ! D’AIA !
Si cu asta basta !
Zalmoxis, filosofie. Un suflet, doua suflete, neutru.
Un cu raj…?
Un singur Dzeu si pentru mine si pentru tine pentru vazute si nevazute. Totul este sa crezi sau nu si Credinta vine din suflet, din copilarie. Cum se spune, mi s-a lipit de suflet. Dupa mine, cineva care-si constientizeaza si-si marturiseste credinta este „judecat” si iubit dupa faptele lui la fel cu ceilalti.
Dupa mine, Credinta ar trebui sa implice un plus de iubire si sa nu desparta oamenii. Foarte bine, tu nu crezi, eu te apreciez pentru atitudinea ta, pentru calitatile tale omenesti, pentru cine esti tu…
nu exista persoana lipsita de credinta… pentru ca e foarte simplu: sufletul o poarta cu sine. cine se minte, e treaba lui. ce te faci cind unii vor sa-i minta pe ceilalti iar nepotriveala se simte inlauntrul fiintarii, in suflet??? asa cum toti papii au mintit de-a lungul vietii lor, in mod constant, premeditat?
ps: tu ai personificat Spiritul…spunindu-mi mie sa nu fac asta… ciudat…dar pot sa inteleg…
pps: Era Dumnezeu nu suflet…
Cetățean responsabil ? La ce ? Ca pana acum, NU AI COMENTAT NIMIC la acest SUBIECT !
Subiectul articolului este „Cunoașterea lui Iisus astăzi” … inclusiv pe taramul NOSTRU.
Pentru a intelege acest subiect pe taramul NOSTRU … trebuie sa stim CAND si CUM a avut loc procesul de CRESTINARE in lume, precum si in ce mod a EVOLUAT aceasta CRESTINARE pe TARAMUL neamului NOSTRU. Deoarece autorul articolului a UITAT sa FACA asta.
Cu ce te deranjeaza postarile mele, toate DOAR la acest SUBIECT ?
Daca te crezi asa de DESTEPT, incearca sa raspunzi, in scris, la intrebarea: CAND si CUM A FOST CRESTINAT neamul NOSTRU ? Si in cadrul CAROR credinte spirituale pre-existente pe acest taram ? Astept, cu interes, raspunsul tau de Cetățean responsabil !
„Zal moxis, Dzeu este in tot si in toate, tot timpul. Nu-l personifica!”
pe cine ? pe el, l… el: pronume personal, persoana a 3 a singular, masculin…
😉
Proști, dar cîțiva și agresivi. Cine a mai văzut în lumea civilizată atîtea comentarii cîte plaseză Doru popescu, toate în afar subiectului? Ignorantul în cam în toate care este insul, ne împuie capul cu tot ce copiază de pe siteuri. Încă o tehnică „craioveană”, cum zice, de a împiedica oamenii să discute subiectul. Doar mai aveam cea a lui cătălin predaiu – a le tăia contactele și a merge cu miliția.
Zalmoxis, eu il percep pe Dzeu cu sufletul nu dupa capul meu si sufletul meu a tanjit toata viata dupa tatal meu dar daca vrei sa cunosti credinta in alta forma, poti citi testamentul Papei Francisc care s-a incredintat Maicii Imaculate si spune „Suferința care a marcat ultima parte a vieții mele, o ofer Domnului, pentru pacea în lume și pentru fraternitatea între popoare.”
am oaresce dubii… Cred ca esti confuzat… dar ma rog, fiecare pasare cu trilul ei…respectam ceea ce este ca fiind perfectiunea. dar asta nu inseamna ca nu putem imbunatatii ceea ce este, co-creatori fiind la rindu-ne alaturi de Spirit… am uitat, dogma zice ca sintem oi in turma…
de ce esti confuzat? pai e simplu: ori n-ai nimerit destinatarul ori invocarea…? cine stie?
fraza citata e un pic ciudatica pt mine… dar inca o data, fiecare intelege si exprima ceea ce este el insusi…
si ca sa nu existe dubii: una dintre practici spune asa: nu consimtii realitatii consensuale atita vreme cit faci asta de la un inalt nivel de etica si integritate. cum nu urmaresc sa ma mint sau sa trag vreun beneficiu si nu exista al doilea gind in spatele spuselor mele, purced la a fi in acord cu Spiritul.
Cetățean responsabil ? La ce ? Ca pana acum, NU AI COMENTAT NIMIC la acest SUBIECT !
Subiectul articolului este „Cunoașterea lui Iisus astăzi” … inclusiv pe taramul NOSTRU.
Pentru a intelege acest subiect pe taramul NOSTRU … trebuie sa stim CAND si CUM a avut loc procesul de CRESTINARE in lume, precum si in ce mod a EVOLUAT aceasta CRESTINARE pe TARAMUL neamului NOSTRU. Deoarece autorul articolului a UITAT sa FACA asta.
Cu ce te deranjeaza postarile mele, toate DOAR la acest SUBIECT ?
Daca te crezi asa de DESTEPT, incearca sa raspunzi, in scris, la intrebarea: CAND si CUM A FOST CRESTINAT neamul NOSTRU ? Si in cadrul CAROR credinte spirituale pre-existente pe acest taram ? Astept, cu interes, raspunsul tau de Cetățean responsabil !
CERUL este unic si alcatuit din trei entitati suprapuse (Universul Extragalactic care a creat materia si galaxiile, Galaxia Calea Lactee cea care a creat steaua numita Soare, stea care si-a creat propriul sau sistem planetar/Sistemul Solar, in care pe a treia sa planeta numita PAMANT am aparut si traim si noi OAMENII). Entitati care ne IMBRATISEAZA si INTERACTIONEAZA permanent cu NOI, prin corpul uman trecand in fiecare secunda triliarde de particule elementare, iar triliarde de compusi ai vietii (virusuri, bacterii, microbi si ciuperci) traind permanent in corpul nostru.
Albert Einstein a declarat: „Eu nu sunt un ateu, și nu cred că mă pot numi un panteist. Eu cred în Dumnezeul lui Spinoza care se revelează în armonia ordonată a ceea ce există, nu într-un Dumnezeu care se ocupă de soarta și acțiunile ființelor umane.”
Einstein a scris că și-a pierdut treptat credința la începutul copilăriei:
„… Am ajuns – copilul părinților complet nereligioși (evrei) – la o profundă religiozitate, care, cu toate acestea, a ajuns la un sfârșit abrupt la vârsta de doisprezece ani. Prin citirea cărților științifice am ajuns curând la convingerea că multe din poveștile Bibliei nu pot fi adevărate. Consecința a fost însoțită de impresia că tinerii sunt înșelați în mod intenționat de stat prin minciuni; aceasta era o impresie zdrobitoare. Neîncrederea față de orice fel de autoritate a crescut din această experiență, o atitudine sceptică față de convingerile care erau vii în orice mediu social specific – o atitudine care nu m-a părăsit niciodată.”
Einstein și-a exprimat scepticismul cu privire la existența unui zeu antropomorf, cum ar fi Dumnezeul religiilor avraamice, descriind adesea această viziune ca fiind „naivă” și „copilăroasă”. Într-o scrisoare din 1947, el a declarat că „Mi se pare că ideea unui Dumnezeu personal este un concept antropologic pe care nu îl pot lua în serios”.
In ianuarie 1954, Einstein i-a trimis următorul răspuns lui Gutkind: „Cuvântul Dumnezeu nu este pentru mine nimic mai mult decât expresia și produsul slăbiciunilor umane, Biblia o colecție de legende onorabile, dar încă primitive, care sunt totuși destul de copilărești….. Pentru mine, religia evreiască, ca toate celelalte religii, este o întrupare a superstițiilor cele mai infantile”.
PS. Oamenii de stiinta sunt AGNOSTICI (sceptici) si PANTEISTI.
Este dificil sa discuti cand intervine IA te blocheaza si nu stii de ce. Aminteam despre o discutie intre Einstein student si profesorul lui despre Credinta.
Albert Einstein a declarat: „Eu nu sunt un ateu, și nu cred că mă pot numi un panteist. Eu cred în Dumnezeul lui Spinoza care se revelează în armonia ordonată a ceea ce există, nu într-un Dumnezeu care se ocupă de soarta și acțiunile ființelor umane.”
Einstein a scris că și-a pierdut treptat credința la începutul copilăriei:
„… Am ajuns – copilul părinților complet nereligioși (evrei) – la o profundă religiozitate, care, cu toate acestea, a ajuns la un sfârșit abrupt la vârsta de doisprezece ani. Prin citirea cărților științifice am ajuns curând la convingerea că multe din poveștile Bibliei nu pot fi adevărate. Consecința a fost însoțită de impresia că tinerii sunt înșelați în mod intenționat de stat prin minciuni; aceasta era o impresie zdrobitoare. Neîncrederea față de orice fel de autoritate a crescut din această experiență, o atitudine sceptică față de convingerile care erau vii în orice mediu social specific – o atitudine care nu m-a părăsit niciodată.”
Einstein și-a exprimat scepticismul cu privire la existența unui zeu antropomorf, cum ar fi Dumnezeul religiilor avraamice, descriind adesea această viziune ca fiind „naivă” și „copilăroasă”. Într-o scrisoare din 1947, el a declarat că „Mi se pare că ideea unui Dumnezeu personal este un concept antropologic pe care nu îl pot lua în serios”.
In ianuarie 1954, Einstein i-a trimis următorul răspuns lui Gutkind: „Cuvântul Dumnezeu nu este pentru mine nimic mai mult decât expresia și produsul slăbiciunilor umane, Biblia o colecție de legende onorabile, dar încă primitive, care sunt totuși destul de copilărești….. Pentru mine, religia evreiască, ca toate celelalte religii, este o întrupare a superstițiilor cele mai infantile”.
PS. Oamenii de stiinta sunt AGNOSTICI (sceptici) si PANTEISTI.
Albert Einstein a declarat: „Eu nu sunt un ateu, și nu cred că mă pot numi un panteist. Eu cred în Dumnezeul lui Spinoza care se revelează în armonia ordonată a ceea ce există, nu într-un Dumnezeu care se ocupă de soarta și acțiunile ființelor umane.”
Einstein a scris că și-a pierdut treptat credința la începutul copilăriei:
„… Am ajuns – copilul părinților complet nereligioși (evrei) – la o profundă religiozitate, care, cu toate acestea, a ajuns la un sfârșit abrupt la vârsta de doisprezece ani. Prin citirea cărților științifice am ajuns curând la convingerea că multe din poveștile Bibliei nu pot fi adevărate. Consecința a fost însoțită de impresia că tinerii sunt înșelați în mod intenționat de stat prin minciuni; aceasta era o impresie zdrobitoare. Neîncrederea față de orice fel de autoritate a crescut din această experiență, o atitudine sceptică față de convingerile care erau vii în orice mediu social specific – o atitudine care nu m-a părăsit niciodată.”
Einstein și-a exprimat scepticismul cu privire la existența unui zeu antropomorf, cum ar fi Dumnezeul religiilor avraamice, descriind adesea această viziune ca fiind „naivă” și „copilăroasă”. Într-o scrisoare din 1947, el a declarat că „Mi se pare că ideea unui Dumnezeu personal este un concept antropologic pe care nu îl pot lua în serios”.
In ianuarie 1954, Einstein i-a trimis următorul răspuns lui Gutkind: „Cuvântul Dumnezeu nu este pentru mine nimic mai mult decât expresia și produsul slăbiciunilor umane, Biblia o colecție de legende onorabile, dar încă primitive, care sunt totuși destul de copilărești….. Pentru mine, religia evreiască, ca toate celelalte religii, este o întrupare a superstițiilor cele mai infantile”.
PS. Oamenii de stiinta sunt AGNOSTICI (sceptici) si PANTEISTI.
Zal moxis, Dzeu este in tot si in toate, tot timpul. Nu-l personifica!
Pentru copii, exista o rugaciune, inger ingerasul meu in care se spune, in tot locul ma’nsoteste si de rele ma pazeste…
si dupa mintea ta Dmunezeu este mascul, nu-i asa?
CERUL este unic si alcatuit din trei entitati suprapuse (Universul Extragalactic care a creat materia si galaxiile, Galaxia Calea Lactee cea care a creat steaua numita Soare, stea care si-a creat propriul sau sistem planetar/Sistemul Solar, in care pe a treia sa planeta numita PAMANT am aparut si traim si noi OAMENII). Entitati care ne IMBRATISEAZA si INTERACTIONEAZA permanent cu NOI, prin corpul uman trecand in fiecare secunda triliarde de particule elementare, iar triliarde de compusi ai vietii (virusuri, bacterii, microbi si ciuperci) traind permanent in corpul nostru.
D.P., tu pretinzi ca poti revela adevarul pe care-l stii tu …
Prefer sa raman in credinta mea Exista un singur Dzeu pentru tot si o Maica a Domnului si un Iisus in care au crezut parintii mei si in care cred si eu si aceasta credinta imi ofera echilibrul sufletesc de care am nevoie cat timp traiesc constient.
Zeul DZEU cel MITIC al neamului NOSTRU stravechi GETO-DACIC, cel PIE/3000 BC („*Dyḗus „), CERUL cel INALT (uranic) si LUMINOS, este ALTUL decat divinitatea neamului migrator arab Shasu (un mic omulet verde ANTROPOMORF de pe firmamente albastre)/1300 BC.
Divinitatea mitica EL/ELOHIM a neamului stravechi Canaait, cel semit/2000 BC, CERUL cel uranic, divinitate mentionata atat in VT (ca cea a preotului pre-Abrahamic Melchisedec/2200 BC), cat si in NT (ca cea a preotului Iisus, in ritul stravechi a lui Melchizedec/33 AD), este ALTUL decat divinitatea neamului migrator arab Shasu (un mic omulet verde ANTROPOMORF de pe firmamente albastre)/1300 BC.
POTI sa respecti ADEVARUL cel ISTORIC (ca spiritualitati si credinte MITICE stravechi/pre 2000 BC, autohtone, europene sau semitice), cel al CERULUI care poate fi OBSERVAT si ADMIRAT de catre TOTI oamenii, STUDIAT (post 746 BC) de catre TOTI astronomii si fizicienii, cat si VENERAT de unii.
Sau, poti sa crezi intr-un NEadevar istoric, cel din credintele neamului migrator arab Shasu (cel al unui mic omulet verde antropomorf (dupa chipul si asemanarea arabilor migratori) de pe firmamente albastre), DEMONSTRAT ca fiind INEXISTENT astazi in CER, dpv. astronomic si fizic ! Inteleg ca ASTA este ALEGEREA ta. ASTA E !
Dar aceasta credinta a ta, NU ESTE si cea a lui Iisus (Evrei 5: „5 Tot aşa şi Hristos, nu Şi -a luat singur slava de a fi Mare Preot, ci o are dela Cel ce I -a zis: „Tu eşti Fiul Meu, astăzi Te-am născut. 6 Şi, cum zice iarăş într’alt loc: „Tu eşti preot în veac, după rînduiala lui Melhisedec.”, si precum Iisus a murmurat, pe cruce „אֵלִ֣י אֵ֖לִי לָמָ֣ה עֲזַבְתָּ֑נִי” (Eli, Eli, lama azavtani)). ASTA E !
Daca NU CORIJAM credinta DOGMATICA din sec. IV AD (325, 381 AD) si NU O ADUCEM la nivelul CUNOASTERII umane din sec XXI … 31% din oamenii de pe glob vor ramane intr-o CREDINTA a NEadevarului cel DOGMATIC.
O solutie ? Revenirea lumii la vechile credinte MITICE precrestine (in CERUL cel INALT si LUMINOS) cele precrestine (pre anii 1300 BC) … credinta straveche a neamului nostru PIE geto-dacic/3000 BC … dar si credinta straveche a neamului Canaait a preotului Melchisedec/2000 BC, aceeasi credinta cu a lui Iisus/33 AD.
Despre acestea … trebuia sa vorbeasca articolul „Cunoașterea lui Iisus astăzi”. O solutie DIFICILA dar NECESARA.
Nu mai poți vorbi de acest ignorant Doru Popescu, care nu numai că habar nu are de subiecte, dar minte și copiază minciuni. Din minciuni nu are cum să se ajungă la adevăruri. Păcat de ziar și de timpul pierdut cu ignoranța unui ins agresiv.
D. P., botezul l-ai facut in numele Tatălui, al Fiului și al Sfântului Duh. Asa a spus preotul cand te-a scufundat de trei ori in apa din cristelnita.
si Mama unde e? deci cea care da viata nu se pune…????
DA ! Sunt botezat in orasul Craiova din România, in credinta spirituala autohtona si straveche a neamului nostru – cea creștin-ortodoxă .
PS. Apropo … care este credinta spirituala (de botez) a Profesorului Andrei Marga ?
Si asa cum imi apere astazi in casutele din susul paginii … A spune adevărul nu e trădare, e datorie!
DA ! Si la aceasta tema am REPROSAT autorului ca NU a VORBIT despre credinta AUTOHTONA a neamului NOSTRU, cea straveche (geto-dacica), PREcrestina si PALEOcrestina, si nici despre cea crestina (daco-romaneasca) a lui Galerius DACUL/311 AD si Constantin DACUL/318 AD) … cele AUTOHTONE, SPECIFICE si PARTICULARE de pe taramul NOSTRU carpato-dunareano-pontic. Cele ramase MODERNE si ASTAZI pe taramul neamului NOSTRU ! D’AIA !
In schimb, autorul vorbeste despre credinte crestine si pseudo-crestine, NEautohtone si STRAINESTI de neamul NOSTRU … Rudolf Bultmann, curentele First Quest si The New Quest , John A. T. Robinson … si mult mult alti straini …
total NECUNOSCUTI si NESEMIFICATIVI, si FARA vreo SEMIFICATIE pentru TEMA credintelor cele STRAVECHI (PREcrestina si PALEOcrestina) a neamului NOSTRU de pe taramul NOSTRU. D’AIA !.
Si fiindca autorul, ca si multi alti STUPIZI, incearca sa huleasca, sa ocoleasca sau chiar sa batjocoreasca CUNOASTEREA cea PROFUND istorica a TEMEUI in discutie de catre majoritatea neamului NOSTRU. UITAND sa MENTIONEZE numele vreunui TEOLOG de SEAMA al nemului NOSTRU. D’AIA !
D.P., cateodata am impresia ca te certi singur. Tu insuti spui ca esti crestin botezat.
Cum il privim pe Iisus astazi, este o tema. Pana la urma, dincolo de toate gandirile prezentate in articol, fiecare are propria reprezentare bazata pe propria intelegere.
Inteleg ca Daniel este cel STUPID … un DOGMATIC de tip FANATIC … care are credinte NEromanesti !
La fel ca A. M. !
*Dyḗus (lit. ”zeul cerului” … PIE: *d(e)i-, „luminos, stralucitor” … Sanskrita: Dyáuṣ, zeul „Cerului”, si dyú, numele comun pentru „cer” … Old Avestan: dyaoš, „Cer”, mentionat in Avesta … Mycenaean Greek: di-we … di-wo (genitive) in Linear B … Greek: Zeus (Ζεύς; gen. Diós), zeul „Cerului”, vocative: Ζεῦ (Zeû); accusative: Día; genitive: Diós; dative: Dií.
Language Nom Acc Voc Gen Dat Loc Instr Pl
PIE d(i)yēus dyēum dyĕu diw-és, -ós diwéi dyéwi and dyēu ?
Greek Zdeús Zdẽn Zdeũ Di(w)ós Di(w)í
Sanskrit d(i)yāús dyā́m ? divás, dyōs divḗ dyáví, diví dyú-bhis
Eu zic să-i pună ziarul niște articole ca niște cauciucuri pentru căței acestui Doru Popescu. I se pot pune idioțenii ca ale lui. Ne vom putea distra și mai mult. Acum distracția e tristă, căci tipul ia toate aiurelile de pe siteuri și le dă drept cunoștințe. Întreb și eu: cine îl trimite pe nevolnic? Face de minune și ziarul.
La neamul NOSTRU cel stravechi (GETO-DACIC si DACO-ROMANESC) … DZEU si DZEII reprezentau PERSONIFICARILE zeului suprem PIE/3000 BC („*Dyḗus”, DZEU/DumneZEU, ca zeu al CERULUI cel INALT si LUMINOS), precum si ale celorlalte zeitati ca PERSONIFICARI ale NATURII …
“Ei [traco-geţii] au din belșug lucrurile cele mai însemnate pentru existenta. Ei se închină numai la următorii zei: înainte de orice la Hestia [NATURA Mama], apoi la Zeus [CERUL Tatal] și la Geea [PAMANTUL cel fertil], apoi la Apollo [Soarele], Afrodita cerească [Luna], Afrodita [planeta Venus] și Ares [planeta Marte].”
[Herodot/(484-425 BC), Istorion, D].
Ce sa fac … daca ACEASTA este SPIRITUALITATEA cea STRAVECHE a neamului NOSTRU/500 BC (această țară cu ce o populează acești doru p.!) …
„VII,3,5. Se spune că un get cu numele Zamolxis ar fi deprins de la acesta unele cunoştinţe ASTRONOMICE, iar o altă parte ar fi deprins-o de la egipteni, căci cutreierările sale l-ar fi dus până acolo. Mai întâi, [Zamolxis] s-ar fi făcut preot al ZEULUI cel mai slăvit la ei, iar după aceea a primit şi numele de zeu.”
[Strabon/(64 BC–24 AD), Geografia].
contemporana dar DIFERITA de cea a neamurilor semite (neam ce-a spus, sa nu faci chip cioplit?)
„I,94,2. Într-adevăr, se povesteşte că la ariani Zathrausthes a făcut să se creadă că o zeitate bună i-a dat legile întocmite de el. La aşa-numiţii geţi, care se cred nemuritori, Zamolxis susţinea şi el că a intrat în legătură cu zeiţa Hestia [Mama NATURA], iar la iudei Moise, cu divinitatea căreia i se spune Iahve.”
[Diodor din Sicilia, Biblioteca Istorica/80-21 BC].
Crestinismul NU este UNIC !!!
Vezi diferendele credintei intre Imperiul Roman de Rasarit, devenit bizantin ulterior, si Imperiul Roman de Apus …
diferentele de credinte dintre Constantinopol si Roma.
Vezi data Pastelui diferita intre ortodocsi si catolici/1054 AD.
Vezi noile religii crestine si pseudo-crestine aparute: cele protestante, unitariene/post 500 AD, neoprotestante si neocrestine/post 1700 AD.
Asadar … NU MAI VORBITI STUPIZENII … daca NU VA PRICEPETI !
Cunoașterea lui Iisus astăzi … in epoca Papei Francisc (comunitara si deschisa) a fost DIFERITA de cea a predecesorului sau, papa demisionar Ratzinger (elitista si inchisa in dogma). Neputand sa aduca inapoi vechea dogma a credintei semitice … in raport cu noile cuceriri stiintifice ale CERULUI, prezentate lui de catre Hawking … Ratzinger a DEMISIONAT ! (Atentie A.M. asta a fost PRINCIPALUL motiv al demisiei sale … DOGMA credintei vs. CUNOASTEREA umana de ASTAZI !).
In timp ce, Papa Francisc a murit la DATORIE … impartasind BUCURIE si DRAGOSTE in Piața Sfântul Petru din Roma, si DISCUTAND politica lumii cu reprezentantul american.
Cunoașterea lui Iisus astăzi … dupa moartea Papei Francisc … va depinde de noul papa si de spiritualitatea sa !
VORBITI STUPIZENII …
Cunoașterea lui Iisus astăzi … pe TARAMUL neamului NOSTRU. COMPARATIV doar, daca vor unii, cu cele strainesti !
Iisus este bun al umanității, DAR cultura din jurul lui este insa SPECIFICA spiritualitatii fiecarui neam din momentul crestinarii sale. A interpretarii AUTOHTONE si DIFERITE a credintei in IUBIRE si NEMURIRE a fiecarui neam de pe fiecare taram in parte, FUNCTIE de MOMENTUL crestinarii sale.
Neamul NOSTRU cal stravechi (GETO-DACIC) a cunoscut o forma de PALEOcrestinare SPECIFICA si PARTICULARA la anii 50-60 AD. Incorporand si credinta in IUBIRE si NEMURIRE a OMULUI-DZEU Iisus (arianista), precum mai inainte a incorporat si credinta CUNOASTERII si NEMURIRII a OMULUI-DZEU Zamolxis/550 BC. Ambii OAMENI-DZEI intr-o spiritualitate straveche, PIE/3000 BC, a DZEULUI geto-dacilor, o personificare a CERULUI cel INALT si LUMINOS.
Grecii s-au paleocrestinat si ei intre 33-50 AD. Romanii s-au crestinat in mod oficial tre 311-325 AD. Gotii intre 350-380, pe taramul nostru si tot intr-o credinta arianista, ce a durat pana in epoca lui Charlemagne/800 AD. Francii s-au crestinat odata cu Clovis/500 AD, germanicii odata cu Charlemagne/800 AD, slavii in epoca bizantina a lui Chiril si Metodiu/(860-1000 AD), maghiarii imn epoca lui Vajk/1000 AD.
Asa incat … Iisus este bun al umanității, DAR cultura din jurul lui este insa SPECIFICA spiritualitatii fiecarui neam din momentul crestinarii sale !!! Nimeni NU POATE CONTRAZICE acest fenomen CULTURAL diferit spatio-temporal !
as putea spune ca psihoza colectiva exista si s-a suit bine mersi la catedra de unde isi revarsa spaimele si traumele…
intunecate vremi…
Cum am mai subliniat, articolul profesorului Marga a pus bine în relief faptul că Iisus este bun al umanității, iar cultura din jurul lui nu poate fi decât universală. Cultivat și profund, profesorul a arătat unde ne aflăm azi în cunoașterea lui Iisus. Mă mir însă că unii se dau în stambă la comentarii cu chestiuni ce nu se fac în nici o țară. Îl vezi și pe acest Doru P. plin de ignoranță și confuzii, începând cu subiectul, copiind siteuri cu erori cu tot. Insul mi se pare doveda vie că atunci cînd minte nu este, nu are cum să fie cultură nici în religie, în știință, în istorie. Nu știu cine îl trimite cu cîte zece comentarii pline de inepții pe articol, la articolele cu adevărat cheie. Vai de această țară cu ce o populează acești doru p.!
D.P., tu te astepti sa-l vezi pe Dzeu asa cum apare in tablouri? De ce s-a spus, sa nu faci chip cioplit?
Vorbesti de omulet verde?
Ce este sufletul omului? Ai trait vreodata telepatia? Cum o poti explica? Cum poti explica o situatie in care esti atras de cineva fara sa-l cunosti? Nu totul este vizibil si palpabil.
D.P., tu stii la ce articol comentezi? Cunoașterea lui Iisus astăzi. Despre ce vorbesti, tu?
NIMENI … NU CONTESTA … existenta CERULUI. Deoarece El EXISTA in mod REAL (o REALITATE obiectiva si concreta) ! Toti oamenii il observa si admira, unii il studiaza, iar altii il venereaza precum o ZEITATE.
Ce se contesta este credinta neamului migrator arab Shasu … cea intr-un omulet verde de pe firmamente albastre !
Deoarece astazi STIM, din observatii astronomice, ca NU EXISTA NICI firmamente albastre, stelele fiind raspandite 3D in galaxii, galaxiile fiind raspandite 4D in spatiul-timp al Universului Extragalactic … si NICI un omulet verde care sa creeze CERUL (Universul Extragalacic) … acesta (Universul Extragalactic) luand nastere intr-o LUME modala de REALITATI FIZICE de tip fluctuatii de vid (gauri-negre) PROBABILE, dintre care, unele peste un anumit prag devin obiecte astronomice POSIBILE (stabile), printre care, in mod absolut INTAMPLATOR, s-a format si Universul nostru Extragalactic, un obiect ASTRONOMIC aflat initial intr-o stare de degenerare extrema de tip cuantic-gravitationala, si care a evoluat, printr-un proces FIZIC de expansiune si racire, proces ADIABATIC care a permis atat formarea, in interiorul sau, de noi gauri negre (de mase tot mai mari) cat si formarea materiei (a particulelor elementare, a atomilor si moleculelor, a galaxiilor si a stelelor din ele), precum si la aparitia vietii biologice.
Articolul trebuia sa gaseasca modul si momentul in care crestinarea a patruns pe taramul NOSTRU. Precum si specificitatea si particularitatile PALEOcrestinismului AUTOHTON …
Deoarece PALEOcrestinarea, asa cum a fost inteleasa neamul NOSTRU geto-dacic, in urma propavaduirilor Sf. Ap. Andrei pe taramurile noastre dobrogene/50 AD, a avut cateva trasaturi particulare:
O credinta paleocrestina de tip rurala … cu HORepiscopi si popi de tari/obsti … ce a tinut chiar si in Evul Mediu. Fara o centralizare oficiala puternica la nord de Dunare precum la sud de Dunare.
O credinta paleocrestina ARIANISTA (in DZEITA Mama a NATURII si DZEUL Tata al CERULUI, si a OAMENILOR-DZEI ai NEMURIRII si CUNOASTERII Zamolxis/550 AD si a NEMURIRII si IUBIRII Iisus/50 AD), cat si crestina cu numeroase alte ZEITATI/DZEI (personificari ale elementelor NATURII) … ce a tinut chiar si in sec. XVII-XVIII.
O credinta APOSTOLICA paleocrestina/(50-60 AD), NU inca Evanghelica/(90-110 AD), NU inca a NT (post 120 AD forma greaca si post 382 AD forma latina a Vulgatei).
O credinta paleocrestina autohtona si straveche, NESCRISA insa (pana in sec. XV-XVI) … pre crestinarea oficiala romana a lui Constantin si a Conciliului de la Niceea/(311-330 AD), cea scrisa a gotilor (Biblia scrisa intr-un nou alfabet/gotic, de catre Wulfilla pe taramul nord Dunarean)/(350-380 AD) si cea scrisa a slavilor (Biblia scrisa in noul alfabet/glagolitic, de catre machedonii Chiril si Metodiu)/(850-1000 AD). Deoarece numele ZEULUI nostru cel SUPREM a ramas PERMANENT (chiar si pana astazi) cel din limba straveche PIE/3000 BC a neamului NOSTRU, cel de DZEU/DumneZEU.
O credinta paleocrestina INSA cu un numar mare de MARTIRI consemnati pe taramurile NOASTRE nord Dunarene si Dobrogene, in epocile precrestine ale lumilor romane (pre 325 AD), gotice (pre 350 AD) si slave (pre 850 AD).
Mie NU mi-a placut articolul … adica filozofeala de tip straineasca din articol.
Fara NICI o REFERIRE la CRESTINAREA neamului NOSTRU, cea PALEOCRESTINA/50 AD, a OMULUI-DZEU al IUBIRII si NEMURIRII!
O CONTINUARE naturala a CREDINTELE de tip PRECRESTINE a neamului NOSTRU … cea Neolitica a ZEITEI Mama a NATURII (Hestia)/6000 BC, cea DZEULUI Tatal al CERULUI cel INALT si LUMINOS din Ep. Bronzului PIE/3000 BC, a OMULUI-DZEU al CUNOASTERII si NEMURIRII a lui Zamolxis/550 BC la stramosii NOSTRI geto-daci.
Despre toate acestea … CREDINTELE cele STRAVECHI ale neamului NOSTRU … cele care au INGLOBAT in mod NATURAL si NORMAL credinta NEMURIRII … trebuia sa vorbeasca articolul ! Si NU despre bazaconii strainesti, a unor alte religii si credinte din lume ! Credintele NOASTRE spirituale NEAVAND nici RITURI stricte bisericesti, nici DOGME sau FANATISME teologice !
nici măcar nu mă mai revoltă imbecilitatea postacilor șoroșiști, care-l contestă pe Dumnezeu și îi înjură pe cei care-l slujesc, sau măcar invocă! slugile satanei n-au cum proceda altfel, ce-i drept
tare!
spune tare ce te doare!
ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha
cred ca atunci cind vine vorba de slujit il cam confunzi pe Dumnezeu…ai grija…textul tau e inspirat de adevaratul tau stapin … adica satana…cel caruia i te inchini…ce-i drept posibil fara ca macar sa-ti dai seama…
Ateii nu-l contesta pe Inexistent, nu-i baga in seama absenta, decat.
Cand po po rul ev reu a iesit din ro bie, Dzeu le-a dat Legea, cele zece porunci,
…
(5) Cinsteşte pe tatăl tău şi pe mama ta…
(6) Să nu ucizi.
(7) Să nu pre acu rveşti.
(8) Să nu furi.
(9) Să nu mărturiseşti strâmb împotriva aproapelui tău.
(10) Să nu pofteşti casa aproapelui tău…
…
Iisus a venit sa intareasca Legea:
Să iubeşti pe Domnul, Dumnezeul tău, cu toată inima ta, cu tot sufletul tău şi cu tot cugetul tău. Aceasta este cea dintâi şi cea mai mare poruncă. Iar a doua, asemena ei, este: Să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi.
„Con”, cadoul meu de Pasti, pentru tine:
Cand este viitor, se scrie legat: veti onora, veti vorbi, veti gandi la fel ca vei onora, vei vorbi, vei gandi…
Cand este trecut, se scrie despartit: v-ati onorat, v-ati vorbit, v-ati gandit…
Cat despre ghe… mai gandeste-te, cum ar fi daca nu ar… Poate citesti poezia lui Aurel Storin, „Poporul ales”
ce ne place sa ne punem D-Zei si religii pe care s-au facut unii sefi…
mai bine ati faceti o paralela intre Christos si Zamolxis…si mai vedeti…cei cu perceptele morale…si cu religiile
ChatGPT ajuta 🙂 …si sa nu mai ne automintzim de vreo 2000 de ani invirtindu-ne in jurul bisericii si autosugerindu-ne cintind binecunoscutul ‘shlagar” si prin asta ne lasam controlatzi de imbirligatorii de vorbe
la fel si ailalti indo-europeni arieni…mai nordici…cu Valhalla lor
Con spune:
22 apr. 2025 la 2:26
Se pare d-le Marga, dupa felul cum sunt cenzurate unele comentarii la acest ziar, nu se face decat continuarea judecatzii de la Ana la Caiafa a lui Iisus. Asta ca sa nu mai punem la socoteala ca shi dupa 2 mii de ani se fac inca parai de pe urma vietzii lui, shi el nu este singurul in acest, aceasta fiind de fapt specialitatea care le justifica existentza lor doar sa mai faca shi ei acolo un Ghisheft. Eminescu spunea ca dupa moarte apar chestiile de genul acesta.
O zi buna.
Con
P.S. Sunt convins ca ne ve-tzi onora cultura dvs. cu asemenea articole…
Bați cîmpii, Doru Popescu, cu aiureli de primitiv. mai jos spui că Isus ar fi o altă zeitate. Nu ai pricept nimic. Vezi-ți de necazurile tale și lasă oameni să cugete fără îndrumările tale de neștiutor.
Si de aceea … pentru neamul NOSTRU cel stravechi (geto-dacic si daco-romanesc) … de pe taramul NOSTRU (carpato-dunareano-pontic) … neam PROFUND si CONTINUU de tip CREDINCIOS in NEMURIRE (timp de 2500 de ani NEINTRERUPT, cea preCRESTINA a CUNOASTERIIa lui Zamolxis/post 550 BC si paleoCRESTINA a IUBIRII a lui Iisus/post 50 AD) …
atat titlul acestui articol (Cunoașterea lui Iisus astăzi) cat si modul de tratare (prozelit strainesc si NEromanesc in idei si continut) par ciudate si chiar de neinteles !
Autorul TREBUIND sa faca DOAR o REFERIRE directa si strict de tip NATIONALA, cu privire la SPIRITUALITATEA si CREDINTELE cele STRAVECHI si CONTINUE (in spatiu-timp) in care s-a FORMAT si a CRESCUT neamul NOSTRU !
Ati inteles voi filozofantii intr-o asa zisa teologizare de forma fara fond ?
Tot sacrificiul a dus la religia crestina … oare nu doar a 31% din neamul uman de astazi ?
DAR … neamul NOSTRU (cel GETO-DACIC si DACO-ROMANESC) avand doi OAMENI-DZEI ai NEMURIRII, Zamolxis/550 BC si Iisus/50 AD … A FOST si ESTE un NEAM profund CRESTIN in CREDINTELE sale (preCRESTINE si paleoCRESTINE) cat si in SPIRITUALITATEA sa CULTURALA si de CUNOASTERE … NEINTRERUPT, timp de peste 2500 de ani ! Si NU printr-o religie dogmatica rezultata dintr-o crestinare impus”, ci intr-o spiritualitate CONTINUA si PROFUNDA !!!
Aceasta ESTE neamul NOSTRU, de pe taramul NOSTRU … un neam permanent CREDINCIOS in NEMURIRE … chiar INAINTE de CREZEUL Nicenian de la 325 AD ! Si de aceea, NOI, cei din neamul NOSTRU, trebuie sa fim NESPUS de MANDRI !
Daca nu se petreceau toate acele minuni, Iisus ar fi fost doar un intelept si un tamaduitor asa cum au fost multi. Oare ?
La neamul nostru stravechi, GETO-DACIC, aveam deja un OM-DZEU al NEMURIRII si CUNOASTERII umane, Zamolxis/550 BC, mentionat inca din zorii ISTORIEI documentate de catre Herodot …
„Geţii însă … iată în ce chip se socot ei nemuritori: credinţa lor este că ei nu mor, ci că cel care piere se duce la Zamolxis -divinitatea lor- … În tot timpul cât îşi ospăta oaspeţii şi le cuvânta, pusese să i se facă o locuinţă sub pământ. Când locuinţa îi fu gata, se făcu nevăzut din mijlocul tracilor, coborând în adâncul încăperilor subpământene, unde stătu ascuns vreme de trei ani. Tracii fură cuprinşi de părere de rău după el şi-l jeliră ca pe un mort. În al patrulea an se ivi însă iarăşi în faţa tracilor şi aşa îi făcu Zamolxis să creadă în toate spusele lui. Iată ce povestesc [elenii] c-ar fi făcut el.” [Herodot/(484-425 BC), Istorion, D].
„Let’s assume for a minute that he foretold his resurrection. Are you ignorant of the multitudes wh ohave invented similar tales to lead simple minded hearers astray? It is said that Zamolxis, Pythagoras’ servant, convinced the Scythians that he had risen from the dead… and what about Pythagoras himself in Italy! – .
[Celsus, On Christianity/177 AD]
„Există o doctrină străveche [ archaios logos ] care a existat de la început, care a fost întotdeauna menținută de cele mai înțelepte națiuni și orașe și oameni înțelepți”. El îi citează (egipteni, sirieni … și geți), fiindcă cinstesc pe cel mort, ați făcut la fel ca și GETII care cinstesc pe Zalmoxis [/550 BC]”
[Origene, Contra Celsus/248 AD) .
Si tocmai de aceea … neamul NOSTRU a VIETUIT in ritul spiritual al NEMURIRII, al OAMENILOR DZEI Zamolxis/550 BC si Iisus/50 BC, timp NEINTRERUPT de peste 2500 de ani.
Citeam despre Hitler. Nascut in Austria, la inceputul vietii a fost un om fara capatai, a ajuns in Germania, a luptat in primul razboi mondial, a fondat un partid si a ridicat ura contra evreilor si nu numai la cele mai crude forme.
M-a intristat decesul curajosului Papa dar cred ca multi evrei isi doresc un papa atat de curajos incat sa desecretizeze arhivele si sa ridice blestemul…
Crezul trebuie citit si inteles. Este chintesenta.
Tot sacrificiul a dus la religia crestina. Daca nu se petreceau toate acele minuni, Iisus ar fi fost doar un intelept si un tamaduitor asa cum au fost multi.
„…Si S-a fa cut om;
Si S-a ras tig nit pentru noi in zile le lui Pon tiu Pi lat si a pat imit si S-a ing ropat;
Si a inv iat a treia zi, dupa Scri pturi;
Si S-a ina ltat la ce ruri si sade de-a dreapta Tatalui;…”
De ce a ales Dzeu po po rul ev reu … pentru aceasta minune, se intreba si Au rel Sto rin, cu du rere si cu recu nostinta.
Esențial este să se învețe că Iisus nu este o nouă zeitate, cum spunea cineva mai jos, vădit neînțelegînd, ci cel care anunță o nouă umanitate, ce izvorăște dintr-un mesaj pentru toți oamenii al celui trimis din Înaltul Cerului. De aceeastă umanitate este acută nevoie. Învățătura lui Isus este mereu actuală, iar azi cu deosebire. Foarte bun apelul la cunoașterea lui Iisus și la învățare.
Hristos a înviat !
Este interesant că nici măcar un cuvânt din articolul foarte oportun despre cunoașterea de acum a lui Isus publicat de profesorul Andrei Marga nu a putut fi mișcat. Comentariile sunt însă un bun test al cunoașterii din partea cititorilor ziarului. Cei mai mulți sunt la curent și deschiși cunoașterii și noutăților. Sunt și cîțiva nemulțumiți. Gigel este depășit și crede că e multă documentare. E multă, căci subiectul e complex, fiind vorba de un bun al umanității. Dar documentele sunt bine interpretate și duse la o concluzie clară. Charlie e nemulțumit că Isus contează mult. Or, Isus e fiul lui Dumnezeu. Radu Humor că Isus venea din rîndul evreilor. Nu se poate schimba istoria. Este de salutat că profesorul pune la dispoziția cititorilor tabloul cunoașterii de azi. Asta este esențial și ar trebui să conteze. Mai ales cu ocazia Paștelui.
N-am comentat că venea din rândul evreilor, ci că ei ( preoții mai ales, geloși pe minunile înfăptuite)au fost principalii vinovați de tot ce s-a întâmplat ! Și ca de obicei se pasează altora propria lor vină. În cazul de față romanilor …. , iar acum românilor ! 😎
Aveti toata stima mea d-le Profesor.
Va doresc un Paste fericit.
asta nu se poate citi…liste peste liste de nume, ciate, referinte … fara sinteza
vorbeste ca televizoru’
Foarte bun articol domnule Marga! Felicitari!
PS: Domnule Marga, nu va mai bateti capul cu asa zisul AI, in realitate, LLM-ul este doar un mic mecanism din creier, un encoder, capabil sa comunice o stare a retelei neuronale al unei fiinte catre alta fiinta, un modem, un mecanism atavic posibil prezent si la bacterii. Fara creativitate sau constiinta. AGI este probabil o problema NP hard in Stiinta Computerelor, nerezolvabila cu tehnologia actuala.
În jurul lui Isus din Nazaret este o cultură imensă. O cultură a umanității. Să-l redai pe Isus așa cum este cunoscut azi este dificil, dar trebuie făcut efortul. Articolul profesorului Marga denotă stăpânirea culturii universale în subiect și profunda anagajare creștină pentru a valorifica moștenirea lui Isus. Esențial este, cum subliniază și autorul, să se persevereze în cunoașterea și valorificarea acestei culturi în viața oamenilor.
Iisus, la anii 50 AD, in momentul paleocrestinarii neamului nostru al GETO-DACILOR, a fost considerat drept un OM-DZEU al IUBIRII si VESNICIEI speciei UMANE, in raport cu DZEUL cel INALT si LUMINOS, CERUL Tata, zeitatea noastra autohtona cea straveche si precrestina, PIE/3000 BC. Si de atunci, in conceptia spirituala a neamului NOSTRU, NU S-A SCHIMBAT NIMIC, constituind cea mai TRAINICA legatura dintre OM si CER (actual definit ca Universul Extragalactic).
C orice articol al gândirii profund țara-sismului, lung, îmbarligat, ab-scons se trage o singura concluzie, Isus fost p personaltate, ca toate personalitatile , dar gratie gandirii ateist umaniste , a dus omul pe cele mai inalte culmi de civilizatie .Marele ganditor Tutea, el o mare personalitate, spunea un lucru mare,fara Hristos , noi locuiam în pom ca maimuțe! Greu sa schimbi directia, dar o face Trump ,ma rog cei din umbra lui, ca el este om de teatru
Pe ateistii convinși, îi deporteaza in China sau Coreea de Nord , ca profesori ai filozofiei Ciuce, o copie a operei lui Lenin!
O încercare internațională de a duce în derizoriu, sau mai rău, într-o bulibășeală, pretins creștină, dar în realitate vădit ateică, plină de explicații de la cele mai științifice, până la cele mai palpabile cultului elementar, în scopul vădit de a coborî din înălțimile cerești și a aduce pe pământ un simbol religios și nu o minune Dumnezeiească, căreia nici măcar înțelepciunea omenească nu-i este suficientă pentru a fi înțeleasă.
Se spune că cu credința te naști în suflet și tot ce se face astăzi e pentru a ne-o scoate de acolo !
Ca și pentru a-i exonora pe unii de vina lor biblică și a o pasa unor vremelnici cotropitori !
Chiar bunele intenții sunt lovite de nulitate, sau răstălmăcite pentru a crea confuzii, precum și multitudine de interpretări diferite cu toate că Adevărul e UNUL SINGUR !
dap..ca apostat recunosc necredinta din 1, 5 paragrafe cat am reusit sa citesc.
Adevarul cu ‘A” este unul singur ( „Eu sunt cel ce sunt” sau Bibla este careta Adevarata si Sfanta!” Unde scrie asta? In Biblie)) prin definitie.Dar daca , in spiritul Liberului Arbitru, eu sau altul NU acceptam acel Adevar, ‘adevarul” devine relativ si multiplu.Vezi „Numele Trandafirului”, Umberto Eco pe parte Umanista, fractalii si multimile difuze, pe parte Reala.sau Isl;amul, budismul, hinduismul in Religii.
știință, științe, substantiv feminin (DEX)
1. Faptul de a avea cunoștință (de ceva), de a fi informat; cunoaștere.
3. Tip de cunoaștere sigură și rațională în legătură cu natura lucrurilor și a condițiilor lor de existență în forma unui corp de adevăruri despre un obiect propriu.
4. Ansamblu de cunoștințe despre un obiect dat sau distinct (natură, societate, gândire etc.) dobândite prin descoperirea legilor obiective ale fenomenelor și explicarea lor.
OMUL, CREATIA Cerului, o sa-si dezvolte tehnicile si instrumentele pentru a sonda olfactiv/telescoape mereu mai performante si prin sateliti si rachete care sa patrunda mai adanc in Univers … acestea indicand ca Universul Extragalactic are o varsta de 13.8 miliarde de ani si o raza medie de 10^23 km … Galaxia noastra Calea Lactee are o varsta de 12 miliarde de ani si o raza medie de 10^17 km … Soarele si Sistemul Solar au o varsta de 4.5 miliarde de ani si o raza medie de 10^12 km.
DAR … Soarele, ca o stea producand reactii termonucleare, are o viata finita de 10 miliarde de ani, deci inca vreo 5 miliarde de ani va putea exista ca stea. In faza sa urmatoare de evolutie, cea de giganta rosie, prin expansiunea invelisului sau, va ajunge la nivelui orbitei terestre, iar viata de pe Pamant VA INCETA !
Admirabil adusă la zi cunoașterea lui Iisus. Ca teolog pot să confirm că aceasta-i abordarea standard la nivelul actual. Nu trebuie luați în seamă diletanții ce vorbesc prostii ca Charlie, Zamolxis și alții care se vede că nici nu cunosc subiectul nici nu se ostenesc să fie informați. Dumnezeu să-i ierte!
GRESIT …
Nivelul de CULTURA al UMANITATII este dat de catre CUNOASTEREA UMANA si PROGRESUL acesteia.
Credinta umana (credinta geocentrica, antropocentrica si antropomorfa a neamului arab migrator Shasu de acum 3.000 de ani) … ramane VESNIC cu multi pasi inapoia CUNOASTERII UMANE, si implicit, a CULTURII UMANE !
Conform definitiilor …
cultură, culturi, substantiv feminin (DEX)
Totalitatea valorilor materiale și spirituale create de omenire și a instituțiilor necesare pentru comunicarea acestor valori.
credință, credințe,substantiv feminin (DEX)
1. Faptul de a crede în adevărul unui lucru. Sinonime: certitudine convingere siguranță.
5. Convingere despre existența lui Dumnezeu; mărturisire a acestei convingeri prin respectarea prescripțiilor bisericești.
cunoaște, cunosc, verb (DEX)
1. (tranzitiv) A lua cunoștință în chip veridic de obiectele și de fenomenele înconjurătoare; a stabili în chip obiectiv natura, proprietățile unui lucru, relațiile dintre fenomene, a le da o interpretare conformă cu adevărul.
2. (tranzitiv) A avea sau a dobândi cunoștințe pe baza studiului, experienței; a fi luat cunoștință de ceva.
3. (tranzitiv) A ști, a afla cine este cineva, a identifica ceva.
Geme sita de atatzia atei, troli, clone si idolii lor filo SOV fard datzi, TIR rol lezi…Pana si clona Zalmoxe l-a tradat pe doruletz Nathan Fletz care nu intuieste ca in urmatoarele zeci de ani/secole Universul o sa ajunga la varsta de 1.000 miliarde de ani, temporal,
iar ca spatiu tinzand spre infinit…Si tot asa cu cat OMUL, CREATIA lui Dumnezeu, o sa-si dezvolte tehnicile si instrumentele pentru a sonda olfactiv/telescoape mereu mai performante si prin sateliti si rachete care sa patrunda mai adanc in nivers…Zalmoxe trebuie sa pipaie ca sa perceapa, asa cum am spus de la primul comentariu…
doua chestiuni ciudate as spune, pt mine desigur:
„Credința este chestiune de reflecție responsabilă, de inimă și de cultură profundă.” – credinta nu are legatura cu cultura ci cu ceea ce este pe care cultura tinde sa-l rescrie prin ochii strimbi ai scriitorului.
iarasi apreciere personala care, in cea mai mare masura, e posibil sa fie pe linga realitatea faptica:
„Dincoace de acestea, rămâne însă justificat un realism robust, al faptelor certe și cultivat, singurul care-l apropie pe Iisus așa cum a fost. ”
aprecieri pentru @shush!
una din variante este faptul ca cel crucificat, la care Jeshua Ben Yosef a participat de la distanta, nu ar fi fost el insusi… deci ce este asezat la baza crestinismului? vaticanul mai doarme mult pe secretele care-i confera puterea?
PS. CERUL cel OBSERVABIL … Universul Extragalactic are o varsta de 13.8 miliarde de ani … Galaxia noastr Calea Lactee are o varsta de 12 miliarde de ani … Soarele si Sistemul Solar au o varsta de 4.5 miliarde de ani … specia Homo Sapiens are o varsta de 300.000 de ani.
Compara aceste varste ale obiectelor CERESTI astronomice in care VIETUIM si NOI (specia Homo Sapiens) cu o asa zisa geneze in doar 7 zile !!! IMPOSIBIL !!!
Vaticanul a dat-o la intors de vreo cateva decenii deja ; prin „zile” s-ar intelege perioade geologice……acum, calea e deschisa !…:))
PS. CERUL cel OBSERVABIL … Universul Extragalactic are o varsta de 13.8 miliarde de ani … Galaxia noastr Calea Lactee are o varsta de 12 miliarde de ani … Soarele si Sistemul Solar au o varsta de 4.5 miliarde de ani … specia Homo Sapiens are o varsta de 300.000 de ani.
Compara aceste varste ale obiectelor CERESTI astronomice in care VIETUIM si NOI (specia Homo Sapiens) cu asa zisa geneze in doar 7 zile !!! IMPOSIBIL !!!
Degeaba te axezi pe FIUL LUI DUMNEZEU, repet ca sa inteleaga iredentistii Janos si Marele urs siberian care e trans gend darea perfecta a lu Rollasonata…Se identifica in rastalmacirea realitatii prepararii virusului in laboratoarele Armatei ROSII BOLSEVICE chinezesti de la Wuhan, acuzand des crei ERATA „amerlocii”…Forest Thiery eru e mai par Shiva rezumandu-se la a nega Wuhanul… Credinta adevarata a pornit de la Iisus intrucat OMUL are nevoie de certitudini si mai ales de palpabil, dar nu se opreste la El, mult mai importanta fiind abordarea absoluta, A CREATIEI UNIVERSURILOR si A VIETII!!! A EXISTENTULUI UNIVERSAL…Cum poti avea credinta in DUMNEZEU daca nici pe TRIMISUL lui LUI nu-l recunosti? Pana si doru popescu FARA Dumnezeu si FARA PATRIE e mai aproape De Dumnezeu decat ateii pretorieni prin identificarea LUI cu universul, fortzat de credibilizarea teoriei sale patriotarde marxist-leniniste materialist dialectice si anistorice…
PS. CERUL cel OBSERVABIL … Universul Extragalactic are o varsta de 13.8 miliarde de ani … Galaxia noastr Calea Lactee are o varsta de 12 miliarde de ani … Soarele si Sistemul Solar au o varsta de 4.5 miliarde de ani … specia Homo Sapiens are o varsta de 300.000 de ani.
Compara aceste varste ale obiectelor CERESTI astronomice in care VIETUIM si NOI (specia Homo Sapiens) cu stupizenia asa zisei geneze in doar 7 zile din VT !!! STUPID si IMPOSIBIL !!!
Primul verset din VT … Bereshit bara Elohim et hashamayim ve’et ha’aretz … este un MIT ! Mitul Canaait al neamului lui Melchisedec din Salem, preot pre Abrahamic a lui El/Elohim/2000 BC, o divinitate specifica acelui taram semitic.
Zeul DumneZEU este o ZEITATE de tip AUTOHTONA si STRAVECHE PIE („*Dyḗws”, CERUL cel INALT si LUMINOS), ZEITATE a noii civilizatii si limbi PIE Europene a Ep. Bronzului, limba neamului NOSTRU Neolitic Cucuteni,Faza III (Eneolitic)/(3300-2700 BC) !
“Ei [traco-geţii] au din belșug lucrurile cele mai însemnate pentru existenta. Ei se închină numai la următorii zei: înainte de orice la Hestia [Natura Mama], apoi la Zeus [CERUL Tatal] și la Geea [PAMANTUL cel fertil], apoi la Apollo [Soarele], Afrodita cerească [Luna], Afrodita [planeta Venus] și Ares [planeta Marte].”
[Herodot/(484-425 BC), Istorion, D].
„I,94,2. Într-adevăr, se povesteşte că la ariani Zathrausthes a făcut să se creadă că o zeitate bună i-a dat legile întocmite de el. La aşa-numiţii geţi, care se cred nemuritori, Zamolxis susţinea şi el că a intrat în legătură cu zeiţa Hestia, iar la iudei Moise, cu divinitatea căreia i se spune Iahve.”
[DIODOR DIN SICILIA – BIBLIOTECA ISTORICĂ/80-21 BC].
DECI … NICI-O legatura intre DZEU/DumneZEU, zeitatea mitica PIE a CERULUI cea autohtona de tip PIE/3000 BC … El/Elohim divinitatea cea uranica Canaaita a lui Melchizedec/2000 BC … si „micul omulet verde de pe firmamente albastre” numit YHWH/Iahve a neamului migrator arab Shasu, cea imprumutate de catre Moise/1300 BC !!!
PS. NICI MACAR NU STII la ce TE ROGI ! La Zeitatea mitica EXISTENTA a CERULUI cel INALT si LUMINOS … sau la ceva INEXISTENT (un mic omulet verde de pe firmamente albastre, lume geocentrica, antropocentrica si antropomorfa, centrata pe o biata planeta) ! Asta decizi doar tu …
Pentru cunoașterea lui Isus astăzi(azi, acest moment, epoca prezentă) e nevoie de un Isus pentru comparație, cu același Dumnezeu, Metodă de obținere, O Femeie oarecare. Dacă Dumnezeu e femeie cercul se răstrînge, metoda se simplifică iar fătul nu va putea dezvolta așteptări de tată. (gen inposibil de ânvins )
La un alt articol concludent pentru orice om cu minte, minți și vorbești, ca de obicei, prostii, Charlie. Ia citește cărțile autorului – de pildă, Theologia hodje (2000), Religia în era globalizării (2005), Absolutul astăzi (2009), Israelul și Europa – o simbioză istorică (2019), Unde este Dumnezeu? (2022), Teologie contemporană (2024). Și numeroase prefețe la lucrări ale rabinilor publicate în românește. Noroc că autorul, din munții Tirolului, nu te poate băga în seamă.
Odata nu l-am auzit pe Forest Thiery off Faget sa-si marturiseasca CREDINTA in Dumnezeu, indiferent sub ce interpretare a DUMNEZEIRII…
Diseca, recita din altii mai tot ce au scris axandu-se exclusiv pe FIUL LUI DUMNEZEU, Iisus pe care AT teii il pot prezenta ca un mit
sau ca o legenda…
ACEASTA este Istoria INCEPUTULUI creștinismului în România ! Cel pe care STUPIZII Jullien (nume NEromânesc) si micutul ursache (maghiaroi de pe OBI) … cat si multi alti NEromâni si ANTIromâni (crestinati pe la 1000 AD sau post 1500 AD) … NU-L POT nici CUNOASTE si nici INTELEGE.
Este vorba despre CREDINTA cea STRAVECHE de tip PRECRESTINA de tip PIE/3000 BC, si PALEOCRESTINA/50 AD a neamului NOSTRU cel GETO-DACIC, a credintei CRESTINE de rit DACO-ROMANIC/(50-381 AD), CRESTIN-ORTODOXE de rit DACO-ROMANESC/(381-1054 AD) … si pana astazi !
Ceea ce NU APARE si NU TRANSPARE deloc la acest articol. Constituind si MINUSUL de tip „filozofard” al articolului.
Viața, trăirea, este o realitate interioară chiar dacă este direct și intrinsec legată de mediul sau lumea exterioară. Această stare, calitate sau însușire a vieții nu poate fi și nu trebuie să fie nici o secundă ignorată căci pentru netrăitor nu există și nu poate exista viață sau realitate interioară sau exterioară și din acest motiv, pornită dinspre interior fiind, ea este sacră. Fără sacralitate, fără viața intrinsecă ei însăși, nu există nimic din ceea ce numim realitate perceptibilă, fizică sau exterioară. De aici derivă și gândirea noastră despre Divinitate oarecum răsturnată sau deformată ca și cum ar părea că noi am fi creatorii ei și nu invers. Este logic și limpede pentru oricine că ordinea creației nu pleacă dinspre noi spre începuturi ci dinspre începuturi spre noi și chiar dacă le-am pierdut, uitat, ignorat sau negat, ele tot acolo sunt și vor fi în orice timp și în orice loc. Foarte probabil, din același motiv și sinele nostru conștient este definit printr-o componentă de timp și una de spațiu sau „de loc”. A treia componentă este duhul, emoția, gândul sau conștiința cu toate cele ce decurg mai apoi din această Sfântă Treime transformată de noi oamenii, în trecut, prezent și viitor însă această transformare nu schimbă cu nimic legea sau ordinea deja fixată în toate, mai presus ori mai prejos de ea însăși. Ne putem încadra în ea sau am putea încerca să o ignorăm deși observăm că nu putem face asta în totalitate, niciodată, niciunde, nicicând în sens absolut.
Are dreptate Marele Urs. Cînd vezi ce și cum știu acești Doru Popescu, Gheorghe, Margelat nu poți să nu recunoști că Marele Urs are dreptate. Tot felul de copiatori de unde apucă discută despre ce habar nu au. Isus e subiect prea complicat pentru aste minți goale. Articol formidabil pe un subiect cheie al vieții umane.
Despre episodul Judecatii lui Iisus, din Saptamana Mare …
Cemi Mitzii cei adoratori ai divinitatii neamului arab nomad Shasu … l-au TRADAT pe semi Mitul preot al IUBIRII, in ritul lui Melchisedec, al divinitatii mitice Uranice stravechi Canaaite la 33 AD.
Semi Mitzii preferand sa elibereze pe rebelul Baraba, adoratorul lui Zeus, zeul cel precrestin al europenilor (Fapte 14:12-13).
Credinta PALEOCRESTINA in OMUL-DZEU al IUBIRII si NEMURIRII (Iisus), neamul NOSTRU a primit-o in urma PROPAVADUIRII pe taramurile NOSTRE Dobrogene (Scytia Minor) a Sf. Apostol Andrei, in perioada anilor 50-60 AD. Credinta APOSTOLICA si NU evanghelica (cele patru Evanghelii fiind scrise ulterior, in perioada anilor 70-110 AD0); de tip COMUNITARA (rurala); si de tip ARIANISTA (geto-dacii ingloband credinta PALEOCRESTINA, a OMULUI_DZEU Iisus, celei PRECRESTINE in ZEUL specific si stravechi al geto-dacilor DZEU/DumneZEU).
Credintele neamului NOSTRU (carpato-dunareano-pontic, nord-dunarean) au ramas de tip ARIANISTE la anul 312 AD, epoca crestinarii lui Constantin DACUL (nascut in orasul Naissus din Dacia Mediterranea), cat si in epoca Primului Conciliu Egumenic de la Niceea/325 AD (conciliu egumenic care a contestat credinta ARIANISTA de tip „homiousios” a lui Arius). La anii 350 AD, Wulfilla a crestinat pe gotii de la nord de Dunare inca in ritul ARIANIST. Rit care la goti, dupa migrarea lor in vestul Europei, va tine pana in vremea lui Charlemagne (anii 800 AD).
Abia sub Teodosie cel Mare/(347-395 AD), în 380 AD la Tessalonic (unde a emis Edictul „De fide catholica” ca semn al sprijinului imperial pentru Orthodoxie) și 381 la Constantinopol (al Doilea Conciliu Egumenic), pe taramul geto-dacic si daco-romanesc al Dobrogei, Gurilor Dunarii, si pana dincolo de Nistru a fost constituita Mitropolia Scythiai a Tomisului (Mitropolie Ortodoxa, infiintata in anii 381 AD), cea a Episcopului Gheronție, cel care a participat la Sinodul II Ecumenic de la Constantinopol. Mitropolie care se întinde pe malul Mării Negre, din Peninsula Crimeea, până in zona orașului Varna de astăzi, regăsită în documentele istorice sub denumirea „Eparhia litoralului Marii Negre”. Mitropolie a Tomisului care va deveni Mitropolia Vicinei, dainuind pana la anii 1359, in Țara Românească.
Te bagi și tu, precum badea Popescu, măi Mărgelat – fără cunoștințe, dar trimis la lucru. Biblia nu mai este demult unica sursă de date asupra lui Iisus. Doi: și în Biblie sunt multe alte date. Doar sărăcești lururile, mărgelat.
La un articol magnific, iar te bagi, bade Doru Popescu, cu confuzii. Vezi că ai greșit siteul și ai copiat ce nu are aici loc. Aici se discută despre isus. Sperii doar oamenii cu cap limpede, bade.
Am intîlnit studenți de la teologie ortodoxă, care nu știau in ce limbă e scrisă vechiul testament și noul testament.. dar erau patrioți de nu mai puteau,..
Zoltan Andras , Sarmalele Reci „Țara te vrea pr0$t”…care e Țara este alta discutie, sau, poate, nu
Foarte bun articol!
” Nu este crestinism acolo unde s-a sfarsit punerea sub semnul intrebarii a lumii din jur.”
” Credinta este chestiune de reflectie responsabila, de inima si de cultura profunda. ” 🙂
Răspunsul Bibliei
Biblia spune că Isus a fost „omorât în carne, dar făcut viu [înviat] în spirit” (1 Petru 3:18; Faptele 13:34; 1 Corinteni 15:45; 2 Corinteni 5:16).
Chiar din cuvintele lui Isus reiese că el nu avea să fie înviat în corpul său fizic, de carne. El a spus că urma să-și dea ‘carnea pentru viața lumii’, ca răscumpărare pentru omenire (Ioan 6:51; Matei 20:28). Dacă, la înviere, el și-ar fi luat înapoi corpul, sau „carnea”, ar fi anulat jertfa de răscumpărare. Acest lucru ar fi fost însă imposibil, întrucât Biblia spune că Isus și-a dat carnea și sângele „o dată pentru totdeauna” (Evrei 9:11, 12)
precizam ca existenta fizica nu a fost niciodata documentata ,diversii pareroloci incepand cu statalizarea religiei in 325 en au tot povestit si imaginat
2. Contradictia din fraza autorului – care in mod neonorant si anti-crestin directioneaza expozeul (sa nu spun, cleveteala!) vine din aroganta omului de a patrunde „tainele” – inutila in stradania spre mantuire – adevarata posibilitate pentru fericirea vesnica, fara de temporalitate.
De asemenea, vine din opozitia fata de Facator prin ispitirea folosirii mintii – ego-ul – in deformarea si pervertirea sufleteasca – sinea/sinele – de catre cel care vrea sa departeze pa Om de Dumnezeu.
Cel mai mare teolog – Satana, a stiut si nu a abandonat niciodata „tehnologia” de ispitire, bazandu-se pe coruperea omului, slabit prin mostenirea pacatului originar.
De aceea, venirea lui Hristos cu invatatura Sa, dumnezeiasca a dat putere firii omenesti sa stapaneasca mintea rasucita de ego, „furata de peisaj” si deturnata de ispite – nu este nimic impotriva „cunoasterii” – cea care confirma pe Dumnezeu ci totul pentru a fi vigilenti, sa distingem/discernem=discriminam (!) de „stiinta Diavolului”, ca sa nu ne pierdem mintile si sufletul.
Hristos a inviat!
1. De la aceasta fraza, nu mai are rost sa citesti fiindca este in contradictie cu realitatea:
„Raportările la Iisus se mișcă în continuare între renunțare la cunoaștere, lăsând lucrurile în bezna timpurilor, relativizare, care topește totul în ipoteze interesate nu de adevăr, ci să epateze, și apologetică, ce are contact slab cu viața pământească. ”
Cunoasterea implica „stiinta” si „arta”.
„Stiinta” nu „vede” decat materia – iar la om este corpul fizic.
„Arta” se refera la subtil, nevazutul reprezentat dupa mintea si – uneori – simtirile, sentimentele omului.
Pentru prima, „stiinta”, niciodata si nicaieri Iisus nu se opune, nu se departeaza, … pildele biblice arata clar explicatiile, principiile vietii.
Pentru cea de-a doua, „arta”, Iisus a adus discernamantul, intelegerea raului si binelui „peste” cuvinte, pentru a face voia Tatalui si a castiga totul: mantuirea, adica perfectiunea sufleteasca.
În scrisorile lui Seneca cel Tânăr (0- 65 d.Hr.) către Luciliu, există foarte multe gânduri, idei și expresii pe care le găsim și în scrierile creștinismului timpuriu descoperite și prezentate pe parcurs începând din aceiași perioadă, ceea ce înseamnă că a existat o mare preocupare despre viața și moartea omului, originea vieții, a ființei, a sufletului, renaștere, înviere, divinitate, zeități, etc .
Din aceste scrieri observăm că preocupările filozofilor vremii, atât despre viața pământească a omului, considerată pe de o parte fizică, iar pe de alta nefizică, adică spirituală, emoțională, rațională, etc. erau foarte răspândite. Dacă din perspectiva vieții fizice sau trupești situația era sau părea clară, din perspectiva celei de a doua căutări se credea, și în mare măsură justificat, că aceasta continuă sau ar putea continua să existe într-un mod foarte asemănător celei care era și în timpul vieții fizice la nivelul sinelui uman necunoscut dinspre exterior și dacă acesta nu putea fi trăit din exterior nici în timpul vieții fizice, cu atât mai mult nu putea fi trăit și înțeles după ce trupul înceta contactul direct cu exteriorul.
Impecabil, d.le profesor. O gura de aer proaspat in mediul asta toxic, generat si intretinut de mass media aflata-n raporturi contractuale (daca nu subordonata de-a binelea!) cu sistemul securisto sorosisto lgbtq-ist! Amin.
La un articol magnific, iar confunzi subiectul, bade Doru Popescu. Aici se discută de Isus, care nu e proprietatea cuiva. Copiezi orbește de pe siteuri, bade.
Un articol exceptional, domnule Marga!
Vă mulțumim. Paşte fericit cu lumină în suflet!
„Numele lui Hristos ajunsese să fie cunoscut în vremea sa inclusiv „popoarelor din Galia, Marea Britanie, sarmaților, DACILOR, germanilor și scitilor”
[Tertulian/150-220 AD), Adversus Judaeos, 7].
Dar cand a fost crestinat neamul NOSTRU ?
Sfântul Andrei (n. 6 AD, Betsaida, Districtul de Nord, Israel – d. 30 noiembrie 60 AD, Patras, Imperiul Roman) a fost un apostol al lui Isus din Nazaret, frate cu Simon Petru.
Andrei a fost ucenic al lui Ioan Botezătorul, când, la o vreme după botezul lui Isus, auzindu-l pe Ioan Botezătorul spunând despre Isus: „Iată mielul lui Dumnezeu !” (Ioan 1,36) i-a urmat lui Isus, devenind primul apostol. La Sinodul Apostolic care a avut loc în jurul anilor 49-50 AD la Ierusalim, apostolii s-au întâlnit și au tras la sorți pentru a decide unde va merge fiecare. În Tradiția Bisericii Apostolului Andrei i-a revenit Scytia (Dobrogea). Mai întâi, Andrei l-a însoțit pe fratele său (Apostolul Petru) prin Asia Mică, apoi a trecut în peninsula Balcanică prin teritoriul Turciei de azi, ajungând în Scytia, unde s-a oprit un timp.
ASADAR … neamul NOSTRU a fost PALEOCRESTINAT inca din epoca GETO-DACICA, intre anii 50-60 AD, de catre Sf. Apostol Andrei. In rit apostolic si nu evanghelic. Numele lui Iisus Hristos din Nazaret este de factura greaca si NU romana. Deci a ajuns pe taramurile NOSTRE pre 86 AD, epoca razboaielor get-dacilor cu Domitian, si inainte de anul 106 AD, epoca cuceririi romane a unei parti din Dacia de catre Traian).
Alte informatii asupra crestinarii neamului NOSTRU … NU exista ! Decat cele PALEOCRESTINE din anii 50-60 AD.
Acesta trebuia sa fie subiectul articolului … Cunoașterea (paleocrestina) a lui Iisus pe TARAMUL neamului NOSTRU, cel antic al GETO-DACILOR (50-60 AD) … ACEEASI credinta in cunoasterea sa ramasa si ASTAZI !
„Hristos” adica CHRISTOS inseamna „cel uns” (greaca). Si au fost multi.
Super și suveran stăpânit un subiect complicat! Super documentat! Super adecvat momentului!
Fără asumarea creștinismului, Europa ar fi rămas o adunătura de satrapii, că Maghrebul de sec XIX, în neolitic precum Africa acelorași vremuri,în Antichitate precum China, sau ar fi aspirat la sec VIIprecum Islamul.Nu degeaba”leadershipului” informal de azi, creștinismul le”pute”.Dreptul Divin stă între ei și dictatura supremă la care aspiră iar morală creștină îi pictează exact cum sunt, o oglindă extrem de neplăcută „perfecților”care ne-ar lichida pe toți, fără regrete
Un „crestinism” cladit prin sange si razboaie in numele unui „zeu”, care NU este Tatal lui Isus. Care este diferenta dintre ce au facut „crestinii” si ce fac m uu su lmanii prin decapitari? Calea de scapare este spiritualitate prin BINE. „Se vor folosi de NUMELEW MEU sa va faca RAU”. Cautati despre Calea SUFI – intersiza in i sla m si eradicata sangeros. Sufi este Calea Spirituala, prin ceremonia dervish, este intalnita sub diferite forme si in egipt si in pakistan etc.. Singura Cale de scapre din „iad” este inaltarea spirituala si dragostea. Asta a spus Isus, asta a spus Budha, asta au spus si au incercat sa deschida ochii omenirii toti cei care au primit divinitatea in ei. Numai uitandu-te peste comentarii, precum si CENZURA aferenta, iti dai seama nu numai ca ati ales sa NU cunoasteti (GNOSIS), dar mai aruncati si piatra.