Mereu riguros, Rudolf Bultmann ne-a obișnuit să fim rezervați în privința izvoarelor privindu-l pe Isus. El a scris că „despre viața și personalitatea lui Isus nu mai putem cunoaște ceva, căci izvoarele critice nu s-au interesat de acestea, în rest sunt foarte fragmentare și copleșite de legendă, iar alte izvoare asupra lui Isus nu există” (Rudolf Bultmann, Jesus, 1926/1951, p.10). Dar deja elevii săi au trebuit să-l corecteze.
Au fost rezultate în cercetarea istorică a lui Isus nu numai de la Reimarus, trecând prin Hegel, până la Ben-Schorin (Bruder Jesus, 1967), pe care le-am consemnat în alt loc (vezi A. Marga, Religia în era globalizării, 2005). Chiar sub ochii noștri au sporit rezultatele, prin contribuții majore precum E. P. Sanders, The Historical Figure of Jesus (1995); David Flusser, Jesus (1997); Joseph Ratzinger (Benedikt XVI, Jesus von Nazareth, 2007-2012); Shimon Gibson, The Final Days of Jesus (2009); Jean Christian Petitfils, Jesus (2011); Werner Dahlheim, Die Welt zur Zeit Jesu (2013), pe care le-am și comentat.
A rămas însă mereu deschisă întrebarea: este posibilă o biografie a lui Isus? Unii s-au îndoit, motivând că sursele nu sunt sigure, iar Isus are o natură pământeană și divină. Or, la drept vorbind, despre Isus sunt mai multe date decât despre oricare dintre personalitățile lumii antice, ale căror biografii preocupă. Iar credința este întărită de cunoaștere.
Biblistul de extraordinară formație, Gianfraco Ravasi, ridicat de Benedict al XVI-lea în foarte scurt timp, la rang de cardinal, ne spune că, în cazul lui Isus, dificultatea unei biografii ține de faptul că relatarea istorică interferează continuu cu credința. Dar el acceptă teza lui Marie-Joseph Lagrange (Histoire ancienne du canon du Nouveau Testament, 1933): ceea ce putem reconstitui ca viață a lui Isus se află în Evanghelii.
În acest înțeles, Gianfranco Ravasi a dat Biografia di Gesu. Secondo i Vangeli (Rafello Corina Editore, Milano, 2023), care continuă o serie de scrieri de răspândire universală cu titlul Viața lui Isus: Ludof de Saxonia (1474), Hegel, Ernst Renan, Giovanni Papini, Mauriac, Luiggi Santuicci, Saramango. L-aș adăuga pe Deepak Chopra, cu romanul „anilor sincopă” în relatările despre Isus (Jesus. Histoire d’une illumination,2010), în care un om devine capabil de miracole și schimbă lumea. Gianfranco Ravasi și-a propus o biografie ce „păstrează echilibrul delicat pe muchie între credință și istorie” (p.15), punând în valoare izvoarele și interpretările. Muzica, pictura, literatura, chiar evanghelii necanonice, sunt folosite amplu, dar nu pentru a stabili fapte, ci ca intuiții ce pot duce la fapte.
Sub aspect istoric, totul pleacă de la acțiunea apostolului Pavel, convertit la Isus (aprox. 40 d. H.) și aflat în Efes, cu prima Epistolă către Corintinieni (anul 57 d. H.), în care a scris: „Căci înainte de toate v’am predat ceea ce și eu am primit: că Hristos a murit pentru păcatele noastre, potrivit Scripturilor, că a fost îngropat și că a înviat a treia zi, după Scripturi; și că i s-a arătat lui Chefa, apoi celor doisprezece;…la urma tuturor, ca unui născut înainte de vreme mi s-a arătat și mie” (Cor I, 15, 3-8. Citatele biblice le iau din traducerea lui Bartolomeu Anania). De aici au plecat creștinismul și Noul Testament.
Pavel a formulat primul Credo al creștinismului. Acesta a fost urmat de Credo-ul lui Petru și apoi de altele. Ceea ce s-a petrecut între nașterea lui Isus și înviere (resurecție) a fost captat în Evangheliile ce au urmat. „Vestea cea bună (kerygma)”, a fost preluată de Luca, care a reafirmat formula lui Petru: „Isus este Fiul lui Dumnezeu”, care a poruncit discipolilor să mărturisească celorlalți ceea ce au văzut. Pavel a vorbit în noi epistole de „Fiul lui Dumnezeu, cel din sămânța lui David născut după trup, iar după duhul sfințeniei, rânduit Fiu al lui Dumnezeu întru putere dintru’ învierea din morți, Iisus Hristos, Domnul nostru, prin care noi am primit har și apostolie, pentru ca’ntru numele Său să fie credința adusă la ascultare la toate neamurile” (Epistola către romani , 1,3-5). Kerygma a căpătat astfel forma ce avea să cucerească lumea.
Din relația dintre istorie și kerygma s-au alimentat interpretări. Bruno Bauer a inaugurat opinia după care, istoricește, Isus nu ar fi existat, fiind de fapt o creație preoțească. Târziu, Mussolini a preluat susținerea, iar, azi, unii „progresiști” perorează la fel. Rudolf Augstein a reprezentat ideea că imaginile despre Isus nu au de a face cu Isus al istoriei (Jesus Menschensohn, 2003, p.8). Ele ar trimite la altceva.
Gianfranco Ravasi pune capăt fabulațiilor despre inexistența istorică a lui Isus și localizează, cu argumente solide, existența în timp și spațiu a lui Isus din Nazaret. Autorul Biografia di Gesu. Secondi i Vangeli își asumă că, „în fapt, unica biografie istorică posibilă a lui Isus este aceea care va rezulta din Evanghelii: în acestea, însă, cele două fire, al istoriei și al credinței, sunt așa de împletite încât nu pot fi ușor delimitate și izolate” (p.20). Pentru profunzimea credinței, ele se cer însă privite în împletire.
Firește că, în virtutea valorii și împrejurărilor scrierii lor, Evangheliile au dat și vor da linia directoare a biografiei lui Isus. Dar noi date vor apărea. În definitiv, este de acoperit cu cercetări perioada scursă de la cuvântul adolescentului Isus în sinagoga din Nazaret, la nunta din Cana Galileii, la care participă ani mai târziu, ce este luată ca început misionar. Oricum, Isus nu a fost nicidecum „invenție a Bisericii originare”! De pe terenul istoriei, Isus s-a înălțat în centrul credinței și al umanității.
În anii cincizeci, John A. T. Robinson a relansat căutarea lui Isus istoric, încât s-au putut stabili, scrie Gianfranco Ravasi, continuitatea și discontinuitatea lui Isus în raport cu iudaismul și se poate vorbi de un „Isus sub aspect istoric, evreu, și de un Isus sub aspect istoric, creștin” (p.34). Un sociolog german a și arătat, prin studiul culturii locurilor și timpului, că personalitatea lui Isus ține de datele acestei culturi (Gerd Theissen, Jesus als historische Gestalt, 2003). Iar Evangheliile atestă cum „creștinismul intră în scenă ca religie în care istoria și credința nu se resping, ci coexistă, oarecum așa cum se petrec lucrurile deja în religia Vechiului Testament ” (p.34).
Nu numai că bazează biografia lui Isus pe Evanghelii, dar Gianfranco Ravasi lămurește însăși geneza Evangheliilor (p.35). O face reasumând cercetările de până la el și readucându-le la interogațiile cele mai actuale.
Totul a izvorât din personalitatea lui Isus din Nazaret, căruia i se poate stabili acum „cartea de identitate”. Astfel: nume: Jeshua (Domnul salvează); paternitate legală: ben-Josef (fiul lui Josef); maternitate: Myriam; locul nașterii: Bethlemul Iudeii; data nașterii: probabil în jurul anului 6 î.e.n.; domiciliul: Nazaret în Galileea, apoi fără domiciliu; starea civilă: celibatar; profesie: tâmplar, apoi rabin ambulant și vindecător; semne particulare: niciunul (p.35-36).
De aici încolo, Gianfranco Ravasi identifică pragurile înaintării lui Isus (p.37) spre gloria în istoria lumii: la origine, o ființă umană în istorie, care predică și susține activitate publică în Galileea, apoi în Iudeea; în cele din urmă, moartea prin crucificare la Ierusalim; un eveniment misterios – istoric și teologic, cu multe sensuri – care este învierea sa; bucuria discipolilor săi, care răspândesc vestea cea mare în lume; kerygma este transmisă evreilor și păgânilor, care dezvoltă diferite lecții proprii de cateheză: experiența Paștelui lui Cristos face ca faptele istorice să fie preluate într-o interpretare; se creează astfel un veritabil fluviu printre oameni, iar când acest fluviu începe să irupă, se naște primul text scris – ce duce în cele din urmă la Evanghelii; spusele lui Isus sunt reținute în Loghia, care va fi vestita sursă numită mai târziu Quelle; pe ea se bazează Evangheliile sinoptice; acestea încep cu Marcu, pe care Matei și Luca îl amplifică, iar Ioan ridică totul la alt nivel.
Se impune evocată pledoaria lui Granfranco Ravasi pentru a se asuma „calitatea specifică a Evangheliilor într-un punct de echilibru delicat. Pe de o parte, trebuie evitată Scila mitului sau a teologiei pure și simple, de parcă ar fi tratate speculative; pe de altă parte, trebuie să evităm Caribda istoricității absolute, de parcă ar trebui să reconducă la genul manualelor de istoriografie sau al biografiilor științifice” (p.38). Altfel spus, sunt de evitat deopotrivă „apologetica” și „istoricizarea” (p.155-156) observând nucleul istoric în relatări înrădăcinate în tradiții mesianice.
„Evanghelion” este, de altfel, un gen ce pleacă de la istorie pentru a aduce „vestea bună” (p.39). Evangheliile reiau o tradiție ebraică (basser) în termeni grecești, apoi latini (annuncio), pentru a exprima în cele din urmă ceea ce s-a numit „incarnazione” – „transpunerea spiritul lui în carne”. Prototipul viziunii este deja în cuvântul adolescentului Isus în sinagoga din Nazaret, când citea din Isaia (61, 1-2): „Duhul Domnului e peste Mine, pentru că el M-a uns”. Evanghelia după Luca a confirmat evenimentul (4,18).
Aceeași rafinată distincție, dar și corelare, între istorie și credință Gianfranco Ravasi o aplică în cercetarea pe rând a Evangheliilor canonice. El începe cu Marcu, luat ca fiu spiritual al lui Petru și socotit un apropiat al lui Matei. Oricum, Marcu redă optica lui Petru asupra a ceea ce apostolul a trăit în apropierea lui Isus, culminând cu identificarea: „Tu ești Mesia”, și cu reacția lui Isus, care pune în față preocuparea pentru suferința umană. Evanghelia lui Marcu aduce „vestea cea mare” în tradiția mesianică. Așa cum arată vestigii antice ajunse până în zilele noastre, încheierea Evangheliei după Marcu a fost modificată ulterior. Sfârșitul pare să fi fost, scrie Gianfranco Ravasi, cel al constatării mormântului gol (p.50). Formulă, putem observa, reluată recent: „realitatea este că nu există explicație istorică a mormântului gol, în afara cazului în care adoptăm interpretarea teologică, învierea” (Shimon Gibson, Final Days of Jesus, p.165).
În schimb, evanghelistul Matei a fost martor la evenimente și a scris adresându-se evreilor, dar și păgânilor (p.67). În Evanghelia după Matei se dă pondere mai mare Predicii de pe munte, se scoate în evidență continuitatea lui Isus cu iudaismul (p.70), Petru este socotit „piatra” de temelie a Bisericii (p.82), de Biserică se leagă iertarea (p.85), se lansează ideea celei de a doua veniri a lui Isus (parousia) (p.86), Isus fiind „Judecător” suprem.
Al treilea evanghelist, Luca, vine dintre discipolii lui Pavel, de care era legat pastoral, și dă Evanghelia sa, dar și Faptele apostolilor, încheiată puțin înainte de martiriul lui Pavel la Roma. El dă o evanghelie redactată conștient (p.94) pentru a convinge de „deplinătatea lui Isus”, având ca destinație creștinii de matrice păgână instruiți (p.50). Luca l-a prezentat pe Isus ca ființă activă, plină de viață, ceea ce atât de exigentul Kierkegaard avea să laude. Evanghelistul reține noi date din drumul lui Isus la Ierusalim, duce mai departe ideea „noii alianțe” (p.104), pe care Dumnezeu a încheiat-o cu poporul lui Isus, și a lansat teme majore în creștinism – iubirea, Isus Cristos, Domnul, ultimul profet, bucuria, sărăcia, rugăciunea, istoria mântuirii – și, prin această mijlocire, în cultura universală.
Evanghelistul cel mai teologic, Ioan, este identificat cu cineva cunoscut de sacerdoții Ierusalimului (p.119), martor ocular la evenimentele din ultimele zile pământești ale lui Isus. De altminteri, o carte (Jean Christian Petitfils, Jesus, 2011) îl identifică pe evanghelist cu un om înstărit, deținător al casei în care a avut loc Cina cea de taină și al grădinii Ghetsimani, o personalitate de vază, adeptă a lui Isus, la care Isus zăbovea. Gianfranco Ravasi îl vede ca un probabil discipol al lui Ioan Botezătorul (p.120), legat cumva de cercurile de la Qumran.
În orice caz, la evanghelistul Ioan, „istoria lui Isus e văzută ca un simbol al unei realități superioare: orice eveniment conține în sine dimensiuni ce trebuie descoperite prin credință” (p.121). Ioan dispune de surse în plus și se concentrează asupra timpului petrecut de Isus la Ierusalim. El este un evanghelist-scriitor și teolog capabil să pună chestiunile în cuvinte simple (p.122). Evanghelia sa este concepută pentru creștinii evrei rezidenți în Asia Mică și păgânii de cultură greacă.
Ioan pune întrebarea la care și cei mai mari teologi din zilele noastre (vezi Joseph Ratzinger, Jesus von Nazareth) au căutat răspuns: „De ce credeți că Isus este Hristos, Fiul lui Dumnezeu?” (p.138). Ioan deschide discuția despre gloria lui Isus, Domn și Mântuitor. Aici, în Evanghelia a patra, ”Eu sunt”, formula din Vechiul Testament, este în exprimările lui Isus (p.140), iar Biserica este locul în care triumfă iubirea lui Hristos.
Explicațiile date emergenței evangheliilor canonice sunt completate de Gianfranco Ravasi cu micromonografii („Copilăria”; „Cuvintele sale”; „Mâinile”; „Procesul și condamnarea”; „Învierea”; „Evangheliile apocrife”) în aceeași optică a corelării istoriei cu semnificarea teologică. În fiecare se aduc la zi date și clarificări și se conturează interpretări nuanțate.
Toate mărturiile spun că Isus a fost un orator fascinant. „Din gura lui Cristos, predicator ambulant, au ieșit cuvinte care consolează și care neliniștesc, care convertesc și care condamnă, care justifică și care atacă. Ele ating teme foarte înalte, dar coboară și pe evenimente cotidiene. În primul rând Isus <vorbește deschis despre Tatăl> și despre <lucrurile cerului>” (p.162). Subiectele sale sunt multe. Isus recurge la 35-72 de parabole pentru a vorbi despre Împărăția cerurilor, misiunea sa, mesajul său, mântuire și chiar despre persoana sa. Cuvintele sale despre ipocrizie, mizeria morală, obsesia îmbogățirii, raportarea fără simțire a bogaților la sărmani sunt aspre. Optica sa politică a fost reținută de Luca (22, 25-26) în cerința ca cel care guvernează să se considere servitorul celor guvernați.
Mâinile lui Isus au atins în acțiunile sale de vindecare oameni suferinzi de diferite boli – inclusiv de lepră și alte boli infecțioase. „Într-un sens anumit, scrie Gianfraco Ravasi, am putea spune că nu miracolul are de dovedit credința, ci credința este cea care face acceptat miracolul. Nu atât miracolul este cel care generează credința, ci, dimpotrivă, credința generează miracolul, așa cum este dovedit de faptul că adesea Cristos cere bolnavului să creadă în el înainte de a-l vindeca” (p.185).
Noutatea adusă de Gianfranco Ravasi în redarea procesului lui Isus mi se pare cea a invocării de către Isus a lui Daniel (7, 13). Profetul vorbise de „Fiul omului” care primește de la Cel de Sus misiunea de a conduce lumea. Caiafa pare că a înțeles invocarea ca succesiune davidică (p.212-213), ceea ce a și dus la gestul ritual al ruperii hainelor. Iar Pilat, în interogatoriul luat lui Isus, a întrebat: „Tu ești, așadar, rege?”. Iar Isus a răspuns: „Tu o spui. Eu sunt rege. Pentru aceasta sunt născut și pentru aceasta am venit pe lume: pentru a mărturisi adevărul” (p.227).
Și Învierea este adusă de Gianfranco Ravasi la o abordare istorică relativ nouă. Ea este un „eveniment complex” (p.233), redat deja de Evanghelii atât în limbaj istoric, cât și în limbaj teologic. „În substanța sa, Paștele lui Cristos este o realitate transcendentă și ca atare depășește pura verificare istorică” (p.233). Învierea intră în „experiența credinței”. Aceasta nu se lasă nicidecum echivalată cu vreo formă de „absență a realității istorice” – de gen fantezie, vis etc., cum încearcă din nou scientismele epocii. Ar fi complet greșită o asemenea echivalare. Limbajul Evangheliilor este unul al „obiectivității” experienței pascale, iar Evangheliile rămân test al credinței. Ele conțin „o comprehensiune rațională și istorică”, încât „a crede și a înțelege se împletesc în mod complex și delicat și formează structura fundamentală a teologiei creștine” (p.237).
Carte de cotitură în cristologie, Biografia di Gesu. Secondo i Vangeli, poate fi amplu discutată. În anii noștri, Joseph Ratzinger a dat monografierea felului de a fi al lui Isus. Gianfranco Ravasi dovedește că o cultură istorică susține mai bine credința creștină decât simple postulate sau ritualuri. Într-o lume înecată deja în false ierarhii, debusolare și rătăciri, cultura bine însușită poate da credinței noi energii. Credința creștină este chestiune de conștiință, de reflecție responsabilă, de cunoștință de cauză – pe care le dă cunoașterea istoriei lui Isus și a semnificației ei. Nu se poate trăi fără lucruri și anumite valori și nu se ajunge la sens uman fără credință. (Fragmente dintr-o analiză mai amplă)
@ ileana 10 iulie 13.03…notita 1..la colonie s au ” gasit” acte de mostenire pe hartie invechita in….Israel, ca aveau tehnica.Pt o.miza mult mai mica decat creearea unei religii.
@ Zamolxis….cam asa e.Crestinismul a fost initial reactia iudeilor la satanismul…iudeilor. meciul continua si azi.Cauta „Controversa S1onului ” Douglas Reed.Pe net, cat o mai fi…
„@Lenuța spune:
10 IULIE 2023 LA 22:34
„Leano, Lenuțo fată,
De te mai prind o dată,
Te-nvăț ce este…dragostea.” (Nu-s versurile mele.)”
La „imbecilitatea” ta ,este de mirare ca nu sunt versurile tale,dar le iubesti de asta le lansezi-ai constiinta „estetica”nu gluma!adica nici macar atit!
Observ totusi ca te-a „ars la lingurica „postarea mea.
Ceea ce inseamna ca simtind ideea -,reactionezi emotional-jignesti !
in realitate,
esti un iudaic,un talmudist …
treaba ta ,
invata-te pe tine,iudeule,ce este dragostea sau pe iudeii tai,nu te simti jignit de Religia lui Iisus Christos care este Iubire !
Un nou articol plin de strălucire al unei personalități cultivate, oneste, dar curajos și clar în opiniile sale – domnul profesor Andrei Marga. Place șau nu place unora ce se consumă în egoismele epocii, dînsul este intelectualul român actual cu operă, între altele cu sistematizare filosofică, activ, dar pacient cu judecata profesională. Că se reped în discuție tot felul de unelte ale neosecurismului, nu este surpriză. S-a întîmplat la fel și în trecut. Cazurile sunt notorii. Chestiunea este însă alta. Doar în România mai vezi inși care trăiesc din minciună și delațiune. Îl văd și pe acest Tomlin, nevolnic pesemne cu capul – dacă e bolnav cum se vede, îmi pare rău. Respect oamenii, ca diplomat nu se poate altfel, și detest suferința oricui.Dar insul se bagă în fiecare articol important (o fi serviciul lui?). Nici asta nu-i totul. Este vulgar în formulări (nu le redau din jenă, poate că lipsa de educație e de vină), nu are noțiuni clarificate (nici nu a putut discuta ceva), ia zvonurile ca realitate (pesemne precaritatea învățării e de vină) și crede că lumea se încheie cu ce are el în cap. Insul este atît de rudimentar încît crede că oricare contemporan este hoț, mincinos, delator precum el. Nu vede lumea dincolo de orizontul vieții proprii, ce probabil este mizerabilă (moral în mod cert!), conform caracterului.
„Leano, Lenuțo fată,
De te mai prind o dată,
Te-nvăț ce este…dragostea.” (Nu-s versurile mele.)
Cel de sus este Cerul, Universul, nu altcineva, aşa cum, cel de jos este Pământul, eu, tu, el, ea, noi, voi, ei ele, oricine om fi sau or fi toți aceştia. Tu unde mergi cu mintea când nu este cu tine?
Vrei să-ți spun eu? Oriunde!!!
& ,,cititori” bre, nu ,,citori” , ? Probabil că Băsescu ar fi spus că, ,,s-a furat cu softul” , ?
1.Referitor la continuitatea și discontinuitatea lui Isus în raport cu iudaismul imeni nu cotesta ca se poate vorbi de un „Isus sub aspect istoric, evreu, și de un Isus sub aspect istoric, creștin” , că personalitatea lui Isus ține de datele timpului si locul insa
crestinismul Nu este o continuare a Iudaismului cum se incearca sa se demonstreze-ca ele ar coexista „deja in religia Vechiului Testament” .
1.Procesul,primul element nou adus la biografia lui Iisus Christos-,proces care pe linga confirmarea istorica a existentei omului Iisus,-exista dovezi in jurisprudenta iudaica-face referire la Daniel (7, 13). Profetul vorbise de „Fiul omului” care primește de la Cel de Sus misiunea de a conduce lumea. Caiafa pare că a înțeles invocarea ca succesiune davidică (p.212-213), ceea ce a și dus la gestul ritual al ruperii hainelor. Iar Pilat, în interogatoriul luat lui Isus, a întrebat: „Tu ești, așadar, rege?”. Iar Isus a răspuns: „Tu o spui. Eu sunt rege. Pentru aceasta sunt născut și pentru aceasta am venit pe lume: pentru a mărturisi adevărul” (p.227).Daniel 7,14 (ne)lamureste si mai bine,Iisus Christos a venit sa schimbe lumea,are o misiune despre care Daniel nu are cuvinte de lauda ,deci cu alte cuvinte sa schimbe Iudaismul.
2.Mormintul Gol.Exista o intreaga „literatura”pe ac.tema.Indiferent de sustineri si „rezolvare”,discutam in religie de revelatii,miracole si primordii-Tutea.
Iisus Christos, din „Mormint”,ne-a umplut Viata,Sufletul ,de Spiritul Viu ,ne-a Inviat Spirutual si deci si Corporal,ceea ce n-a facut nici-o alta religie.
„publicația nu este dintre acelea cu citori pe care îi căutați, ,,semnificativi ca pondere”, ?”
Daca n-are aplaudaci, ii inventeaza, cand asistentul platit de la buget lipseste. Putini, dar CONSTANTI ! Ce se vor face cand Inexistentul il va lua la Dreapta Sa, ca la Stanga sade necuratul ?
& Ce nu știe domnu’ Marga, mușchii nu prea îl ajută, că ar putea fi imbatabil și la box, ? Bravo domnu’ Marga, probabil că i-ați convins pe toți că sunteți educat, însă, probabil că publicația nu este dintre acelea cu citori pe care îi căutați, ,,semnificativi ca pondere”, ?
Stimati parinti, asa derbedei voi ajunge si copiii vostri incredintati educatiei unor profesori turnatori, profesori de Bucuresti, de Cluuuj. Era unul care preda materia Iasi. Astia au invatat de la idolul lor insulta ca argument si nu pot intelege o propozitie simpla (” Religia – o frază de dânşii inventată”) daca nu vine un profi sa le explice ! Asa s-a invatat la UBB-ul securistic din Cluuuj: „nu este ce cititi voi, este ce va spunem noi” ! Anul trecut au luat apa sfiintita cu mana murdara a lui Mache Tomisanul 30.000 de papagali. Anul asta au fost doar 6.800 de babe nevorbite !!! Asta va ascunde profi vehement si violent. Continuati, pentru ca meritati !
rolul mesianic al poporului ales:
ce ziceti, e prezentul, este cumva ziua de azi???? vai s-a mai implinit o profetie… ce minune!
3. Asa vorbeste Domnul: „Pentru trei nelegiuiri ale Damascului, ba pentru patru, nu-Mi schimb hotararea, pentru ca au treierat Galaadul cu treieratoarea de fier.
4. De aceea voi trimite foc in casa lui Hazael, care va mistui palatele lui Ben-Hadad.
5. Voi sfarama zavoarele Damascului si voi nimici cu desavarsire pe locuitorii din Bicat-Aven, impreuna cu cel ce tine toiagul de carmuire in Bet-Eden; si poporul Siriei va fi dus rob la Chir, zice Domnul.”
6. Asa vorbeste Domnul: „Pentru trei nelegiuiri ale Gazei, ba pentru patru, nu-Mi schimb hotararea, pentru ca au luat pe toti oamenii prinsi de razboi si i-au dat Edomului:
7. de aceea voi trimite foc in zidurile Gazei, si-i va mistui palatele.
8. Voi nimici cu desavarsire pe locuitorii din Asdod si pe cel ce tine toiagul imparatesc in Ascalon; Imi voi intoarce mana impotriva Ecronului, si ce va mai ramane din filisteni va pieri, zice Domnul Dumnezeu.”
Simplu ninstruit agresiv și ageamiu acest tomlin, care ar putea profita de un tratament mai înainte la medic. Tipul habar nu are de ceva, dar se bagă agresiv, ca prostul fără scrupule. Ins cunoscut și rejectat de oricine cu cap. Păcat că-l invocă pe Eminescu, care gîndea cu totul altfel. Eminescu nu avea timp de gușteri fără educație.
Sper că nu Tomlin – un biet ins fără bacalaureat și vizibil fără vreo tangență cu cultura – are de a face cu Eminescu. Polemica lui Eminescu este cunoscută (citiți George Călinescu) și nu ar trebui lăsată în seama unui impostor. Citiți manuscrisele eminesciene și scăpați de impostori. Insul confundă discuția despre religie cu ce află la ședințele usrbulaiplus.Mizerie e epocii.
Pentru toti anonimii care se inchipuie mai mari ca Eminescu. Cate paduri s-au taiat pentru orgoliul acestor nebagati in seama ?
” Religia – o frază de dânşii inventată
Ca cu a ei putere să vă aplece-n jug,
Căci de-ar lipsi din inimi speranţa de răsplată,
După ce-amar muncirăţi mizeri viaţa toată,
Aţi mai purta osânda ca vita de la plug?
Cu umbre, care nu sunt, v-a-ntunecat vederea
Şi v-a făcut să credeţi că veţi fi răsplătiţi…
Nu! moartea cu viaţa a stins toată plăcerea –
Cel ce în astă lume a dus numai durerea
Nimic n-are dincolo, căci morţi sunt cei muriţi.
Minciuni şi fraze-i totul ce statele susţine,
Nu-i ordinea firească ce ei a fi susţin;
Averea să le aperi, mărirea ş-a lor bine,
Ei braţul tău înarmă ca să loveşti în tine,
Şi pe voi contra voastră la luptă ei vă mân’.
De ce să fiţi voi sclavii milioanelor nefaste,
Voi, ce din munca voastră abia puteţi trăi?
De ce boala şi moartea să fie partea voastră,
Când ei în bogăţia cea splendidă şi vastă
Petrec ca şi în ceruri, n-au timp nici de-a muri? „.
Dumnezeu Tatal … Dzeu/Dumnezeu … Tatal cel Ceresc/Celest al populatiilor PIE (Proto Indo Europene) inca de pe la anii 3000 BC ? Numelui de divinitate (*Dyēus) in mitologiile (PIE/3000 BC) ii este asociat epitetul de Tatal (*ph2tḗr) .
Dumnezeu Tatal … UNIVERSURILOR ? Oare cum arata celelalte ‘universuri’ ? Oare ce constante FIZICE au acele ‘universuri’ ?
Oare o infinitate de alte ‘universuri’ ? Oare in cate zile au fost create si acele alte ‘universuri’ ?
PS. Daca cineva/ceva nu crea LUMEA … noi nu mai eram ?
PS. Daca cineva/ceva nu crea lumea cu aceste CONSTANTE FIZICE … noi/materia nu mai eram.
ASADAR … MATERIALUL ARE CONSTIINTA (?) … deoarece LEGITATILE MATERIALULUI DAU VIATA MATERIALULUI si OMULUI.
PS. OMUL ESTE DOAR UN ANIMAL (din specia Homo Sapiens/mai evoluat, conform definitiei 3.2 a constiintei din DEX ’09). ASADAR … OMUL CREATIE SUPREMA ca SI TOATE celelalte VIETZUITOARE.
Este benefic că un filosof cu bună formare la DDRoșca, Habermas și alții, se apleacă asupra chestiunii religiei, cu bună stăpînire a datelor. Și a făcut din religie parte a sistemului său de gîndire.Cărți care au luat loc în biblioteci din diferite țări, Religia în era globalizării (2004), Theologia Hodje (2009), Absolutul astăzi (2010) Filosofi și teologi actuali (2018), au cunoscut mai multe ediții și au atras atenția. În mod firesc, Andrei Marga a fost decorat de papii Ioan Paul al II-lea și Benedict al XVI-lea, de Patriarhul României, de Arhiepiscopatul Greco-catolic. Dînsul a primit Medalia Jerusalimului și alte distincții. Conferințele sale în materie la lansarea traducerii Bibliei în română a lui Bartolomeu Anania, la conferința decanilor lutherani europeni, la Universitatea Pontificală Gregoriana din Roma, la Universitatea din Jerusalim, la cea din Viena etc. au devenit notorii. Dînsul a fost în apropierea celor mai mari filosofi și a celor mai mari teologi ai vremii. A izbutit, precum se vede bine cu fiece apariție, să le cunoască opera și să discute introdus în subiecte.
RECTIFICARE … doru popescu CU Dumnezeu (EL cel Uranic, ZEUL cel MITOLOGIC al preotului Melchisedec, precursorul RELIGIEI Abrahamice a lui IISUS),
RECTIFICARE … doru popescu CU PATRIE (Foaie verde maghiran, măi/M-a făcut mama oltean, măi/Oltean sunt/oltean îmi zice
Oltean sunt oriun’m-oi duce/Cin’ se ia cu mine bine/Îi dau haina de pe mine/Cin’ se ia cu mine rău/Să-l păzească Dumnezeu/Că sunt şarpe de dudău,/Dă-l galbin şi muşcă rău, măi Leano).
PS. Dumnezeu este divinitatea supremă a celor trei religii monoteiste avraamice: iudaism, creștinism, islam. Prin extensie este termenul sinonim cu acela de „divinitate, zeitate, zeu/zeiță”.
Exista o mare diferenta dintre zeul cel mitologic (El/Elohim al preotului Melchisedec), Dumnezeul cel avraamic (El/Elohim al urmasului sau Avraam/(2150 – 2000 BC) si a lui IISUS) si Yahve (zeul YHWA de pe taramul Shasu a nomazilor din Midian si Edom din nordul Arabiei, mentionati de catre faraonul Amenhotep III/1390–1352 BC). Diferenta dintre zonele Israel si Iuda. Diferenta dintre „Jidani şi evrei” (titlui unui articol de ieri din acest cotidian).
EL fiind ZEUL mitologic cel URANIC al CERULUI cel INSTELAT … iar YHWA fiind zeul subteranelor incandescente a unui vulcan violent. Sincretismul religios dintre cele doua zeitati fiind efectuat in VT redactat in epoca exilului babilonian/(586-539 BC).
DOMNULLZEU al meu, cel CRESTIN … ‘IISUS ESTE doar IUBIREA’/Ioan Gura de Aur. IISUS cel al DRAGOSTEI fata de LUMEA cea URANICA, de lumea cea terestra si fata de OAMENI.
Alti oameni … au alti zei … ai urii, violentei, razboaielor si desertaciunilor.
am avut toat bunavointa sa citesc biblia , nu stiu care din testamente… imi recunosc ignoranta in materie. si nici nu sint hotarit sa schimb lucrurile. si am ajuns la pasajele in care autorul, care se pretinde Dumnezeu, isi ia angajamente precum cel de mai jos, sa dea boala si focul peste ei egipteni.
cita ura sa fi avut fata de egipteni autorii, punind in seamna lui Dumnezeu aceste teribile actiuni?
12. In noaptea aceea, Eu voi trece prin tara Egiptului si voi lovi pe toti intaii nascuti din tara Egiptului, de la oameni pana la dobitoace; si voi face judecata impotriva tuturor zeilor Egiptului, Eu, Domnul.
13. Sangele va va sluji ca semn pe casele unde veti fi. Eu voi vedea sangele si voi trece pe langa voi, asa ca nu va va nimici nicio urgie, atunci cand voi lovi tara Egiptului.
29. La miezul noptii, Domnul a lovit pe toti intaii nascuti din tara Egiptului, de la intaiul nascut al lui faraon, care sedea pe scaunul lui de domnie, pana la intaiul nascut al celui inchis in temnita, si pana la toti intaii nascuti ai dobitoacelor.
acestea sint inscrusurile din cartea de capatii a umanitatii…
asa a inceput noaptea mintii… asa a inceput transformarea albului in negru? intoarcerea paradigmei exact pe dos… asa s-a nascut satana? intreb , nu dau cu parul… din aceste descrieri pare ca poporul a fost „ales” de satana…
Uite așa se baga in seama reciproc profii universitari scroitorii si redactori sèfi batand apa în piuă sl….mult mai vii, interesante si „sincere” discutiile de aici.Si as zice chiar mai „de folos „, sa îl citez pe apostolul Pavel zis si Nu mai stiucum din Tars , inainte de a se infiltra in crestinism in scopul ” intoarcerii” lui in favoarea Sistemului.
” dosaru de cadre al tovarashului H.I. „
Fii-Rea, Pandele si Mucusor din nas nu sunt creatia Creatorului sau mai multe accidente ale creatiei ? Am auzit ca Inexistentul joaca zaruri si da 6-6 doar in 10% din cazuri ! De ce nu-si face doua zaruri cu cifra 6 pe toate laturile ? Duamne ajuta !
biografia lu Marga
-de la plans la rictus!
profesor de cluj , prof. de strasburg , prof. de bucuresti … tu chiar nu iti dai seama ca ride lumea de tine ?
…este unul care incearca sa arunce in politic problematica in speta, credinta…o da pe regim…nu, prietene, sunt unul dintre cei putini care au…vazut…ce poate face omul omului…nici nu mai conteaza motivatia…si ce face omul omului nu este apanajul unei societati…comicule!…
„Se pare ca toate bolile mintale sunt provocate de o entitate pe care a mostenit-o
intreaga omenire si se gaseste in creierul si psihicul nostru, in diverse proportii :anti-constiinta”
Cei care va considerati buni crestini ca Firea si Sotul din Auschwitz Voluntari ,ca toti cei imbetati de putere,ca toti care se cred Isus sau parintii natiunilor, tineti minte:cu boala asta v-ati nascut,e anticonstiinta
DINCOLO de orice Parere,
POZITIA multor Postacks fata de Iisus, im VERIFICA ce Hram poarta Postackuu’ … :)
Demuuuult ii credeam pe UNII in anume fel.
Acuu’ m-am lamurit …-i
Biografia şi istoria lui Iisus Hristos
sunt cunoscute atât din Biblie cât şi din multe alte scrieri iar majoritatea datelor şi informațiilor sunt contradictorii. Nici nu se putea altfel, căci, atât originea pământească cât şi cea cerească a Mântuitorului reprezintă dilema vieții omului în lume şi în Univers, o dilemă a întregii umanități nu doar a omului pământean sau a divinului, „Sfântului” Iisus iar odată cu trecerea timpului, dilema nu s-a clarificat ci, din contra, s-a acutizat. Este omul o ființă strict pământească, este cerească sau este creat sub influența ambelor părți? Eventual, în ce măsuri sau proporții? Din scrierile sfinților părinți aflăm că latura pur pământească, a fost asociată sau a rămas echivalentă instinctualității sau materialității în timp ce latura cerească a fost şi a rămas specifică memoriei sau organizării minții, a gândurilor, ideilor, conştiinței, spiritului, cunoaşterii, etc. Este evident că cele două se întrepătrund dar nu sunt şi nu se manifestă la fel, în aceleaşi măsuri, de la individ la individ. Înclinațiile native spre cer, spre divin, sunt specifice oamenilor studioşi sau contemplativi pe când „cele pământeşti”, instinctuale, pentru cei materielnici care „nu-şi bat capul” cu studiul sau cu detaliile. Pentru ei, orice gândesc, orice spun sau fac, este bun. Pentru ei, desigur, nu pentru ceilalți, de unde extragem păcatul egoismului sau vanității. Cunoaşterea la nivel absolut este scopul vieții uneia dintre cele două categorii nu şi al celeilalte, preocupate de „trăirea clipei”, a zilei, a anului, a vieții materielnice. Se pare că aici ne diferențiem atât ca indivizi cât şi ca nații iar războaiele confirmă asta. De aici mai departe apele se despart şi probabil nu am înțeles niciodată „unde bate” gândirea sau unde ne poate duce nerezolvarea dilemei.
ha ha ha ha ha ha
….si sa intelegi ca nu mai e nimic de dat cu parerea…
admirabil! deci ajungem sa traim prin domnii Marga si Nistorescu… precum niste tatici care respira, gindesc, traiesc pentru noi.
am inteles. e adinca fraza citata mai sus.
nu-i asa ca n-ai ezitat sa dai drumul mesajului?
ha ha ha ha ha
Prea mulți au adăugat de-a lungul vremii la textele primare teologice pentru ‘a le adapta nevoilor’ slujitorilor cu studii pământene întru reprezentarea împărăției cerurilor.
textele profesorului clujean marga cat si editoriale diectorului nistorescu nu ar trebui comentate. ele pot fi indemn la mditatie. cu conditia ca lecturi anterioare si o anumta latura a suficientei sa iti permita sa duci textul pana la capat si sa intelegi ca nu mai e nimic de dat cu parerea. in rest, atat a mai ramas din presa scrisa, cu ceva adaugiri pe care nu le enumar, caci sunt putine.
Ar fi nevoie și la noi de cercetări pe istoria lui Isus. Fapt este că în afară de cîteva, puține, traduceri, nu se găsește nimic în românește.Domnul Marga a atras atenția supra domeniului deja în cartea sa evenimet Religia în era globalizării (2005), dar de atunci s-a petrecut prea puțin. Nu poate fi creștinism fără lămuriri istorice. G.Ravasi are perfectă dreptate.
@Bogdan: Vezi „Sfatul zilei pentru unii postaci” de mai sus.
Ca sa trăiești liniștit, evita idioții, recognoscibili, între altele, dupa cum le știu ei pe toate.
Unii oameni decazuti nu vor intalni niciodata pe Dumnezeu. Vor fi mereu nefericiti si singuri. Chiar daca vor avea bogatie si avere le va lipsii iubirea lui Dumnezeu.
Da, jos palaria in fata eruditului profesor Andrei Marga.
Din pacate domnia sa a fost lamentabil ca presedinte al PNTCD, lamentabil ca ministru, ridicol ca sef la ICR.
El traieste un permanent exercitiu de admiratie in oglinda. Acum oglinda este tinuta de Cotidianul.ro.
Episodul colaborarii cu Securitatea nu a fost pe deplin deslusit decat in imaginatia domniei sale.
Dar astea-a amanunte, simple scame pe trena marelui profesor.
Romania, toata VOMA si mandria!
Drumul in Rai este la Cimitir .
Uite ca Vanatorul de troli care umbla cu tolba goala, in loc sa ingramadeasca acolo zecile de duzini de pseudonime de front, ma obliga sa repet un ADEVAR ABSOLUT si anume NU EXISTA ATEI/NECREDINCIOSI care sa nu fie CLONATI de marxism/bolsevism, la fel cum NU EXISTA „republicani”!Or intre marxism/bolsevism si neomarxism/neobolsevism nu exista nicio deosebire, toti fiind „progresisti” la vremea lor!!! La fel si invers, nu poti ca marxistoid/bolsevicoid sa fii „credincios”, respectiv „regalist”…Drama familiei
Vanatorului e evidenta si tragedia e ca numeroaselor/sutelor de mii de familii DISTRUSE/ASASINATE de bolsevici le-au fost fiii si fiicele transformati in IENICERI IDEOLOGICI prin spalari si mai intense pe creiere…ATEII se identifica cu SÖROSISTII useeristi
care sunt NEOBOLSEVICII NEO-Cominternului…In plan politic DOVADA in acest sens o ofera VIITOAREA Coalitie USr-AUr intesata cu PROFI si mai sunt asteptati si alti PROFI care stau cu arma la picior…
Este adevărat că dacă cineva s-ar lua după unii postaci de mai sus, românii ar părea și necredincioși și reduși. Noroc că sunt cu totul alți români. Noroc că sunt și români credincioși, interesați de analize istorice profesionale și făcute cu bună credință, ca cea a foarte cultivatului domn Marga. Felicitări pentru incursiunea în cristologie! Foarte lămuritoare în cuvinte puține.
„nu se pune problema propriei conștiințe/alegeri.”
Nu te opreste cineva sa faci ce gandesti. Biserica de orice fel este pe duca, ajung muzee sa se laude unele natiuni cat de multi sclavi le-au murit la constructia acestor monstruozitati kitsch. Biserica a fost organizatia paramilitara (cu cruci si sutane) de aparare a „celei mai puternice” entitati imaginare din Univers ! Adica biserica s-a organizat sa apere o minciuna. Ma uit cu mirare la „mai bine doru’ decat grija”, probabil, cel mai citit om de pe forum, cum categoriseste pe unii „eretici”. Cititul prea mult dauneaza grav sanatatii, abia asta-i pacat, sa dai in mintea subtire ca ata a lui Charlica.
„Cultura” stalinistei Rollasonata e de sorginte COMINTERNISTA si de aceea citeaza din sinistrul sef in EKKI-Comintern Lukacs, un PROFI specializat in „etica si echitatea…bolsevica”! Tica-losul tomlin dejecteaza in clar ca „Je NE suis Charlie” si tot asa ca
rene/marius/core/doru popescu FARA Dumnezeu si FARA PATRIE, in toate variantele ca un ATEU ANTISEMIT ANTIROMAN ordinar! Reiterez, marxistoizii expediaza chestiunea CREATIEI in bio grafii interpretabile functie de buna-credinta sau deformare mistificatoare si partizana…Strecurarea mea in DEJECTIA Tica-losului tomlin/Je NE suis Charlie” are scopul disimularii atacului marsav la autor,
fapt pe care pretorienii se fac ca nu l-au observat…Numai un DESCREIERAT il poate numi pe autor „canalie”…Inamicii ideologici
trebuie respectati daca te respecti pe tine insuti…Etichetele aplicate de mine inamicilor ideologici se rezuma la prezentarea lor stricta ca AGENTI DE INFLUENTA marxisti/bolsevici/securisti, ceea ce observ ca doare mai tare si ma bucur…Imaterialul face deosebirea dintre OMUL CREATIE SUPREMA si celelalte VIETZUITOARE…IMATERIALUL NU INSEAMNA INEXISTENT intrucat MATERIALUL NU ARE CONSTIINTA…LEGITATILE MATERIALULUI NU DAU VIATA MATERIALULUI, chiar daca IL PUN IN MISCARE…
Un text de forma :„ de prin lume adunate si inapoi lumii date” Biserica crestina are o imensa problema ce tine de faptul ca ea nu poate schimba povestea dar nici nu poate a o confirma .Povestirile sunt frumpase , ideile au tinut doua mii de ani omenirea in „palma ” dar acum nici macar cel mai naiv credincios autodeclarat(indiferent ce o insemna asta pentru multi ) nu mai poate confirma povestea .
…sunt necredincios, desi ma trag din neam de preoti…si patriarhi…acum…omul Iisus-chiar nu conteaza cum ii scrii numele, cuvantul rostit este mai puternic si nu se materializeaza intru critica-chiar a existat…oricat ar incerca unii si altii sa nege, este trecut in rapoartele militare ale guvernatorului palestinei din acele vremuri…nu am citit nici articolul-am intuit intriga-si nici comentariile-un grup restrans, ne stim f bine ce hramuri purtam…eu zic asa:puse in balanta, chiar de-ar fi ambele variante false-credinta in Iisus versus noul om, noua politica progresista, o prefer pe prima…punctum!…restul, povesti!…cati dintre voi aveti acces la documentele de la marea moarta, de ex?…cati dintre cei care ar avea acces la informatia primordiala ar sti sa o citeasca, sa o traduca?…in final, ne putem baza pe bunac-redinta a inaintasilor nostri, nepatati de lgbt-ism…parerea mea!…
„Melhisedec a binecuvântat pe Avram şi a zis: „Binecuvântat* să fie Avram de Dumnezeul cel Preaînalt, Ziditorul** [PANcreatorul] cerului şi al pământului!” (Geneza 14).
Epistola către Evrei a Sfântului Apostol Pavel …
6. În alt loc se zice: „Tu eşti Preot în veac după rânduiala lui Melchisedec”.
10. Iar de Dumnezeu a fost numit: Arhiereu după rânduiala lui Melchisedec.
20. Unde Iisus a intrat pentru noi ca înaintemergător, fiind făcut Arhiereu în veac, după rânduiala lui Melchisedec.
1. Căci acest Melchisedec, rege al Salemului, preot al lui Dumnezeu cel Preaînalt, care a întâmpinat pe Avraam, pe când se întorcea de la nimicirea regilor şi l-a binecuvântat,
11. Dacă deci desăvârşirea ar fi fost prin preoţia Leviţilor (căci legea s-a dat poporului pe temeiul preoţiei lor), ce nevoie mai era să se ridice un alt preot după rânduiala lui Melchisedec, şi să nu se zică după rânduiala lui Aaron?
15. Apoi este lucru şi mai lămurit că, dacă se ridică un alt preot după asemănarea lui Melchisedec,
17. Căci se mărturiseşte: „Tu eşti Preot în veac, după rânduiala lui Melchisedec”.
21. El S-a făcut cu jurământul Celui ce I-a grăit: „Juratu-S-a Domnul şi nu Se va căi: Tu eşti Preot în veac, după rânduiala lui Melchisedec”.
In Biblie, Melchizedek/Melchisedec (/mɛlˈkɪzədɛk/, Biblical Hebrew: מַלְכִּי־צֶדֶק, romanized: malkī-ṣeḏeq, „king of righteousness”/”regele rigurozitatii si dreptatii”), a fost regele in Salem si preot al lui El/Elihom. In pergamentele de la Marea Moarta 11Q13 (11QMelch) Melchizedek este socotit de esenta divina si este numit chiar „El” sau „Elohim” (numele Domnului). El a fost un promotor al religiei stravechi Abrahamice, fiind socotit ca o divinitate Canaaita, adorata de catre pre-evreii din Ierusalim. O referinta Ugaritica din sec. XII BC il numeste ca zeul Ṣaduq (zeul rigurozitatii si dreptatii).
Salem a fost identificat ca orasul Salim din Canaa. In Evanghelia dupa Ioan 3:23: „Si Ioan a fost si el botezat in Aenon, langa Saleím [Σαλείμ], deoarece se gasea mai multa apa acolo pentru botezare „
Pentru conformitate, religia îți este dată de familia în care te-ai născut, la 2-6 luni (dată botezului la ortodocși) nu se pune problema propriei conștiințe/alegeri.
„Există o doctrină străveche [ archaios logos ] care a existat de la început, care a fost întotdeauna menținută de cele mai înțelepte națiuni și orașe și oameni înțelepți”. El îi citează (egipteni, sirieni, indieni, perși, odrysieni, samotraci, eleusinieni, hiperboreeni, galactofagi, druizi și geți), fiindcă cinstesc pe cel prins și mort, ați făcut la fel ca și geții care cinstesc pe Zalmoxis” (cf. Origene/185-253 AD, Contra Celsus/175–177 AD, 3, 34).
„Numele lui Hristos ajunsese să fie cunoscut în vremea sa inclusiv „popoarelor din Galia, Marea Britanie, sarmaților, dacilor, germanilor și sciților” (cf. Tertulian/150-220 AD, Adversus Judaeos, cap. 7).
In mitologiile (conceptiile religioase) ale populatiilor PIE/3000 BC … etimonul ‘ *Dyēus ‘ deriva din forma ‘*dyeu-‘ (cerul).
Conceptiile religioase PIE penduleaza intre conceptele de ‘celest/ceresc’ si ‘divinitate/zeu’ .
Numelui de divinitate (*Dyēus) in mitologiile (PIE/3000 BC) ii este asociat epitetul de Tatal (*ph2tḗr) … de la conceptiile religioase vedice (Dyáuṣ Pitṛ́), grecesti (Zeus Patēr), romane (*Djous patēr), ilirice (Dei-pátrous), scitice (P). Epitetul de Tatal cel PANcreator (*Ph2tḗr Ǵenh1-tōr) este atestat in traditiile rituale Vedice, Iraniene, grecesti si romane.
În limba română termenul de Dzeu si mai apoi cel de Dumnezeu reprezinta un împrumut de la păgânism (conceptia mitologica si religioasa de tip PIE/3000 BC) , el provenind din latinescul „Domine Deus”, mai exact din forma sa populară fără „i” („Domne Deus”), „veche invocație păgână adoptată și de creștini pentru unicul lor Dumnezeu”.
Asa precum apare si in rugaciunea noastra de baza (variantă in limba română a Evanghelia după Sf. Matei 6:9-13) „Tatăl nostru”:
„”Tatăl nostru Care ești în ceruri,
sfințească-se numele Tău,
vie împărăția Ta,
fie voia Ta, precum în cer așa și pe Pământ.”
Grupusculul de dimensiunea unui cuibul legionar se mira zilele trecute ca Universul se departeaza fizic si continuu de creatorul lui. Luati prafuri pe nas daca nu suportati realitatea, daca v-a mintit idolul de 300 kg in viu.
Domnule Marga, vă mulțumesc!
Evangheliile sunt ULTERIOARE vietii lui Isus, @Andrei! Au fost scrise MULT MAI TÂRZIU, nu la epoca la care se pretinde a fi trait personajul lor principal. Georg Lukacs, @Andrei! Georg Lukacs si Sir James George Frazer: povestile, epopeile, miturile si religia au aceleasi elemente componente” (într-o prestidigitatie mentala colectiva). Pacat ca nu te-ai gândit la SINGURA ipoteza valabila, daca vrei ca Isus sa fi trait (fiindca, dpdv antropolgic, e-o „reâncarnare” a lui Mithra, Dionyssos si altor zeitati anterioare monoteismului. Ritualurile sacrificiale, @Andrei! Mitul lui Isus se include în ceremoniile, ritualurile sacrificiale, la fel miturilor lui Mithra, Dionyssos, Hades, Persefona …!), SINGURA ipoteza valabila, daca vrei ca Isus sa fi trait, sunt rascoalele evreilor împotriva dominatiei romane, în secolul I î.e.n. – I e.n., Isus fiind conducatorul uneia din ele. Evangheliile NU sunt surse istorice, @Andrei! Mitico-magicul nu-i istorie! @IQ100: fara-ndoiala.
Ar fi cazul și în România de mai multă cultură teologică. Altfel se distribuie doar erori și false informații. Ceea ce nu se face nici un Ungaria, Polonia, Bulgaria, Serbia etc., unde discuția pe subiecte religioase este serioasă. Unii la noi nu înțeleg că religia este unde se chestionează mîntuirea. Restul sunt credințe, tradiții, demne de a fi cunoscute. Dar altceva decât religie propriu-zisă. Cristologia este azi plină de descoperiri.Isus sau, dacă se vrea Iisus, reintră cu o nouă amploare în cultura modernă. Acesta este faptul bine reliefat de Giafranco Ravasi, asupra căruia se atrage pe drept atenția.
…și nu se ajunge la sens uman fără credință….
necunoscind istoria adevarata a umanitatii, evolutia ei de mai bine de sute de mii de ani, posibile multe alte civilizatii care au petrecut scurgerea timpului pe acesta planeta, si probabil unele inca prezente, cred ca aceasta afirmatie nu ar fi general valabila. nu cred ca sintem maximul de civilizatie existent pe Terra. e posibil ca ceea ce se sustine sa corespunda fix acestui moment, in contextul creat de evolutia pina in punctul prezent. buna sau rea, conteaza mai putin pentru ca este ceea ce este. pozitionarea fiecaruia si modul de a o percepe face diferenta. cum transcendem ceea ce afecteaza viata este mult mai important. momentele vin si trec… poate exista si alte cai pe care nu le vedem inca. poate nu exista perceptia potrivita pentru a cuprinde de fapt ceea ce este…
Conteaza mesajele lui Isus. CITEZ: Fericiţi cei curaţi cu inima, că aceia vor vedea pe Dumnezeu.
9.Fericiţi făcătorii de pace, că aceia fiii lui Dumnezeu se vor chema.
10.Fericiţi cei prigoniţi pentru dreptate, că a lor este împărăţia cerurilor.”
Cati vorbesc azi de PACE…??? Satana vorbeste ca vrea sa conduca lumea.
Satana a infintat Cocina evvreuasca europeana. Satana a bagat bani in virusi ca arme biologice, dati drumu in mijlocul chunezilor si europenilor sa-i masacreze in masa. Satana ATACA FAMILIA SI RELIGIA….prin orice mijloace. Dumnezeu a trimis invataturile lui prin multi mesageri oameni incepand cu vechii proroci Iezechel ,Ilie, Moise, Avvram Noe…Ioan ,Isus Cristos si poate altii. Scopul a fost SALVAREA VIETII PE PAMANT. Familia creste copii normali care nu ajung criminali mercenari in slujba Satanei.
Istoria Inexistentilor este preocuparea escrocilor de aproape 2.000. Canalia se lauda ca are dovezi materiale ale existentei imaterialului. Nu ma mira sa aiba un numar atat de redus de adepti, cat un cuib legionar. Prezenta lui Charlie este inevitabila, el vine sa murdareasca/imputa totul, ca-Cartianu.
Daca vrei sa DEMOLEZI ceva trebuie mai intai sa cunosti cat mai bine acel ceva…Zicala din ideologia marxistoida…Nu intamplator cei mai ferventi marxistoizi studiaza perfect EDIFICIILE pe care urmeaza sa le DINAMITEZE ei sau epigonii lor!!!Tot neintamplator
„artificierii” evita abordarea lui Dumnezeu Tatal…UNIVERSURILOR! Neangajare tactica sau strategica?
Continuare . Am afirmat ca pt a accepta dogma crestina trebuie sa fii sau infantil sau cu personalitate ” speciala” .Lucru documentat si in catehism: ” lasati copiii sa vina la mine”, ” miei in calea lupilor” ” sa fiti blanzi ca porumbeii si intelepti cs serpii”; iar contradictiile ce medical ar fi numite sch1z01de se numesc in limbaj crestin „aporii” gen mama fecioară , tata fiu , om dumnezeu, mort inviat si or fi si altele dar si din cauza lor am APOSTAT .Apropos, acesta e cel mai mare pacat, impotriva Duhului Sfant , pt care cica voi arde in iad.Daca traiam in Spania Inchizitiei si aveam curajul sa o afirm ardeam de atunci si de pe Lumea Aceasta.
Totul e la fel acum precum atunci. Asta fiindcă firea umană este aceeași. Degeaba jertfa. Ipocrizia, mizeria morală, obsesia îmbogățirii, nepăsarea, răutatea,toate sunt și vor fi in veac.
1.Cele 16 fragmente ale Manuscriselor de la Marea Moartă s-a dovedit a fi falsuri moderne (NatGeographic,CNN,NY Times,etc 2020-2021) Manuscrise de la Marea Moartă au fost „găsite” in peșteri din Israel prin 1947, la modul miraculos:)))
2.Egiptul Antic, cultura egipteană a avut o mare influență în crearea iudaismului și creștinismul
A. Churchward spune: „Documentele istorice sacre ale evreilor nu sunt deloc istorice, ci doar tradiţii şi copii din alte documente mult mai vechi, care pot fi urmărita în antichitatea Egiptului.
„Scripturile ebraice”, fără îndoială, au fost scrise initial cu caractere feniciene pentru
multe secole, deși nu au supraviețuit sub această formă, și fenicienii au fost mai întâi egipteni de cult stelar și mai târziu de cult solar. . Secretul sfințeniei scrierilor ebraice este că ele au fost inițial egiptene” A. Churchward a scris: „Evangheliile canonice se dovedesc a fi o colecție de ziceri din Mitul și Escatologia egipteană(viata dupa moarte)”
Alvin Boyd Kuhn:”intreaga biblie creștină a fost derivată din cărțile sacre ale Egiptului, cum ar fi:
Cartea morților, Textele piramidelor și Cărțile lui Thoth.
Cele 10 porunci au fost date de Hammurabi in Codul sau cu cca 1000 de ani inaintea miticului Moise
Plus Tablitele de la Ebla in care miturile iudaice au fost de fapt miturile Orientului cu 1500-2000 ani inainte de Moshe
3.Cea mai veche religie universala,cu documentatia dovedita este hinduismul (1500-2000 ien),care are o vechime comparabila cu a Egiptului Antic ale carui religii au disparut in timp
Celelalte 3 religii universale:budism(500 ien),islam( 600 en) si crestinism sunt mult mai recente
4.Cititi si despre religia fabricata 100% a lui Serapis
Budha e existat si a fost om bun.Mohamed a existat si a fost…ce a fost.Iisus n a existat ( spre deosebire dr Ioan Botezatorul sau Petru si Pavel) de aceea a fost/ este perfect, pt ca este un concept.Accept ca spiritualitatea exista accept ca Ceva conduce Universul altfel Universul nu ar exista, asta o stim de la Descartes incoace. Concep si ca Celălat există,de aceea se duce totul dra… pardon, creste entropia.Asta o stim de mai putine sute de ani .Dar povestea crestina mi se pare prea pt.” copii cu nevoi speciale”.Pana si Islamul, ulterior istoric, a mai taiat din coada vulpii.Inca aștept ca o personalitate academica DE DREAPTA sa ne spuna DOCUMENTAT ca Imparatul este gol.Dar cum societatile si NATIUNILE se conduc si cu religii, slabe sperante.Asa ca cei care ne spun ADEVARUL ( „crestinismul e o poveste”)sunt stangistii marxisti drept care recrutează cu ALTA POVESTE, pt Celălalt. Pt ca si s@ t @ nismul este o RELIGIE.Anterioara crestinismului.
Ca să trăiești liniștit, evită idioții.
– Dar cum să recunosc un idiot, sensei ?
– Foarte simplu.
Un idiot știe tot, a trăit tot, se pricepe la tot.
Nu te ascultă cand vorbesti, nu acceptă sfaturi, te contrazice la orice ai de spus, te corectează, îți explică orice.
Evangheliile sunt EXACT cea mai compromisa sursa. Au fost scrise ( nu e clar de catre cine o recunosc cu jumatate de gura si „istoricii” crestini) DUPĂ presupusele întâmplări/ fapte tocmai pt a le credibiliza.Mai de incredere ar putea fi Faotele Apostolilor, care relateaza intampmari posibile despre personaje istorice concrete.Dar sa creditezi o POVESTE despre cineva nascut din fecioară rămasă fecioară, fiu identic cu tatal si cu spiritul, personaj care a murit si a inviat inseamna sa fii sub 7-9 ani la minte.Sau sa fii interesat/influencer/ ipocrit/cu personalitate multipla.
Dl .prof.Marga stie sa scrie in cheie multipla a fost/este si diplomat si are multa minte.Muult mai multa decat am eu, asa ca trebuie citit cu atentie de catre cine are rabdare.Eu nu.
Din nefericire, unii își trădează lipsa de cultură religioasă în ceea ce spun. Isus e tradiția latină, Iisus este mai nou la unii din ortodoxie. Isus și Iisus sunt același.Cristologia este azi un domeniu în plin avînt, profesorul Andrei Marga o cunoaște și face bine că aduce la cunoștința publicului datele ei noi. Fascinantă, într-adevăr, cartea lui Ravasi.Ar fi bine să avem și în România asemenea discuții ce avansează în alte țări. Vezi Italia, Germania, Franța. Numai că nu e cazul să se proiecteze conspiraționismul asupra chestiunilor, căci le face de neînțeles.
Picatura-n marea vremii/Nu conteaza crezul tau/Adevaru-i neschimbabil/Vrei, nu vrei, e Dumnezeu.
(2)
Cum au avut cei mentionati mai sus acces la acea cunoastere? In primul rind prin recunoasterea faptului ca dincolo de planul material exista alte plalnuri pe care le-au accesat (frecventa vibratiei) si care le-au pus la dispozitie informatiile necesare.
Intre lumile de sus si cele de jos este pace. Lumea de mjloc, imatura si orgolioasa este inca in conflict cu sine. Are potential, este un fel de brinza buna in burduf de caine. Stiinta de-abia se chinuie sa patrunda sensuri pe care intelepciunea si spiritualitatea le releva de mii de ani. instrumentele sint cam boante…
Toti purtam in noi potentialul celor de mai sus. Absolut toti. Fiecare are rolul sau in acest minunat mecanism al vietii. Asta ne transmit fiecare in parte precum si vechea intelepciune.
Toti (si tot) sintem Unul, adica Dumnezeu, Spirit Unul sintem toti – adica Spirit, Dumnezeu in fiecare dintre noi si in tot ceea ce exista. „M-am uitat in tot Universul sa caut ceva material. Nu am gasit decit energie”… Frecventa vibratiei…
Munca cu sinele este cea mai grea dar si cea care ofera cele mai minuntate rezultate.
Cu siguranta exista contact cu ceea ce se numeste alte civilizatii insa guvernele si anumite grupuri decidente au tot interesul sa ascunda acest lucru din doua considerente: in primul rind nu isi pot exercita puterea si controlul care in actuala paradigma sint fundamentale pentru cei care decid (vibratie scazuta) si inca se considera faptul ca lumea ar fi bulversata nefiind pregatita afle adevarul.
istoria adevarata a lui Isus se afla in scrierile vechi si ascunse (probabil unele chiar distruse) sub vaticanul s a ta nei…. Dumnezeu este in tot si in toate, iar noi stim cine este Isus Hristos Mantuitorul nostru. bibliile si evangheliile (nicic macar enumerate cate exista, pentru ca sunt multe) toate rescrise si reinventate dupa cum au vrut s a ta ne l e care conduc omenirea. Isus a fost cel mai mare eretic, se spune. biserica evreilor il ura de moarte, pentru ca spune adevarul: dumnezeu de „aici” NU este DUMNEZEUL NOSTU, DIN A CARUI ENERGIE SUNTEM NOI CREATI. Dumnezeul Nostru, Tatal Nostru si al lui Isus, va veni aici si ii va spulbera pe toti cei care NU mai sunt ai lui (vezi modificaile genetice care se fac pe omenire – demoni, monstri. sodoma si gomora reloaded).
Isus, probabil, este unul dintre noi asa cum este si Mahomed asa cum este si Zamolxis, Budha asa cum au fost multi altii inaintea lor si altii de dupa ei si ramin ca si conexiuni cu acele lumi si tarimuri imposibil de imaginat intr-o lume salbaticita si distrusa de propriile-i actiuni si care isi falsifica pina si credinta. De istorie nici nu mai mentionez. Multumim acelei parti a bisericii pentru instituirea idolatriei si instrainarea de sine precum si pentru transformarea in dogma a unui inteles initial pierdut din dorinta de putere si control! Multuumesc, am invatat lectia si stiu sigur ca nu o voi mai face in viitor. Am inteles lectia. Institutionalizarea credinteti a fost probabil unul dintre cei mai nefericiti pasi din istoria umanitatii.
Monopolul instaurat peste o lume dupa moarte si raspindirea fricii printre oameni, apare mai degraba o actiune negativa.
A stantat moralmente pacatele si apoi le-a aruncat in capul oamenilor. Felul in care au fost mentionate, prin negatie si nu exprimarea aceluiasi mesaj printr-o forma de text pozitiva, a pus la temelia lumii de azi fix comportamentul combatut prin cuvinte: ucide, inseala, minte, distruge… recunoasteti lumea de azi? asta e. (1)
pierdere de vreme ca toate articolele respectivului..filosofie stearpa si pierdere de vreme.. nu viata lui Hristos intereseaza ci invatatura Sa! ii era greu lui Ioan, lui Marcu,lui Matei,lui Luca sau lui Pavel sa scrie biografia lui Hristos? categoric nu le era greu. De ce sa iti pierzi putinul timp care-l ai cu lucruri neimportante cand putinul timp il poti folosi citind Evanghelia (si mai bine Noul Testament in intregime) sa iti intaresti credinta si sa afli drumul spre Rai?
Telectualul vrea să se refere la Iisus nu la Isus care semnifică altceva.