- Şeful ANI a scăpat porumbelu’: oricine poate turna orice la ANI;
- Un studiu de caz care spune totul despre ANI;
- Horia Georgescu, o dezinformare cât Casa Poporului.
15-20 de turnătorii pe zi la ANI!
Duminică, la RealitateaTV, în emisiunea „Perspectiva”, preşedintele ANI, Horia Georgescu, a scăpat un „porumbel”. A dezvăluit cum ajunge ANI să verifice politicieni, persoane din administraţie, alţi demnitari. „Sunt foarte multe sesizări care vin de la persoane fizice. Oameni, cetăţeni care sesizează diverse probleme de integritate. Sunt de asemenea şi sesizările care vin de la instituţii. Sunt entităţi private care sesizează Agenţia cu privire la anumite nereguli şi este foarte important că impactul nostru nu este numai la nivel central, unde cazurile ANI sunt mediatizate (… ) Zilnic intră aproximativ 10-15-20 de sesizări, cu diferite probleme de integritate, fie că vorbim de incompatibilităţi, conflicte de interese sau verificarea unor averi nejustificate. Plus sesizările care vin de la instituţiile publice, ale administraţiei publice centrale sau local”.
Cetăţeanul „sezizează”, ANI lucrează, Băsescu cere demisii
Cu alte cuvinte, ANI lucrează în special în baza sesizărilor venite de la „cetăţeni”. În limbaj popular, asta se cheamă turnătorie. Deci, orice cetăţean căruia nu-i place de cineva (care să aibă calitatea de persoană care intră sub incidenţa legislaţiei verificărilor ANI – n.a.), de culoarea politică a cuiva, de o decizie politică luată de cineva, poate sesiza (turna) la ANI. Şi ANI demarează verificările, iar dacă cel verificat este şi un politician cunoscut, şi mai ales dintr-o anumită zonă politică, presa este prompt informată. Şi în cazurile în care este vorba de membri ai guvernului sau parlamentari, prompt vine şi preşedintele Traian Băsescu şi cere demisii din guvern şi retrageri din Parlament. Suntem deci în faţa unui mecanism care a funcţionat cu succes şi în perioada anilor ’50, cu menţiunea că atunci „sesizările” se făceau la Securitate. Şi, ca şi atunci, cel care face subiectul sesizării intră în malaxor. O altă similitudine cu anii ’50: în presă (cea agreată de ANI) apar informaţii că X sau Y are anumite probleme de incompatibilitate sau conflict de interese, şi imediat ANI deschide un dosar, iar cel în cauză este blamat, i se cere demsia etc. În anii ’50 reţeta era următoare: PMR (PCR) decidea cine trebuie eliminat, ziarul „Scânteia” îl „demasca” (demascare = sesizarea de astăzi) pe cel „indezirabil”, după care urmau arestarea şi condamnarea.
Studiu de caz: Olguţa Vasilescu
Pentru a face o demonstraţie practică a mecanismelor mai sus relatate, vă vom prezenta un caz devenit deja „istorie”. Pe 31 ianuarie 2010, senatorul PSD Olguţa Vasilescu face o dezvăluire privind o strategie a ANI: „Agentia Nationala de Integritate are oameni in presa care sunt pusi sa sune la diferiti politicieni aflati in colimatorul PDL, pentru a-i intreba, spre exemplu, de ce nu si-au trecut in declaratia de avere fondul de campanie, apoi, Agentia se auto-sesizeaza din presa si terfeleste, prin comunicate oficiale”. După această dezvăluire a urmat un scandal monstru din care ANI a ieşit şifonată, pentru că fondurile de campanie electorală nu trebuiau trecute în declaraţiile de avere.
Dar, foarte curând, Olguţa Vasilescu intră în colimatorul ANI. Pe 15 aprilie 2010, într-o conferinţă de presă, Vasilescu o acuză pe ministrul Elena Udrea că intenţionează să secretizeze contractele de achiziţii publice. Peste numai 5 zile, pe 20 aprilie, apare în EVZ următoarea informaţie în baza „unor informaţii oficiale”: „În ceea ce o priveşte pe senatoarea PSD, Lia Olguţa Vasilescu, inspectorii de integritate au demarat o anchetă, în urmă cu o lună, care vizează o parte din terenurile pe care aceasta le are în zona Bran-Moeciu”. Pe 30 aprilie 2010, Olguţa Vasilescu susţine o conferinţă de presă în care declară că a aflat din presă că este verificată de ANI şi că îl va da în judecată pe preşedintele ei (de atunci – n.a.) Cătălin Macovei. Pe parcursul anilor 2010 şi 2011, Vasilescu se războieşte cu ANI. Iată cum reacţionau cei de la ANI: „Este un mijloc de a pune presiune pe instituţiile anticorupţie, poţi să şi intimidezi o persoană, mai ales când ai o funcţie de demnitate publică” (18 iulie 2011 – Horia Georgescu); „Cred că e un demers de imagine al Liei Olguţa Vasilescu. E un drept al dânsei de a se adresa instanţei.Agenţia a mai fost acţionată în instanţă în circumstanţe asemănătoare şi a câştigat de fiecare dată” (19 decembrie 2011 – Horia Georgescu, după ce Vasilescu dă în judecată ANI). Este de remarcat limbajul utilizat de Horia Georgescu – pe atunci secretar general al ANI – atunci când o persoană vizată îşi exercită drepturile. Şi acum, duminică 17 martie 2013, rediscutând acest caz, limbajul lui HG nu s-a schimbat: „Din punctul meu de vedere, putea să reacţioneze altfel, mai responsabil, poate”. Adică să se lase călcată în continuare în picioare, probabil.
Pe 12 mai 2012, Olguţa Vasilescu câştigă în instanţă procesul cu ANI, şi dosarul ei de la această instituţie este clasat.
Se impune acum o constatare: să presupunem că tot acest caz nu s-ar fi derulat între 2010 şi mai 2012, ci între 2011 şi martie 2013; dacă este să ne luăm după „solicitările organismelor europene”, după cererile lui Traian Băsescu, în situaţia în care Olguţa Vasilescu ar fi fost ministru sau parlamentar, ar fi trebuit să se retragă. Ca să nu „devină” un „obstacol” în calea aderării la spaţiul Schengen. Şi cine ar fi reabilitat-o după pronunţarea justiţiei?
O dezinformare cât Casa Poporului
La un moment dat, realizatorul emisiunii (Lavinia Şandru, fost deputat – n.a.) pune următoarea întrebare: „Nu am putea modifica legea în aşa fel încât să fie mai multă presiune pe oameni?”.
Iar preşedintele ANI, Horia Georgescu, dă următorul răspuns: „Nu ştiu dacă există suficientă voinţă politică în a modifica legea. Ştiţi foarte bine că, atunci când ajungem în parlament, lucrurile se deteriorează grav. Chiar şi un demers de bună credinţă, cum a fost cel privind schimbarea statutului membrilor parlamentului, iniţiat la nivel de dialog de preşedintele Camerei Deputaţilor şi alţi câţiva parlamentari, în final, după o formă agreată, ne-am lovit de plen, unde eram foarte aproape de a nu mai avea o procedură pentru a identifica incompatibilităţi în rândul membrilor parlamentului. Preşedintele Camerei Deputaţilor a iniţiat un dialog cu ANI, a existat corespondenţă şi am transmis punctele noastre de vedere. Au fost prinse în proiectul de statut, dar în momentul când s-a ajuns la dezbateri şi în plenul Parlamentului, lucrurile s-au deteriorat grav. Repet, au fost amendamente care practic eliminau posibilitatea identificării incompatibilităţilor în cazul deputaţilor şi al senatorilor”.
Suntem în faţa unei dezinformări de zile mari, cât Casa Poporului. Niciun moment, pe parcursul legislativ al noului statut al senatorilor şi deputaţilor nu a existat vreun amendament care „elimina practic posibilitatea identificării incompatibilităţilor în cazul parlamentarilor”.
Dacă Horia Georgescu nu vine să prezinte care sunt respectivele amendamente, ar trebui nu doar să-şi ceară scuze în public, ci chiar mai mult decât atât.
P.S.
Ca şi conducătorii altor instituţii „ale statului de drept”, Horia Georgescu nu admite critici de la persoane care au avut probleme de incompatibilitate: „Nu poate o persoană care a avut probleme de incompatibilitate sau de conflict de interese să judece activitatea ANI. Măcar să se abţină; este de bun-simţ”. (Declaraţie făcută duminică seara la RoTV, unde a fost criticat pentru faptul că a declarat că în România corupţia este generalizată – n.a.)
