Antipatriotica

Și, totuși, cu ce ți-am greșit, Doamne? Cu faptul că m-am născut într-o Românie care nici pe departe nu este o grădină, ci un loc blestemat? Făt Frumos e mort, calul lui paște nisip în deșert.

Antipatriotica

Și, totuși, cu ce ți-am greșit, Doamne? Cu faptul că m-am născut într-o Românie care nici pe departe nu este o grădină, ci un loc blestemat? Făt Frumos e mort, calul lui paște nisip în deșert.

Când unii spun că România este Grădina Maicii Domnului nu știu ce să fac. Să râd!? Să plâng!? Nu știu. Mă uit în jur. Precum Walt Whithman ”mă opresc și iau seama” și nu văd nicio grădină, nimic dumnezeiesc, simțind cum Maica Domnului și-a întors fața, lăsându-ne în izbeliștea nemerniciei noastre. 

Văd nepriceperea ridicată la rang și, aducându-mi aminte de ce scria Arghezi, ”Într-o țară care-a fost/ Era mare cel mai prost”, gândesc că degeaba mai faci apel la învățătura cărții și la bunul-simț al țăranului român din vechime, nimeni nu te mai ia în seamă, dându-te la o parte.

Văd cenușiul țării, văd cenușiul lumii, văd privirea tristă a oamenilor, capul lor pus în pământ, lipsa lor de speranță din priviri. Văd cum nimicul dinspre răsărit vrea să ne împresoare ca în nuvela ”Poveste fără de sfârșit” a lui Michael Ende, dar nu dezlușesc niciun Atreyu care să ne salveze. Oricum, Atreyu era al altora, țara mea neavând decât doi invidioși porniți să-l omoare pe cel ortoman.

Mă trezesc, totuși, uneori, sperând la frumusețea, demnitatea și curajul României revoluționare din tabloul lui Rosenthal, dar nu văd decât chipurile hâde ale curvelor de mahala, Neștiința, Prostia, Hoția, Răutatea și care or mai fi de felul lor, făcându-și mendrele și destrăbălându-se printre faldurile tricolorului unei țări pe care nu o merităm.

Deși soarele răsare în fiecare dimineață, în juru-mi nu văd decât întuneric și, aidoma mie, toți cei care sperau la o altă Românie.

Și atunci, te întrebi cu ce ai greșit; cu ce ai greșit în fața ta, în fața lumii, în fața lui Dumnezeu. Nu ai răspuns sau nu vrei să-l cauți ori mai rău, nu vrei să îți asumi greșelile și neimplicarea care au lăsat ca nemernicii să se pună șobolănește în capul trebii, încercând să schimbe calea pentru a distruge o țară și un viitor.

Și, totuși, cu ce ți-am greșit, Doamne? Cu faptul că m-am născut într-o Românie care nici pe departe nu este o grădină, ci un loc blestemat? Făt Frumos e mort, calul lui paște nisip în deșert.

(N.A.: Pentru conformitate și pentru a răspunde unei întrebări pusă de câțiva cititori: https://ro.wikipedia.org/wiki/Ilie_Stoian )

Distribuie articolul pe:

29 comentarii

  1. ti-ai aratat rusofobia, esti luat in evidenta, treci pe la casierie sau o faci din convingere netoata?

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.

@2025 Cotidianul.ro. Toate drepturile rezervate