Arhanghelul

Acum, chiar acum ies din casă. Și, ce distrat mai sunt, las porțile larg deschise. Îmi aduc aminte de un om, las porțile deschise, le uit așa, deschise. Omul trecea în fiecare dimineaţă, purta o haină în carouri, baston, o garoafă la butonieră. Mama părea îndrăgostită de el, îi tremura vocea, albea. Omul era însoţit de obicei de un stol de porumbei. Eu cântam la trompetă, făceam duş, fumam câte o ţigară. Mama îşi făcea o cafea şi-mi spunea că, după părerea ei, porumbeii sunt fără îndoială aducători de veşti. Eu dădeam din umeri şi-l urmăream pe omul acela cu un binoclu de teatru. Într-una din zile s-a oprit în faţa casei noastre şi s-a aşezat pe bordură. Soarele, galben, topea lucrurile, aburi multicolori se ridicau pe deasupra caselor. Mama a început să plângă în hohote şi să mă sărute pe amândoi obrajii. Am crezut că diversele mărunţişuri ale vieţii ei, amintirile, reuşiseră să-i înfrângă bruma de rezistenţă, zâmbetul acela tandru adresat lumii întregi. Dar ea şi-a făcut valiza şi s-a dus să-şi împlinească un destin straniu pe care şi astăzi încerc să-l desluşesc. Omul cu porumbei i-a sărutat mina ceremonios, i-a luat valiza şi i-a oferit braţul. Când au ajuns în capătul străzii au început să zboare cu uşurinţă pe deasupra lumii. Tocmai atunci m-a oprit un deputat pesedist, bun prieten cu un deputat penelist care locuia pe strada mea. Mi-a zis, nu l-am văzut pe prietenul meu de câteva zile bune. Eu am dat din umeri. Deputatul pesedist s-a mirat foarte mult. De ce să te miri, domnule? Nu mă întrebi nimic? De ce să te întreb. Uite că nu te întreb. Dar ai putea să-mi ceri informații prețioase, poate. Uite că nu-ți cer. De ce? Toată lumea îmi cere să le dezvălui tot felul de secrete, cursul la bursă de mâine, unde se pot obține fonduri europene, alte alea. Uite că nu-ți cer informații prețioase. Atunci de ce nu mă înjuri? Foarte multă lume mă înjură când ies în public. Sunt huiduit. Zău dacă te mint. Într-o bună zi m-au și fugărit prin piață. De ce să te înjur? Păi noi am devalizat România. Noi ne-am tras case de vacanță în Zanzibar, case făcute din bani publici. Noi câștigăm milioane de dolari din traficul de carne vie. Hai, înjură-mă! O merit cu prisosință, zău dacă te mint. Nu te înjur, vezi-ți de drum, omule. Deputatul pesedist se înfurie grozav. Bate din picior. Înjură-mă chiar acum! Altfel ce noimă mai am eu în parlamentul țării noastre? Trebuie s-o faci? Dacă nu știi să înjuri, te învăț eu. Hai că nu e greu. Tu nu te uiți la televiziunile otrăvite? Nu tu te uiți pe rețelele de socializare? Acolo se înjură la greu! Acolo mii și mii de români se răcoresc. Ne înjură și gata. Pe urmă ne vedem cu toții de treburile noastre. Ce lume poate fi aia în care politicienii nu sunt înjurați de popor? Trebuie să fie o lume ideală! O lume utopică! Mă uit la el, omul e nebun. Mă întreb dacă mă vede aievea sau nu. Poate mă confundă cu altcineva. Sigur mă confundă cu altcineva. Nici nu mă vede. Sigur nu mă vede. Se uită prin mine ca prin sticlă. Eu stau de puțină vreme pe strada asta, nici nu mă cunoaște. Îl caută pe deputatul penelist cu care face tot felul de afaceri oneroase, deocheate, ticăloase. Hai, înjură-mă, că pierdem vremea. Eu o pornesc în susul străzii, el după mine. Eu cotesc la dreapta, el după mine, eu cotesc la stânga, el după mine. Înfierbântat, ațâțat, pe deplin capsat. Oriunde m-aș duce, vine după mine. Asta e, trebuie să scap de el. Uite, după intersecția aia, o să mă ridic la cer.

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.