Din 1945, în Europa, de unde în secolul al XX-lea au izbucnit două războaie mondiale, dar și în alte părți ale lumii, s-a trăit o lungă perioadă de pace. După războiul din Coreea, soldat cu scindarea țării, au mai fost confruntări armate, dar rar războaie propriu-zise. Războiul din Irak, în consecința incursiunilor în sudul Peninsulei Arabe și a bănuielii deținerii de arme de distrugere în masă, apoi războiul din Afganistan, urmare a atacării SUA de către teroriști islamici, au mai reținut atenția. Pe terenul Europei, „operațiunea specială” a Rusiei, cu scopul declarat al „denazificării” și „demilitarizării” Ucrainei, devenită apoi război, cu implicarea de arme din alte țări, a readus războiul în prim planul vieții din zilele noastre. Azi, supraputerile discută amenințarea maximă – cea a războiului nuclear, care, după evaluările existente, ar fi atât de destructiv încât nu va mai avea câștigător.
Proiectând astăzi războiul pe ecranul ordinii viitoare a lumii, se pot face multe considerații. Mă opresc aici doar la patru observații.
Prima este aceea că Al Doilea Război Mondial a lăsat dosare care izbucnesc când nu te aștepți. Desigur că au fost încheieri formale ale războiului, inclusiv în Actul final de la Helsinki (1975). Numai că distincția de facto dintre recunoașterea reciprocă de frontiere între state și reglementarea definitivă a rămas, fie și în umbra evoluțiilor internaționale. Să privim, de pildă, tratatele destinderii (Ostverträge, 1970) și evoluția spre tratatele din jurul anului 1990, care includ perspectiva unificării europene. În tratatul germano-polonez din 1970 se menționa că o reglementare definitivă de încheiere a războiului mondial urmează să vină, guvernul german de atunci notificând puterile învingătoare asupra ei. Ulterior, ea nu a mai fost menționată public, perspectiva unificării europene antrenând, logic, cum se știe, o privire nouă asupra frontierelor.
Desigur, statele sunt cele care decid – marile puteri în primul rând. Nu este vorba de a face din chestiunea frontierelor cheia relației dintre țări. Ar fi un pas înapoi și ar duce doar la alte conflicte. Dar realitățile sunt adesea mai tari decât deciziile luate. Faptul nu este cazul să sperie, căci această chestiune a căpătat, în practica înțelegerilor internaționale de la Woodrow Wilson încoace, rezolvări bazate pe reunirea celor trei criterii – demografic, istoric, al integrării democratice a diferitelor identități ale oamenilor, care s-a aplicat până în zilele noastre.
Observând, însă, că dosare controvers încheiate duc la conflicte, chestiunea este de a discuta, cu argumente, nu altfel, și cu calmul dat de învățăturile istoriei, ce este de făcut. Tehnic, juridic vorbind, cel puțin în partea Europei în care ne aflăm, ar trebui dusă până la capăt abrogarea mult discutatului pact Ribbentrop-Molotov, ale cărui urme persistă.
A doua observație este că după Al Doilea Război Mondial părea că s-a învățat că nimic nu este mai distrugător decât un război. Pierderile de vieți omenești și distrugerile de bunuri au fost atât de vaste încât se părea că o lecție s-a însușit. Oricum, generații întregi nu au mai cunoscut războiul decât de la antecesori, din cărți și filme.
Numai că părea, dar nu s-a învățat. Pacea durabilă s-a stins în cele din urmă. Se stârnesc războaie pentru teritorii care nu au ținut niciodată, decât cel mult circumstanțial, de țara respectivă. Chiar în Europa.
Suveranitatea statală este, firește, principiul dreptului internațional și înseamnă, de la Pacea Westfalică încoace, „neamestecul în treburile interne” ale unei țări și „inviolabilitatea frontierelor” ei. Numai că între timp, suveranitatea proprie include și securitatea celuilat. S-a spus justificat, de școlile realismului politic, azi de la Harvard și Chicago, că este nevoie „în acest moment al istoriei de o modernizare a sistemului westphalian informat de realități contemporane”. Așadar, de suveranitate adusă la nivelul lumii de azi (Henry Kissinger, World Order, Penguin, New York, 2014, p.373). Pe de altă parte, frontierele contează și din perspectiva felului în care s-au stabilit. Dacă ele s-au stabilit încălcând suveranitatea altor țări, atunci, în vederea unei păci durabile, discuția va fi la un moment dat inevitabilă. Compromisurile sunt și ele sursă de conflict.
A treia observație are în vedere faptul că statele în competiție, ca să nu mai vorbim de cele în conflict, au trecut pe nesimțite la războiul hibrid pe scară mare. Războiul hibrid include, pe lângă mijloace clasice de ducere a războiului, exploatarea de vulnerabilităţi ale rivalului de natură economică, socială, politică, de transport, de comunicare. Azi, mai mult ca odinioară, războiul hibrid este amplu organizat. Acesta este definit (vezi NATO Capstone Concept for the Military Contribution to Countering Hybrid Threats) ca război ce combină componente de hard power (forțe și armamente, dispunerea lor, finanțarea de mișcări separatiste, acțiuni de destabilizare și subminare a statului rival) și componente de soft power (întreținerea dependenței economice, sancțiuni economice aplicate rivalului, campanii de dezinformare și influențare, atacuri cibernetice).
Desigur că ne-am obișnuit, ca generații, cu opțiunile culturii moderne rezultată din Reformă, Iluminism și democratizările ce au avut loc. Potrivit acesteia, competiția indivizilor și a statelor este naturală în societatea umană. Economia de piață nu are contracandidat, socializarea proprietății ducând, cum s-a și confirmat, la subproducție și penurie. Pluralismul politic nu are înlocuitor, el asigurând exprimarea diverselor optici cetățenești privind deciziile statului. Iar dezbaterea publică a democrației este premisă majoră a dezvoltării.
În ultimii ani, s-a trecut însă un prag în relația dintre state. De la competiție, care este naturală, s-a trecut la sancțiuni și încercări de oprire a dezvoltării. Acestea nu mai țin de modernitate. Deocamdată ele înaintează până la a opri manifestări culturale și sportive, încât despre tradiționalele competiții „mondiale” (campionate, olimpiade, concursuri etc.) nu se va mai putea vorbi la propriu. Dacă tendința continuă, va avea loc regruparea de țări și alianțe, iar, în condiții de scindare a lumii, va fi greu de păstrat pacea și vor fi noi conflicte.
A patra observație este că pe culmea războiului hibrid astăzi stă mobilizarea mediatică. Și în al doilea război mondial s-a recurs la aparate de propagandă pentru a convinge propria populație de justeța războiului și a o mobiliza. Războiul în curs operează propagandistic la scară fără precedent profitând de concentrarea ce s-a produs între timp în sfera mass media. Niciodată în istorie nu s-a atins mobilizarea planetară pentru război din zilele noastre. Rareori cedarea profesională și civică din partea relatărilor a fost mai pe față.
Sunt și oameni conștienți de ceea ce se petrece și de interesele aflate în confruntare, care și-au păstrat părerea proprie și au exprimat-o. În plus, observația celui mai important istoric al contemporaneității, Niall Ferguson, că și Primul Război Mondial a izbucnit din erori de evaluare, chiar ale unei țări ce nu părea în linia întâi a conflictului (Britain should have stayed out of the First World War, 2014), este avertisment. Când evaluările vor fi la calm, vor ieși la iveală adevăruri mai adânci și în privința a ceea ce se petrece astăzi.
Se prea poate ca efectivul celor care își păstrează acuitatea și rigoarea judecății să nu fie azi destul de mare. Dar costurile războiului au început să-i îngrijoreze pe tot mai mulți, încât crește numărul celor dispuși să înțeleagă despre ce este vorba.
Cei care au pledat, fie și tacit, pentru război au declarat, au vorbit, insită. Dar, interesant, majoritatea se feresc să dea în scris opiniile lor, spre a se răspunde de ele ulterior. Marea noutate a mediatizării de azi a fost însă personalizarea “sălbatică” a evenimentelor, cum bine a spus un gânditor german, ce amintește de propaganda unor regimuri funeste. Epitete ca “eroul planetar”, “noul erou de la Termopile”, “nebunul”, “criminalul” etc. au umplut ecranele, chiar dacă în lipsa analizei serioase și fără respect pentru fapte. Propaganda războiului a mers până acolo încât fapte benigne – de pildă o întâlnire a câtorva opozanți în emigrație – să fie luată drept „congres al opoziției” sau o grimasă a bucătarului ca indiciu politic. Penibilitățile s-au întregit cu acuzarea primitivă a celor care deviază de la propaganda de război că pactizează cu narativul rival, ca și cum narativele ar fi împroprietărite. Nu se înțelege că gândirea liberă exclude asemenea privatizare.
Nu-mi propun în acest spațiu o analiză exhaustivă a războaielor. Îmi vin în minte însă maxime din cartea clasică a lui Sun Tzu, luată și azi în lume ca bază a artei războiului. „Cel mai bine este să învingi fără război” (Sun Tzu, The Art of War, Shambhala, Boston, London, 2005 p.VII) sau „Nu este niciodată în beneficiul unei națiuni să continue o operațiune militară pentru mult timp”(p.23). Sunt maxime ce ar fi cazul să inspire și astăzi.
Dar sunt și maxime care se încalcă în mod caracteristic. De pildă, „Dacă resursele sunt epuizate, taxele se adoptă sub presiune. Dacă puterea și resursele sunt epuizate, atunci patria este secătuită”(p.27). Dar, în interacțiunile lumii actuale, pentru unii, războiul nu mai este irosire de resurse. Comerțul cu armament este de fapt înfloritor. O altă maximă spune: „Astfel, importantă într-o operație militară este victoria, și nu persistența” (p.30). Numai că lucrurile nu se mai consideră neapărat din perspectiva victoriei. Se caută, cum declara un responsabil militar, epuizarea rivalului. În sfârșit, „Prin urmare, noi știm că liderul unei armate este însărcinat să apere viețile oamenilor și securitatea națiunii” (p.31). Ar fi, desigur, bine să se mai judece astfel. Doar că mai nou, disprețul pentru viață din primul și al doilea război mondial, a revenit. El nu a rămas în muzeu. S-a ajuns ca liderul să expună, fie și prin decizii diletante, viețile propriilor cetățeni ca să arate la ce poate recurge rivalul. Tragediile vin astfel și din surse noi. (Din volumul A. Marga, Ordinea viitoare a lumii, ediția a doua)
Cititorul, pur și simplu, Singur ori de felul care se vrea, ar fi cazul să treacă pe la școală. Să treacă, dar și să învețe chestiuni elementare. De exemplu, cum se citește o părere,un articol. După aceea poate discuta ce vrea. Altfel rămîne la lemn, cum se și teme că a rămas. Oricine îi poate dovedi pe ce postează că a rămas. Lemnul este opac la învățare. Așa că, Singurule, ți-ai aflat ortaci. Lemne sunt destule. Numai că dacă aduci ortaci nu înseamnă că nu rămîi lemn.
II …..
Iată ce prevede paragraful cu pricina:
„Nici o persoană nu poate fi Senator sau Reprezentant în Congres, sau elector al Președintelui sau Vicepreședintelui, sau deține nici o funcție, civilă sau militară, în Statele Unite sau în orice alt stat (american), care, anterior, a depus un jurământ (…) pentru a susține Constituția Statelor Unite, dacă se angajează într-o insurecție sau rebeliune împotriva acestora, sau oferă ajutor ori sprijin dușmanilor acestora.”
Acum devine limpede scopul diversiunii din 6 ianuarie de la Capitoliu. Devine clar de ce forțele de ordine au deschis porțile, încurajând mulțimea să pătrundă în clădire.
Acum capătă pe deplin sens de ce evenimentelor de acum doi ani li s-a acordat o importanță apocaliptică, de ce procesul, audierile și perchezițiile continuă până azi și se vor prelungi probabil până în pragul alegerilor viitoare.
Acum se explică atmosfera care amintește flagrant de mascaradele judiciare staliniste și de teroarea pe care o răspândeau, cu oameni zăcând de luni de zile în închisoare fără vreo sentință dată împotriva lor. În America, nu în URSS!
Devine limpede de ce Trump a fost făcut țap ispășitor și transformat într-un monstru al istoriei.
– din articolul lui Adrian Pătrușcă-
D.le Singur , foarte bine punctat . Omul nu are puncte nevralgice . Este lemn fara noduri .
Cînd insul Singur și sărac în idei nu are legătură cu subiectul, perorează cum apucă. Nici o mirare. Cel mai ușor îi este să lase capul la plimbare, mai ales cînd este prea puțin în el. Să te mai uiți, nene, în manuale ce învață cum se poartă o discuție! În rest, să fim sănătoși!
Cititorule exigent,
Te-am atins la punctul nevralgic? Mare minune! Sincer, nu pari a avea puncte nevralgice. Esti lemn. Ma rog, se zice ca si lemnul ar avea ceva nevralgic. Probabil, nodurile alea de la busteni, care nu pricep nici cand dai cu totprul in ele.
Adevăratul război :
„Ei bine, dacă Trump nu renunță de bunăvoie, atunci Sistemul plănuiește să îi aplice o lovitură cu cazmaua în moalele capului pentru a-l lichida definitiv.
Este Arma Secretă pe care Sistemul și-a pregătit-o încă de la sfârșitul mandatului lui Trump și o ține pitită după ușă pentru a o folosi la momentul oportun.
Joe Biden a dezvăluit-o, probabil prematur, la conferința de presă de miercuri, de după alegerile din 8 noiembrie.
Un reporter a constatat că mișcarea MAGA continuă să rămână „foarte puternică” și l-a întrebat pe Biden cum va proceda pentru a se asigura – el și întregul sistem globalist – că Trump NU revine la putere.
Iată întrebarea exactă:
„Ce asigurări veți da (G7)… că fostul președinte nu va reveni sau că mișcarea sa politică, încă foarte puternică, nu va prelua din nou puterea în Statele Unite?”
(După cum vedeți, eliminarea lui Trump este privită ca o chestiune de siguranță – nu națională, ci globală.)
Biden a răspuns:
„Mă voi asigura că, prin utilizarea mijloacelor legitime ale Constituției noastre, (Trump) nu va deveni viitorul președinte, din nou.”
Biden nu a oferit detalii la ce mijloace se gândește pentru blocarea candidaturii lui Trump. Dar invocând Constituția, el a divulgat suficient ca să pricepem care este planul.
Publicația de foarte stânga Liberty Voice a vorbit despre această armă constituțională încă de acum un an.
„Incitarea la violență a lui Donald Trump cu intenția de a răsturna rezultatul alegerilor din 2020 pe 6 ianuarie 2021 îl împiedică să candideze din nou. Al 14-lea Amendament, secțiunea 3, din Constituția Statelor Unite oferă această garanție.”
Iată ce prevede paragraful cu pricina:
Cei ce comentați, și nu sînteți roBOTuri, chiar credeți că este război?
Pe arătură, mă Gmbplay! Trecutul a fost cum a fost. Să spună istoricii pricepuți cum a fost. Dar feblețile-ți de azi Cîțu, Ciucă, Sibianul, Drulă etc. n-ar trebui să ducă și mai jos lucrurile. Normalul la cap știe că nu vine ce a fost. Îți faci năluci ca să ascunzi realitatea. Că te hrănești din resturile trecutului, te privește. Ține de felul hranei fiecăruia. Cînd ții la sărăcie ca orbul la bîtă și debitezi judecăți din cot, e normal să ți se spună că aparții resturilor.
Cugetare de Grivei în fața osișorului, Singurelule! De aia o ducem cum o ducem. Nu se pot cugeta ca lumea nici măcar chestiuni simple. Dacă din ce spun eu deduci misiunea pe care aș avea-o, să ascund acțiunea SUA în Irak, atunci se poate spune că am în față un redus care nu merită atenție. Prostul este de obicei și incorigibil.
& „Despre istoria razboinicilor”
Niște derbedei fomiști au mers să se războiască, ? „Moș Pârțache Gladiatoru'” zice că e „artă” dacă găsesc ceva de „obținut”, ?
Cititorule exigent,
Rămâne cum am constatat anterior. Ești ochelarizat bine la intelect. Adică ai ochelari de cal la minte. În rest … câmpiile sunt kargi, le poți străbate. Mă fac că nu am observat că ai misiunea de a ascunde adevărul despre INVAZIA CRIMINALĂ DIN IRAK.
Cred ca domnul Marga poate fi si un bun general,la cat se pricepe la toate,eu m-as risca cu el la MAN macar mai invata si puturosii aia ceva filosofie ..
@ econom – iti doresc sa mai triesti odata in acele vremuri .
Singure, ar fi nevoie să citești cu ochelari înainte de a vorbi. Regula universală este ca cel care comentează un text și are o părere, oricare ar fi, să ia în seamă ce scrie în text, nu ce nu scrie. Dacă este la Comentariii! Orice text de pe lume spune unele și lasă în afară un ocean de nespuse. Cine vrea să ciupească din ocean este liber. Dar atunci discuția este despre altceva decît acel text. Poate fi o completare. Numai că Singur este, într-adevăr, singur: face reguli pentru el. Nu se uită ce scrie în text și are impresia că spune ceva în plus la comentariu. La singuri merge și așa.
Nu contează Ceasca necească, bade Gmbplay. E bine de prost că poate trăi doar în trecut. Cească măcar a lăsat o țară fără datorii, cu industrie și oameni capabili să construiască. Ciolacu, ciucă, drulă, dulapul de sibiu, kovesi, geoană și ceilalți lasă ce vedem. Așa că, dacă nu știi, află, bade gmbplay. Se poate spune ce vrei despre oricine. Dar să te uiți un pic și la cum arăți.
Cititorule exigent,
Esti atat de exigent incat nici nu intelegi ce citesti. Ce am combatut, in afara ideii ca invadarea Irakului a fost justificata de existenta unui arsenal nuclear irakian? Ca nu a sustinut autorul articolului asta este altceva, dar a adus vorba despre acel razboi, care a fost, in realitate o INVAZIE CRIMINALA. Si a adus vorba de razboiul pe baza de banuieli, chestiune despre care eu, IRONIC, am spus ca ar trebui bagata in carta ONU.
Esti totalmente ochelarizat. Adica, ai ochelari de cal.
Gmbplay, vezi că sunt în viață, muică, îndeletniciri mai pentru tine decât să cugeți! Aici este, totuși, de inși cu ceva în cap. Nu-l ai, așa că fii mulțumit cu ce poți. Te tot pui și tu cu ce nu ești în stare. Mai bine mut decât prost.
@ ileana roll – esti doar pentru bolsevismul romanesc de dupa 1965 ( ceasca …. ) ? Tragic !!!!!!!!!!!!!
Orice razboi este ori unul religios/de scindare de religii, ori unul fratricid/de scindare de teritorii. Și invers, văzut de cealaltă parte a baricadei. De unificare de religii, ori de unificare de teritorii.
(II) : Si-n Ucraina actuala, rusofonii (« rasa inferioara ») = arsi de vii, rastigniti de vii, lasati fara apa de baut si bombardati din 2014, etc. România actuala sustinând asa ceva, chiar daca ÎMPOTRIVA PROPRIILOR EI INTERESE. „PURITATEA SÂNGELUI”, „ucrainienii autentici”, asta sustine Bucurestiul. Slugi mimetice au fost liderii români întotdeauna (cu exceptia lui Ceausescu).Transilvania : redevine româneasca datorita lui STALIN personal. Daca vrei ca România sa profite de destramarea Ucrainei, @Andrei, împinge-i de la spate pe AIURESCU si MUTUL DE LA COTROCENI, sa anexeze partile din ea în care populatia româna e majoritara. Mai ales ca România e, prin traditie, tara multinationala. Si-n privinta R. Moldova, spune-i Mutului de la Cotroceni sa nu se mai afisese cu Sandu Maia, sorosista. Desi, daca anexarile au loc, România o sa fie saraca, fiindca-n teritoriile respective, de sute de ani nu se mai investeste. „Grânarul Europei” = bun de pradat, nu si de pastrat solurile lui, alta data, bogate. Plus regimul de la Kiev, terorist. Adica, daca parte din Ucraina actuala i se alatura Patriei Mume, în ea-i nevoie de investitii serioase, atât dpdv economic, cât si educativ, inclusiv de alfabetizare în sprititul respectului aproapelui. De dezintoxicare mentala. Drept care, lasa „filosofia razboiului”, @Andrei, peste care-a trecut un Nürnberg. ps. Vorbesti, în articol, de „suveranitate”. Când ROMÂNIA, care nu mai e suverana, ÎSI IMPUNE TÂMPESTE SA DEPINDA DE ALTE STATE ori ENTITATI: SUA, UE, NATO, CARE, NICI ELE, NU SUNT SUVERANE (au daorii de neplatit, „monezile” lor sunt, actualmente, calpe). La fel ca la epoca Imperiului Otoman si Poloniei-Lituaniei (Republica celor Doua Natiuni) care invadau principatele românesti sa le jefuiasca si sa-si puna fantoshele domnitoare, care sa le plateasca tribut. Halal! (în acceptia româneasca a cuvântului).
La teorie și vrajeala nu-i întrece nimeni pe ai noștri politicieni. Cînd trebuie să arate ceva concret varza. Toți doctori, profesori universitari dar să facă un proiect de țară nu sunt capabili.
@doru popescu: Pacea de la Westfalia e RELIGIOASA. Consacra PROTESTANTISMUL (german. Anglicanimsul fiind un protestantism propriu, cu regele-capul bisericii). Marea perdanta a Pacii de la Westfalia (care-si si urmeaza Razboiului de 30 de ani, religios), fiind Franta (catolica si deja trecuta prin Noaptea Sf. Bartolomeu. În care, însa, contrar lui Michelet-Victor Hugo, Ecaterina de Medicis n-are nici un rol. De victima a romanticilor francezi, da. Istoric, însa, adica faptic, nu. Dimpotriva, la 24 august 1572, Henry IV, protestant, se casatoreste cu Margareta de Valois, fata Ecaterinei de Medici, catolica.
(I): „Filosofia” razboiului (sic!) La fel fotografiei Ribbentropp-Molotov, care-ar fi trebuit sa pastreze pacea pe continent. Cu alte cuvinte, INTOXICARE MAXIMA, @Andrei. Suveranitate = ÎN PRIMUL RÂND = MONEDA NATIONALA. BATI MONEDA = ESTI SUVERAN. N-AI TRUPE DE OCUPATIE PE TERITORIU, ESTI SUVERAN. AI CONTROLUL BOGATIILOR NATURALE ale tarii, ESTI SUVERAN. În discutie ar fi trebuit sa fie si daca actualele monede internationale pe care le foloseste si România($, euro) mai au vreo valoare. $ demult fiind moneda calpa. Nixon, la 1972, scoate SUA din sistemul Bretton Woods, fiindca $ (care demult nu mai era acoperit în aur), nu-si mai avea sustinerea nici în argint (datorii enorme si astazi, de nesustinut, ale tarii. Dupa WW2, SUA, de altmininteri, înca la la Razboiul de Secesiune, pline de datorii, recurg la-nselaciunea Bretton Woods pentru a-si subordona o lume-ntreaga – în afara URSS si tarilor socialiste ale epocii. Stalin prinzându-se de pacaleala). Euro: de la-nceput – într-un continent dezindustrializat si saracit prin „privatizari” -, copie europeana a $ ca foaie de hârtie goala, nesubstantiala. România : leul a avut acoperire-n aur (= TARA SUVERANA) pâna la perioada interbelica, în care Taranistii si-au batut joc de el. MANIU. Marele tradator (care niciodata n-a recunoscut apartenenta TRANSILVANIEI la ROMÂNIA. Asa ca fotografia Ribbentropp, scoasa din context = INTOX ENORM: Basarabia îi fusese cedata IMPERIULUI RUS (nu lui Molotov, ci TAZRULUI), de catre Imperiul Otoman, la 1812. Între 1812-1919, a avut timp sa se rusifice. Asa-zisii „nationalisti” originari de-acolo – a se vedea Zelea Codreanu si legionarii -, fiind si exaltati, si anarhisti-teroristi (asasinate în masa de oameni politici, intelectuali, lume de rând, evrei…).
Singurule, citește, omule, ia ochelari la nevoie. Contrazici în aer. cine spune ce combați tu? Nimeni aici. Să avem idei. Dar tu discuți cu fantome. E locul la subsolul fantomelor.
Arta razboiului astazi … in R. Moldova …
După anexarea Basarabiei de către Imperiul Rus în 1812, în Basarabia de Sud începând de la Căușeni și până la Marea Neagră (pe teritoriile locuite anterior de tătarii nogai și turci) are loc colonizarea cu populație creștină – moldoveni, găgăuzi, bulgari, ucraineni, ruși, polonezi, germani, evrei. În toată Basarabia moldovenii au fost expuși unui proces de rusificare și deznaționalizare, astfel în 1867 limba română este interzisă în școlile din Basarabia.
Limba oficiala in R. Moldova de astazi este limba Româna.
Limbi regionale/minoritare: Rusă, Ucraineană și Găgăuză.
Deși limba română este denumită „moldovenească” în art. 13 din Constituția Republicii Moldova, Curtea Constituțională a statuat că textul Declarației de Independență — care denumește limba oficială ”română” — prevalează asupra celorlalte norme constituționale. În orice caz, identitatea limbii vorbite în România și Republica Moldova era recunoscută încă de la reintroducerea alfabetului latin în 1989. Deci Lb. moldoveneasca = Lb. romaneasca. Si deci moldovenii = romanii.
Prima
limbă 1897 1930 1989 2004 2014 2019
Română 920.919 47,59 1.598.573 55,83 1.413.244 33,47 2.543.354 75,49 2.138.964 78,63 80,2%
Grupuri etnice 82,07% (moldoveni/români), 6,57% ucraineni, 4,57% găgăuzi, 4,06% ruși, 1,88% bulgari, 0,85% alte etnii
Problema e că moldovenii nu doresc deloc unirea cu România ! Doar 4% ( niște excentrici ) se gândesc la așa ceva …dar nici ăștia nu sunt serioși.
Prin urmare, 96 % din moldoveni sunt de acord cu pactul Molotov-Ribbentrop !!
Col.5-a a razboiului de ieri continua shi astazi, chiar mai virtos ca in trecut. Deci se spera la Victoria Solutzia Finala, care pentru cine o fi? Daca cunoshtem Biblia, acolo spune ca asta va fi cind nu va mai ramine piatra pe piatra. Actorii au fost mereu in zona, unii sa pazeasca moshia lui Rothschild pentru petrolul lui, altzii sa pazeasca zona geopolitic ca se cred shi ei mari, samd. Pericolul, poate veni de la chiar indivizii care au acceptat automanipularea din dorintza de a se razbuna, ca ei doar i-au pe altzii de proshti, shi nu accepta asta ca prostul nu este prost destul daca nu este shi fudul, mai ales la puterea armelor de astazi. Deci ar trebui sa concluzionam ca Hitler, Stalin, etc. sunt aceleashi creaturi ale Boului de Aur, pentru ca in doctrina lor, nu se accepta Adevarul, ci din contra cit mai > inegalitazi, cit > ascutzire a luptei de clasa=aducatoare de singe de goym. Asta a fost in trecu cit shi astazi, ca sa nu mai vorbim de cei dreptzi in istorie, nevinovatzi de faptele lor, ca ei nu shtiu ce fac, doar dau cu stingul in dreptul, greshelile fiind suportate doar de goymi ca in razboiul celor 2 Roze=Zelea legionarul verde vs.Putin legionarul Roshu. Statzia Cosmica Planeta Pamint doar se invirte fara sa shtie ca pericolul disparitziei este chiar pe Pamint. Daca dantzuiesc de se darima podul, schele, shi alte helea mai rau decit cu carutza cu proshti de la Caracal, de ce ne urasc ashtia de nu se poate reintregii shi neamul nostru, atit de mult hulit de ei, cu toate ca a fost shi pentru aceshtia Gradina Macii Domnului? Doamne, da-le sa se sature tot binele pe care ni-l doresc ei noua nu insutit, ci inmiit, sau daca vor bilioane, katralioane, etc…
O zi buna.
Con
P.S. Trebuie plecaat de la Bing Bang daca vrem sa cunoashtem adevarul, altfel=albaneagra a Alles!Bula
Cititorule exigent,
Neintelegerea nu e condamnabila, asa ca nu te va lua SMURD-ul de pe strada, fiindca nu intelegi. Intelege fiecare cat il tine craniul.
Irakul A ATACAT USA sau vreo tara membra NATO? Nu mai astept sa raspunzi ca ti se incruciseaza ochii cand citesti. Ca, de filmele alea FACUTE IN STUDIOURI DIN USA in care erau arati soldati irakieni cum bagau baionetele in burtile gravidelor din Kuwait nu te intreb, ca nu ai tu de unde sa stii. Americanii DA, acuma stiu, dar tu nu ai voie sa stii.
@ astrobalamuc.. Păi tocmai asta e chestia, că de te uiți la ”pictura cea mare” vezi de cât de absurdă e situația, cum unii vor să fie atât de teribili de dansează pe sârmă la mare înălțime și cum o grămadă de lucruri de fapt nu au nici un rost, cum ar fi înarmarea și supraproducția,.. nu doar de arme..De restul ar fi prea lung să povestesc..
Dle Profesor ,de ce mai discutam de pactul Ribentrop-Molotov ,cand dupa ww2 ,biletelul lui Churchill cu binecuvantarea lui Roosvelt ,a impartit sferele de influienta si a donat URSS-ULUI Europa de Est ?
Uitati-va la o harta a rss Ukrainene din 1924 si la una dupa Conferinta de la Paris de dupa ww2 si vedeti cate teritorii i s-au adaugat la cerere ,ca parte cobeligeranta ! Aliatii i-au aprobat totul !
Anularerea Pactului Rib.-Mol. si a consecintelor acestuia a fost discutata in Sovietul Suprem al URSS ,la solicitarea deputatei Leonida Lari ,iar Gorbaciov a supus la vot si s-a aprobat cu unanimitate !
Doar ukraina a refuzat sa anuleze consecintele desi deputatii ei au votatat ,dar nu au ratificat !
Pactul amintit,nu mai are nici o valoare ,dar da, foarte bine la pupatorii de kooor amerloc ,ca sa se disculpe ei, pentru vanzarea Europei de Est si sa dea vina pe Germania si Rusia !!!
Am sa completez cu Orwell care fiind mai actualizat decat Sun Tzu in problemele lumii moderne ofera niste maxime universal valabile in acest moment. Prima maxima se refera la faptul ca razboiul in sine nu este menit a fi castigat, ci doar continuat. Complexul militar industrial aproba.. Ar fi si culmea intr-o paradigma unde o singura entitate alimenteaza toate partile combatante de cateva secole pe planeta. Asta e baza ,,geopoliticii” actuale care se lupta sa desfaca si imbine in aliante si parti combatante diferite entitati politico-militare pentru a distrage atentia de la ,,pictura cea mare”. O a doua maxima mai mult decat valabila, se refera la una dintre cele mai oribile caracteristici ale razboiului, respectiv propaganda de razboi, minciunile absurde si ura fara margini care provin invariabil de la oameni care NU lupta.
Nu este necesară şi nu există nici o artă în a provoca şi/sau a menține războaie, ci doar primitivism. Mult, cât mai mult primitivism, cultivat în mod neîntrerupt şi neîncetat. Cineva spunea că fără un dram de nebunie, nimeni nu poate ajunge la înalta înțelepciune. Nebunie, desigur, în sensul bun al cuvântului. Asumare totală a unei idei, credințe, convingeri, poate chiar a unei ideologii precum altă dată a unei religii. Lumea nu a ajuns în ansamblul ei să conştientizeze adevărata dimensiune a vieții. Ici – colo, când şi când, au apărut şi sperăm să mai apară oameni cu un înalt nivel de conştiință civică ori morală care au încercat, încearcă sau or să încerce, dar umanitatea în ansamblul ei, nu s-a ridicat în la un nivel apropiat. Lumea ca sumă, produs sau totalitate a tuturor oamenilor, a rămas mai jos decât acele conştiințe căci nici una dintre ele nu a avut şi nu are puterea de a-i imprima un salt magic şi decisiv. Prin urmare, toate zbaterile lumii sunt explicabile şi este de datoria noastră a tuturor celor care trăim aceste timpuri să găsim formule de rezolvare. Nimeni nu ne împiedică să credem şi în minuni dar nu greşim cu nimic dacă punem şi puțin umărul la realizarea câtorva.
Mă Feketău-Margelatu, tot la diversiune, tot la diversiune? Minciuna ți-e deja reflex. Să falsifici în halul ăsta tot ce interesează românii arată și infantilism. Care mentor? Nu am mentori, fiind om trecut prin multe, cu capul pe umeri. Mentori care să fi spus că vor candida nici pe atît. Valorile te chiar neliniștesc, cum se vede bine. Noroc că minciunile și falsurile din care trăiești se văd și de pisici, nu dumai de oameni.
Articol strălucit, Arta războiului astăzi,pe care nu-l pot da decât cei care stîpînesc subiecte, au ceva de spus și o spun cu probe. urmările războiului mondial se trăiesc pe viu. Bine spune domnul marga că nu sunt cheia la orice, dar sunt în viața oamenilor. Articile de acestea nu sunt pentru avortoni ai împrejurărilor.
Romania sa ajute umanitar si pe ucrainieni dar si pe rusi cu spitale, mýedicamente, alimente. Fara ajutor militar. Iesea mai bine la sfarsit prevad ca dupa PACE in Ucraina va veni la putere un guvern pro-rus. Romania va fi vazuta de Ucraina ca un aliat al „regimului criminal Zelinsky”. Ca sa nu zic ca va fi denumit „Regimul evvreiesc fasscist si satanist.” Romania si-o ia in barba datorita evvreilor din ministerul roman de externe capusat de globalisti. Si intrebarea ramane Cand Romania isi va recupera pamantul stramosesc ocupat de evvreii ucrainieni??? Armata de acum ajuta ocupantul tradand maica Dochia sau Dacia strabuna.
Ce comentarii la Analiză și la comentariile celorlalți (multe parțial corecte) se pot face, da, pe bune, numai că n-am terminat de curățat grădina de uscături și nu vreau să mă prindă iarna. Voi reveni neapărat. Sper, dle profesor, că îmi veți acorda atenție chiar dacă voi comenta mai târziu. Altfel, apreciez întotdeauna intervențiile dvs. pentru că, da, ne stimulează la reflecții. Prima și cea mai păguboasă este cea privind babilonia conceptuală, lipsa de referențiare corect înțelese și de aici Perspektivlosigkeit în care este îndesată lumea golită de sens și în care se lăfăie nihilismul. Un recul istoric catastrofal nici că se putea. Totuși, cineva poartă răspunderea pentru că nu apar soluții, despre asta e vorba. Sigur, trebuie măcar o doză de curaj. Îndemnul lui Iisus: Nu vă fie teamă, ar trebui să fie un imbold.
Cînd TOATE războaile au fost plănuite de oameni din umbră ce au avut, și au, toate guvernele în mână cum mai poți vorbi de geopolitică?
Ucraina nu poate fi o „tara” … decat daca RETURNEAZA catre ROMANIA teritoriile FURATE si OCUPATE prin pactul R-M/1939 si nereturnate in 1991. Deci … in raport cu ROMANIA, si implicit cu NATO si UE … „maidanul” nu are INCA dreptate.
Nu confunda FACEREA de DREPTATE pentru ROMANIA cea MARE … cu URA, FURTUL si OCUPAREA unora de teritorii ale ROMANIEI cele MARI si STRAVECHI. RUSINE acelor maidane si a cainilor maidanezi de pe acestea.
E de observat cum de 77 de ani incoace, cam toți in politic, armată, servicii și administrație încearcă să imite nazismul, mai mult sau mai puțin reușit,..Dar originea gândirilor acolo te duc..Și asta e vizibil mai ales la america, dar la prea multe țări din lume care astfel recunosc superioritatea gândirii unora din aceea perioadă 33-45.. care intr-adevăr erau teribili..Azi de te uiți de cum confiscă ”lumea civilizată” averile rușilor,.. au indrăzneala și tupeul și cum se confiscau atunci averile ovreilor,. Păi e exact la fel.
@bardan: cu articole de acest tip chiar nu are de ce sa candideze mentorul vostru, romanii se ‘prind”repede
Pactul Hitler-Stalin ,numit convivial „pact Ribbentrop-Molotov”, ramane o pata imensa pe obrazul Germaniei si al Rusiei Sovietice, iar sa il tot aducem in discutii de cafenea, arata altceva decat prostie
Faptele sunt fapte
Germania va fi decuplata de Rusia in urmatorii 10 ani,si Istoria va demonstra ca Ucraina a avut dreptate sa lupte cu arma in mana impotriva invadatorilor rusi
Razboiul nu a rezolvat si nu rezolva nici o situatie,doar mareste ura intre natiuni
Intr-adevar, provocarea si ducerea razboiului este o arta! Este o arta sa-i faci pe naivi sa se razboiasca intre ei fara a avea ceva de impartit, dar sigur fara provocare ei ar convietui normal. Cand regatele ajungeau in crize econmice , regii lor, care erau rude intre ei, instigau pe naivi sa se omoare reciproc. In al doilea razboi mondial naivii au mers cu aceleasi lozinci („Totul pentru front, totul pentru victorie” si „Pentru Patrie si Rege la atac inainte”), atat alaturi de nemti impotriva sovieticilor, cat si la intoarcere, alaturi de sovietici impotriva nemtilor. A fost o comedie tragica?! Este o arta sa instigi pe cetatenii dintr-o tara sa se razboiasca cu alti cetateni din aceeasi tara (coreeni cu coreeni, vietnamezi cu vietnamezi, chinezi cu chinezi, libieni cu libieni, afgani cu afgani, sovietici cu sovietici…Zicala spune:”Cand doi se cearta al treilea castiga!”. Conflictele si razboaiele au fost cele mai profitabile afaceri! Denumirea actuala de „Teatre de Operatiuni” reflecta realitatea, iar comandantii armatelor din conflicte sunt circari, comedianti tragici.
Singur, tot singur în afirmații aiurea. Războiul din Irak a fost pe baza incursiunii acestei țări în Sud și a bănuielii, ce s-a infirmat (vezi Colin Powel, care o luase razna) că ar avea arme de distrugere în masă. Domnul Marga reafirmă ceea ce este știut acum. Faci corecturi, Singur, când ai de corectat. Dar aici spui același lucru cu autorul. Așa este, poți fi singur și în prostie.
În Serbia nu a fost război, ci lovirea nedreaptă (bombardarea) a acestei țări. O aiureală condamnabilă a loui Albricght și Clinton.
Acum, cel mai agresiv razboi nu este cel din Ucraina ci cel economico-financiar care se deruleaza in toata ,,splendoarea” sa, de ani de zile.
„Suveranitatea statală este, firește, principiul dreptului internațional și înseamnă, de la Pacea Westfalică încoace, „neamestecul în treburile interne” ale unei țări și „inviolabilitatea frontierelor” ei.
Tehnic, juridic vorbind, cel puțin în partea Europei în care ne aflăm, ar trebui dusă până la capăt abrogarea mult discutatului pact Ribbentrop-Molotov, ale cărui urme persistă.”
Până când URMĂRILE cele ILEGALE ale „pactului R-M” nu vor fi ȘTERSE de pe harta lumii … ROMÂNIA trebuie sa CONTINUE lupta sa pentru recuperarea TERITORIUL cel STRABUN al ROMÂNIEI cele MARI.
Chiar și ca membră a NATO și UE. Doar, și numai de aceea, ROMÂNIA a aderat la cele două „organizații” care trebuie să apere „democrația și dreptatea în / din lume” .(Sic !)
„Suveranitatea statală este, firește, principiul dreptului internațional și înseamnă, de la Pacea Westfalică încoace, „neamestecul în treburile interne” ale unei țări și „inviolabilitatea frontierelor” ei.
Tehnic, juridic vorbind, cel puțin în partea Europei în care ne aflăm, ar trebui dusă până la capăt abrogarea mult discutatului pact Ribbentrop-Molotov, ale cărui urme persistă.”
Până când URMĂRILE cele ILEGALE ale „pactului R-M” nu vor fi ȘTERSE de 0e harta lumii … ROMÂNIA trebuie sa CONTINUE lupta sa pentru TERITORIUL cel STRABUN al ROMÂNIEI cele MARI.
Chiar și ca membră a NATO și UE. Doar, și numai de aceea, ROMÂNIA a aderat la cele două „organizații” care trebuie să apere „democrația și dreptatea în / din lume” .(Sic !)
Mă Feketău Tulipan, poate oricine consulta siteuri. Altfel, doar diversiuni de papagal. Așa rău te strînge misiunea că de dimineață vii cu diversiunea? De ce nu discuți starea critică din Bucovina? De ce nu propaganda de război? De ce falsurile? Nu ai voie decît falsuri? Se combate plagiatul, dar papagalismul?
Altfel, suntem la un articol extraordinar, care pune multe puncte pe i. Cu cea mai acurată relatare a istoriei.
Ați omis războiul USA contra Serbiei, un război ca toate războaie, urât, cu bombe “Murdare” “îmbunătățite” cu material slab radioactiv și bombe cu Grafit pentru distrugerea infrastructurii electrice. România s-a ales cu acceptarea în NATO și praf radioactiv și de grafit plimbat pe ogoarele din Banat la graniță cu Serbia și nu numai, având urmări grave pentru sănătatea populației. Nu cred că celor ce conduc România le-a dat prin cap să solicite despăgubiri și tehnologie pentru neutralizare și mai ales pentru tratamentul bolnavilor, dar participă cu bani la reconstrucția Ucrainei!
Mulțumim, Domnule A. Marga, ca de obicei, un punct de vedere strălucit din care mulți avem de luat notițe. Cât priveşte „arta războiului”, trebuie să observăm că există o contradicție flagrantă între termeni, contradicție ce nu mai trebuie tolerată sau utilizată. Nu există nici o artă a războiului aşa cum nu există nici o legătură între război şi artă. Din contra: pe timp de război arta este furată sau distrusă în stil barbar. Unii îi mai spun şi geopolitică sau geostrategie pentru a da o oarecare greutate propriilor păreri. Că sunt sau nu mai aproape de starea concretă a realității, este mai greu de aflat dar tot a strategie de marketing arată. Dacă asociem apoi cei doi termeni, ajungem la „marketingul războiului” dar libertatea de exprimare nu ne împiedică să-i inversăm. Nu sună frumos şi nici foarte literar dar e mult mai la obiect. Sper să rămână şi în istorie: ” Războiul marketingului.”
Inteleg ca un razboi poate fi pornit si pe baza de banuieli. Ar trebui inscrisa in Carta ONU chestia asta, nu?!? NU, tovarase Marga, in Irak a fost o INVAZIE BARBARA, A UNOR CRIMINALI, CARE STIAU CA SADAM NU AVEA ARSENALUL NUCLEARO-CHIMIC-BACTERIOLOGIC despre care scriau SLUGILE DIN PRESA, inclusiv slugile din Romania.
Mai actual a fost Publius Flavius Vegetius Renatus cu lucrarea sa „De re militari” ,scrisa la cca 800-1000 de ani dupa Sun Tzu si care a „lansat la apa” celebra strategie pe scurt „si vis pacem para bellum” zicere pe care o utilizeaza si Mahomed in Coran : „paradisul se afla la umbra sabiilor”
Tot Vegetius spunea : „Niciun om nu trebuie să fie angajat într-un domeniu care nu este instruit și testat în disciplină”si ne putem referi la aducerea cu arcanul la oaste a tinerilor care au alte intentii ,nu sa moara aiurea ca asa vor niste lideri criminali
Mai aproape de noi, Carl von Clausewitz, care a subliniat superioritatea morala ca forta a victoriei in razboi si are doua citate fulminante si care chiar se potrivesc situatiei actuale:
„Războiul este o continuare a politicii cu alte mijloace”
„Onoarea nu se pierde decât o singură dată”
Ciuca sa reformeze armata. Sa creeze unitati militare care sa anihileze soldatii inamici trimisi in atacul luptei hibride. Acesti soldati inamici pot sa se infiltreze la varf in partide, guvern, parlament, securitate, minister de externe si ministerul energiei. Toti acesti soldati sunt platiti de organizatii din afara sau dau zeciuiala la ai lor . In acest razboi hibrid au fost construite cetati inamice. ONG,Televiziuni, Scoli de doctorate, Institute, chiar gradinite unde copii vor fi indoctrinati sa-si urasca propia tara. Cunosc un exemplu ceva cu Britanica, sau romano amerucana.
pactul germano-rus este in vigoare si azi, a spus-o apasat frau Merkel, in direct la tv, de la Moscova, in 2019, cand aniversa impreuna cu „macelarul” de la Kremlin 80 de ani de existenta fructoasa, pentru ei, a pactului criminal. Atunci a fost desecretizata si anexa care cuprindea Basarabia, cadoul lui Hitler catre Stalin. SUA venereaza si astazi, prin gura spurcata a ambasadorului sau de la Chisineu aceasta fapta. Inconstientii de nazisti ukrani se bucura la regiunile romanesti mostenite de la URSS.
Foarte bune lămuriri conceptuale și factuale. Așa trebuie privite lucrurile. Altfel se cade în desișul faptelor fără noimă. Excelentă precizare privind pactul Molotiv-Ribbentrop. Printre primele care amintesc că abrogarea are resturi.