Au dreptul progresiștii să fie reprezentați la alegerile locale pentru București?

Astăzi este ultima zi pentru depunerea candidaturilor la alegerile locale din București. Se pare că toți cei care și-au propus să candideze au reușit să depună semnăturile necesare, deși nu toți au fost vizibili în stradă. Există o singură retragere (tactică?), cea a reprezentantului PSUS (aliatul PSD, avându-l ca fondator pe Dan Voiculescu, patronul Antenei 3), fostul primar Liviu Negoiță.

Pe de altă parte, avem pe masă un nou sondaj realizat de Atlas Intel, care îi plasează pe reprezentanții principalelor patru partide parlamentare la mai puțin de două puncte (marja de eroare) distanță între primul loc și cel de-al patrulea (Ciucu 19,2%, Băluță 18,6%, Drulă 18,1%, Anca Alexandrescu 17,9%). Practic, nu se poate spune decât probabilistic care este ordinea în preferințele electoratului.

Pe locul 5, cu un procent care depășește 7%, o avem pe Ana Ciceală, reprezentanta SENS, singurul partid asumat de centru-stânga progresist, odată cu decizia formală a PSD de a renunța la acest atribut în statut și de a se declara atașat valorilor tradiționalist-creștine.

La asemenea scoruri, care probabil vor fi confirmate în următoarele sondaje, marea discuție va fi despre cine ar trebui să se retragă pentru a proteja moștenirea președintelui Nicușor Dan și pentru a evita pericolul „lebedei negre” rusofile. Firește, candidații din zona de centru-dreapta vor susține retragerea lui Ciceală și Gheorghe.

Ei vor cere maturitate politică, nu? Este matur să te retragi pentru ca răul cel mare să nu triumfe.

Iar ținta principală vor fi în mod cert Ana Ciceală și SENS.

Din păcate sau din fericire pentru ei, voturile acordate reprezentanților SENS sunt în proporție de 80–90% generaționale (18–29 ani), așa cum arată un sondaj recent, și doar 10–20% sunt date de adulții mai în vârstă, probabil la îndemnul copiilor lor.

Ce înseamnă asta?
O retragere din cursa pentru primărie a Anei Ciceală este mai periculoasă pentru supraviețuirea partidului în perspectiva alegerilor parlamentare din 2028, când SENS poate spera să își extindă baza electorală prin ajungerea la vârsta de vot a câtorva sute de mii de potențiali susținători. Este așadar esențial pentru SENS să transmită puternic mesajul că reprezintă idealurile de echitate, grijă pentru mediu și creare de oportunități pentru tineri. Pentru ei e mult mai important să participe, să semnalizeze că sunt aici pe termen lung, decât să câștige acum.

Chiar dacă vor fi acuzați (deja sunt) că fac jocul PSD prin această manevră, astfel de acuze vor fi ridicate de cei care oricum nu i-au votat și nu îi vor vota.

Pe de altă parte, tocmai în acest moment de deplasare a spectrului politic către dreapta (gândiți-vă că la dreapta ECR (European Conservatives and Reformists), opoziția de dreapta din Parlamentul European, au apărut două alte grupări parlamentare și mai la dreapta dreptei, ca să nu zic de extremă dreaptă), este nevoie de reprezentare a progresismului, a idealurilor generoase, chiar dacă uneori mai puțin ancorate în posibilitățile economice, a feminismlui, a luptei pentru drepturile minorităților.

Și asta mai ales într-un oraș prosper, dar polarizat, un oraș în care există oportunități economice, dar și o precaritate din ce în ce mai vizibilă a generației tinere, care vorbește pe bună dreptate despre greutățile pe care tocmai dezvoltarea accelerată pare să le ridice în privința costului unei locuințe sau al vieții în general.

Din perspectiva PNL, se poate spune că un eșec al lui Ciucu la București (mai ales în fața lui Băluță sau, mai grav, în fața Ancăi Alexandrescu) îi va pune mari probleme premierului Bolojan în a se menține la conducerea PNL, existând riscul major să-i fie contestat leadershipul de către gruparea interesată de păstrarea status-quo-ului de tip USL.

La fel, din perspectiva USR și a  carierei politice a lui Cătălin Drulă, un eventual eșec este pentru Cătălin Drulă imposibil de justificat. Ar fi al doilea, după scorul mic la alegerile europarlamentare/locale din iunie 2024, care au dus la plecarea lui de la cârma USR — mai ales în condițiile în care s-ar putea spune că acele voturi care i-au lipsit ar fi fost ușor de obținut dacă, în acei ani de conducere, ar fi avut o atitudine mai coezivă, care să nu ducă la fărâmițarea partidului (doi dintre actualii contracandidați au plecat atunci din USR).

Avem așadar o situație de „Mexican stand-off” (sper să fie o expresie corectă din punct de vedere politic :) ).

Din păcate, am întrevăzut această chestiune încă de la finalul lunii mai, după alegerile prezidențiale, când am avertizat asupra fragmentării și am propus să înlocuim un independent validat de societate (Nicușor Dan) cu un alt independent validat de societate (propunerea mea ar fi fost Valeriu Nicolae).

Deși propunerea a fost salutată cu entuziasm de către societatea civilă, partidele au făcut ceea ce cred ele că trebuie făcut, adică să nu lase nicio potențială firimitură de putere politică pe masă.

Astăzi, și mai ales în săptămânile viitoare, fiecare va contempla situația.

Nu am o soluție de tip solomonic, dar știu un principiu care funcționează foarte bine:
„Poluatorul plătește!”

Sau, mai aplicat spus: „Cine a provocat mizeria sau putea să o prevină din timp este responsabil de curățarea ei.”

Și mai aplicat?

1. PNL și USR trebuiau să obțină, la învestirea guvernului, alegeri în două tururi. La acel moment aveau ascendentul moral, odată cu victoria președintelui Dan. Ar fi avut oameni în stradă care să susțină, dacă PSD dădea semne că nu vrea. Dar nu au vrut, sau cel puțin nu au făcut nimic pe tema asta.
2. PNL și USR sunt partide cu experiență parlamentară solidă, cu garnituri de oameni politici respectabili. Întotdeauna au luat postura „adultului din cameră”. Acum ar fi momentul să dovedească ceea ce clamează.
   Nu să se rățoiască la adolescentul SENS și la votanții săi, fără să-și asume nicio vină față de situația curentă.

Din experiența mea parentală, știu cât de greu este să fii adult. Dar mai știu ceva: nu poți cere unui copil sau adolescent să fie adult, decât dacă tu abdici de la a fi adult.

SENS este un partid adolescent. Îl judecăm după energie, autenticitate și curaj. Nu neapărat după înțelepciune, pentru că înțelepciunea, în momentele de început, nu e ceea ce ajută cel mai mult.

Personal, nu o voi învinovăți deloc pe Ana Ciceală dacă la București ne vom trezi cu reprezentanta AUR sau PSD.

În calculul meu, vinovați vor fi cei care au făcut, pe termen lung, niște alegeri care au dus la scindare intrapartisană (leadershipul USR din perioada 2020–2024), cei care puteau să înțeleagă încă din luna mai că soluția nu putea fi un candidat al unui partid (reprezentanții de vârf ai PNL și USR), cei care au tărăgănat niște luni care poate se vor dovedi cruciale în organizarea forțelor suveraniste sau ale PSD.

Ei sunt adulții din cameră.

—–