Balada lui Ceban, telefonul fermecat și liberalii fără de veste

A fost odată, ca niciodată, o politică românească în care veștile importante ajungeau la cei interesați după o rânduială numai de sistem știută. Numai că, de data aceasta, povestea s-a petrecut tocmai la Singapore, departe de Dâmbovița, unde Ciprian Ciucu spune că a aflat cu uimire că Adrian Veștea urma să fie desemnat premier.

Și, pe când Ciucu încă își număra nedumeririle, iată că apare Ion Ceban, primarul Chișinăului, cu aerul omului care aflase cine câștigă înainte să înceapă tragerea la sorți. „A, nu știai?”, i-ar fi spus el, după relatarea lui Ciucu. Ba i-ar fi arătat și telefonul, unde vestea sosise cu câteva ore mai devreme. Cine trimisese mesajul? Aici, povestea se oprește ca o căruță cu osia ruptă. Ciucu nu spune, nimeni nu lămurește, iar publicul rămâne să ghicească cine ducea ulciorul cu informații pe ulița puterii. Căci nu-i lucru mărunt ca musafirul să știe ce fierbe în bucătărie înaintea gospodarilor casei, cu tot cu cheile de la cămară. Mai ales cînd ești sancționat de statul român din motive de securitate.

Când răspunzi la întrebarea care-ți convine

Ion Ceban a reacționat spunând că este asociat pe nedrept cu criza politică din România și că nu știe cum ar fi implicat. Numai că Ciucu nu spusese că edilul Chișinăului răsturnase guvernul, scrisese decretul ori îl alesese pe Veștea dintre doi saci cu liberali. Spusese doar că știa înaintea conducerii PNL. Iar tocmai această chestiune, a primit sau nu răvașul, rămâne fără un răspuns limpede.

Este o tehnică veche, întâlnită și la târg, și în politică. Îl întrebi pe negustor dacă laptele este îndoit cu apă, iar el îți răspunde că vaca lui este sănătoasă, bine hrănită și hotărât proeuropeană. Frumos, dar ulciorul tot nelămurit rămâne.

Ceban mai spune că discută cu politicieni, universitari și persoane cunoscute din România. Firește, un primar poate vorbi cu cine dorește. Problema începe când asemenea relații par să-i ofere acces privilegiat la informații politice sensibile, înainte ca ele să ajungă la partidul direct vizat. Nu este dovadă de conspirație și nici motiv să vedem spioni după fiecare ficus. Este însă, mai ales, un semnal suficient de puternic încât oamenii serioși să nu-l acopere cu ștergarul protocolului și să pretindă că au discutat doar despre ronduri, becuri și panseluțe.

Fotografia care costă mai mult decât face

Pentru un politician român, asocierea cu Ion Ceban vine cu o factură grea. România i-a interzis accesul în Spațiul Schengen din considerente de siguranță națională, iar Curtea de Apel i-a respins o cerere împotriva măsurii. Ceban susține că decizia este politică. Până când instituțiile spun altceva, niciun ales român nu poate pretinde că n-a văzut semnul de la poartă.

A te fotografia cu Ceban, a-l prezenta drept partener sau a-i oferi acces la cercuri politice nu dovedește vreo vină. Dar îi oferă lui legitimitate și îl obligă pe politicianul român la explicații. Ceban câștigă imaginea unui om primit în casă, dar gazda ar trebui să deconteze această asociere.

Politica nu se face numai din acte și stenograme. Se face și din simboluri, vecinătăți și mirosul adus de la masa unde ai stat. Cine se așază lângă un personaj asupra căruia statul a ridicat suspiciuni nu poate pleca fluierând că a discutat doar despre administrație.

Morala, dragii moșului, este simplă. Tovărășiile politice sunt precum păcura. Nu trebuie s-o bei ca să te pătezi, ajunge să îmbrățișezi butoiul. Iar Ceban rămâne același pericol la adresa securității naționale a României.