ING își avertizează clienții despre fenomenul numit „impersonare”.
Fraudatori se dau drept angajați ING pentru a prelua datele contului clientului bancii. Fenomenul se numește „impersonare”. Banca arată cum să-l recunoști, ca să te ferești.
Cum funcționează frauda numită „impersonare”?
O persoană (fraudator) se prezintă drept angajat ING pentru a prelua acces în sistemul băncii sau la contul tău de client ING. Deseori, fraudatorul te va contacta în calitate de „reprezentant al băncii”, cu scopul de a obține acces la conturile tale.
Ce vrea să obțină de la tine: date personale – user, parola, codul de autorizare a aplicației de internet banking, numărul cardului, data lui de expirare, CVV, sau chiar bani.
Ce urmărește
• să-ți fure identitatea și să folosească datele tale personale în mod fraudulos;
• să obțină accesul neautorizat și să utilizeze cum vrea banii tăi;
• să-ți ia banii din cont/credit;
• să te șantajeze.
Cum îți dai seama dacă e sau NU e angajat ING?
• Dacă numărul are un prefix din străinătate, NU e angajat ING
• Dacă adresa de email pare suspicioasă, NU e angajat ING
• Dacă nu știe numele sau prenumele tău când te sună, NU e angajat ING
• Dacă îți cere user și parola pentru Home’Bank, NU e angajat ING
• Dacă îți cere datele de pe card – față și verso, inclusiv cod CVV, NU e angajat ING
• Dacă îți cere acces la calculator / tabletă / telefon, NU e angajat ING
• Dacă te pune să instalezi o aplicație prin care să preia controlul asupra dispozitivului tău, NU e angajat ING
În cazul în care ai suspiciuni legate de un apel / email / mesaj primit, sună la numărul de pe spatele cardului și verifică dacă persoana care te-a contactat e angajat ING.
Ce faci în cazul în care crezi că ești ținta unui atac?
Verifică ultimele tranzacții și contactează banca dacă observi tranzacții pe care nu le recunoști;
Blochează-ți imediat cardurile bancare, dacă ai orice suspiciune că ele au fost compromise;
Sună la bancă pentru a verifica numele persoanei care te-a apelat;
Contactează banca și poliția.
ING = una din bancile elvetiene în faliment. Cred ca nu mai exista de maniera concreta, e numai virtuala, pe net. Rezultatul „speculatiilor” pe care le facea. Sfaturile din articol: cvasi irealizabile. Solutia: a depune PLÂNGERE PENALA, si IMEDIAT, si de-a avea-ncredere-n … DESTIN: cardul bancar = se autoblocheaza, la 3 încercari nereusite de-a-i compune codul. Plus ca toate ghiseele au dispozitiv video: furtul e public, înregistrat, si personajele, identificate. Si suna la banca, ai carei CONSILIERI lucreaza 24H/24. Masura preventiva: NU-I DA NIMANUI, dar NIMANUI si SUB NICI UN PRETEXT, CODUL CARDULUI. Un adevarat consilier bancar NICIODATA NU TI-L CERE.
Se putea ING fără rongleză de colonie şi fără vorbit la pertu? La corporație pronumele de politețe este interzis cu desăvârşire, pentru că le-ar putea da idei periculoase sclavilor. Să nu cumva să-şi descopere demnitatea umană. Mai nou aplică metodele de reeducare şi la clienți. Clientul nostru, sclavul nostru!
Ce bine ca nu mai sunt clientul acestei banci de cacao, am scăpat de „impersonare”.
Astia de la banca descriu modul de operare al statului, cand e vorba sa-ti dea bani… in realitate, ti-i fura… aaaa, scuze, recalculeaza!
@ Ion
Pt. ignoranti, „impersonare” este un cuvânt compus:
imp – de la „impostor”
person – de la „persoana”
are – de la „are tupeu”
Evident, pentru generatia Pro and beyond: cuvantul „impersonare” nu exista in limba romana, ci doar in limba absolventilor de party si snspa. In romsna, corespondentul este „impostura”, iar raufacatorul este „impostor”. In limbaj juridic avem „furt de identitate”. Jalnic, tovarashi!