Baronii Nordului. Spațiul cosmic? Nu e de mâncat. Dar Baronii Nordului au vândut Spațiul Cosmic tuturor politicienilor din lume și a ieșit un pocinog, mamă, mamă.
Așa, printre cartofi prăjiți, printre fripturi, printre pahare de vin, fetească neagră, se înțelege, spațiul cosmic pierde dimensiunea aia imposibilă, dimensiunea politică, se umanizează, frate, dar frate, să mai bem un păhărel, hai noroc frate. Mi-a zis unchiul Pompiliu, spațiul cosmic se vălurește așa ca un val, înțelegi cum devine spațiul ăsta, hai noroc, e ca politica românească, gonflabilă. Fetească neagră, mmmm, ce să mai vorbim.
În Piața Chibrit, vălurindu-mă, mă ciocnesc de profesorul Moisil, bună ziua, bună ziua stimate domn, ce spui de spațiul curb, eu mă fâsticesc, domnule profesor, nu sunt eu, mă confundați, nu sunt eu Atanasiade de la minister, nu ești tu, ce bine semănați, trece un taxi galben, trece o paradă, trec niște fete de la școala normală de fete, uite-l și pe Von Makensen, uite-l și pe Einstein și Enrico fermi.
Von Makensen? Da, lucrurile iau o întorsătură colosală, sigur că trebuie să luăm seama la frecvența universală care ne joacă feste, Marâșkin zice bine, ce zice. Suntem în Paris acum, chiar acum, ne plimbăm pe malul Senei, Marâșkin perorează, pe un ton declamator, îmi vorbește despre Degas, despre Brâncuși, pe Cioran îl are la degetul mic, ce să mai zic de Eliade, soarele cade peste clădiri, se prelinge fantomatic, vălurit. Ficțiunile se amestecă unele cu altele, viețile noastre se amestecă unele cu altele, poveștile noastre se amestecă unele cu altele de parcă ar fi doar una singură, fundamentală, așa, ca un ocean, Piața Chibrit se animă, poporanul face politică la greu, nu știu care țipă că vine o bamboleră dinspre Teatrul Național. Bamboleră?
O furtună electrică, poate. Furtuna mătură Piața Universității, se duce spre Unirea, lasă furtuna. Marâșkin? Mi-a trimis un email elogios pe Gmail. L-am crezut pe cuvânt, i-am sorbit cuvintele, m-au încântat. Cuvintele lui entuziaste îmi gâdilau orgoliul, ah, orgoliul meu nemăsurat, gata, gata să mă piardă în neantul lumesc. Da, eram chemat să salvez lumea, ce știi tu, să-i arăt calea, să-i schimb ideile. Da, eram alesul, ce să mai vorbim, eram pe deplin convins, fascinat sadea, halucinat.
Dar, păzea! Atenție la defetiști, la potlogari, la închipuiți. Atenție la îmbârligătorii de profesie. Atenție cu cine vă faceți prieteni pe Facebook. Atenție la hecări. Atenție la pirați, la pirații din Caraibe, vezi bine! Atenție la spioni. Atenție la răufăcători! Atenție la șmanglitori. Păi cum așa, luați seama, foșgăiesc pretutindeni. Ling clanța ministerelor. Șterg podelele la Comenduire și la Prefectură. Îi găsești sub geam la Președenție, colcăie acolo, să-i vezi!
Pupincuriști sadea. Personaje mele, cât curpinde! Ia să vedem! Glina Herţegova de la Muzeul de Arheologie, psihologul de la Pentagon, Bill, Bill, chiar el, vezi bine, Eliza-avem-confecţii-de-bună-calitate, Don Milanese, Angelica-de-metal, proprietăreasa de la Patul de argint, Giorgio milanezul, Kero, Jano, Olinic-două-zaruri, Arlechino, Grebila Marumbo, Iosrio, Marabella, comisarul Bravissimo, unul dintre baronii nordului, Brabulis, Marchiza Van Dyck, Potloghin de la brutărie, Esmeralda și Bertha de la cofetărie, Paperov de la gazolina municipală, Bersgonian de la arhivele secrete, fizicianul Alfred Jay, Adervistoian, comerciantul de blănuri, vicepreşedintele Weinberger, Abu Kadâr, fabricantul de cartușe din Alhombra, Matilda, spălătoreasa cartierului, Lady Zaza, Marghioala, femeie de lume, călătorită prin Casablanca, Copenhaga, Detroit, Lyon, Marsilia, Moscova, un conțopist, fost tunar, Gore Prezan, Emil, spițerul, Pricoliciul de la Arsenal, Eleonora, domnișoara Margareta, profesorul Stamatiade, ochelaritul, Pache Pacherovsky, conțopistul de la Primărie, poetesa Carmen, ah, poetesa, domnul Pompiliu, pasionat de cursele de cai. Moreaugarin, Barzoti, bucătarul de la Mambo Pub, Don Pasqualedo, Bucătăresele Vesele din Nottingham, vicontele Blimberi, madam Calomfirescu, Di Giorgio, beltonianul Arbuzov, Ambalaia, prinţesa din Borobudur, epidemul din Gugumbe, regentul Matayo din Borobudur, Nicaor din Adamville, misterioşii din Kalabra, Pelerinul din Quatar, Geta Eterica, Temutul Caligarri, un comerciant de pânzeturi rare, pe nume Zibin, melcul cu cochilie de lumină veche, comisarul Mallory, doctorul acvatic, Daria Capucino, îndrăgostită de un samsar de automobile, Salgazabar, Plotor, gastrobanianul de sticlă, de Barbosa, burgandaiul de Firossa şi de Gunatobanon, halebardierul din Grisa, Sira Serano, din Guadal, Efrona Rimina, cititoare în stele din Batoa Butuba, cruciaţii delicioşi din Jahaw al Manir, Abuuk Katar, Zakor Magaror, întâiul inginer al mândrei Bulbona, Sira Serano, din Guadal, Marmeidillah, peştoaica peştoaicelor, împăratul Owagama, generalul Opragamagopta, Gambria, năbădăioasa, comis-voiajorul caşaloţilor, Castel Blanco, armurierul, Steve Karding, de la Spitalul Municipal din Londra. Or fi toți, căci mulți mai sunt? Nu, nu sunt toți. În mod sigur, absolut sigur.
Barna- onii Sudului de la Polul Nord si-au pus costumul de baie, căciulă din blana de urs negru si brun pe cap, mănușile in mâini, au încălecat pe o martoaga hranita cu cuburi de gheață și au pornit ca să anihileze toate vulpile polare penale. Din vorba in vorba au ajuns în fata unui palat, pe usa căruia scria un scrib, cu degetele înghețate, biografia balenei zerodocte in grad de sclav Bruxellezi antinational, sub upetcutul si directa suprave-gheare a unor genii cu diplome la kilogram, obținute în sânul progresismului mondial si al corectitudinii politice incorecte si foarte puțin dezvoltată intelectual și cu moralul la limita de jos a dosului de sus. Un gardian, jumatate alb si jumătate negru, le spuse ca Zerodoctul e in meditatii cu un grup de foci de orientare sexuală incertă si ca nu doreste ca să fie per-turbat ca sa trebuiască ca sa-si faca o injecție antirabica ca sa nu turbeze cand va semna actul de deces a României. Progresistii il intrebare despre vulpile penale si despre valoarea la bursa a blanurilor. Gardianul le întoarse spatele si pleca în lumea largă, mai precis pana la o patiserie de unde isi cumpăra o pereche de burghezi nobili din prima glaciatiune, după care se pierdu printre fulgii de nea Marin Miliardarul in timp ce strigă disperat: atentie la piratii din Caraibe si la Caraibele din pirati. Sunt fără mama si fără tata si fără dragoste de copii. Exact ca si noi, urlara intr-un con de umbra polară pluseristii si adepții Citului Grivei, după care plecaseră ca să semneze un act adițional penal la programul de guvernare antinațional: Romania fără pământ, oameni, bani si credinta. La auzul veștii, vulpile penale se incinsera intr-o horă de doi bani, având convingerea fermă ca o ceartă între ele, din două în două săptămâni, face bine tenului si tenilor care locuiesc în intestinul subtire de gros. Despre plecarea de la Polul Nord cu alta ocazie.
Surprinzator , domnule Bufnila, in toata enumerarea baronilor Nordului,il uitarati pe baronul Munchausen!De ce acest baron -Karl Friedrich Hieronymus- pe numele lui adevarat, un neamt get-beget care a lucrat pentru tarii rusi ca mercenar, e dat uitarii in lunga dvs.lista de baroni nordici? Sunt convins ca nu ati vrut sa-l deranjati pe baronul Munchhausen de la Cotroceni , angajat mercenar de catre tarul american Trump si apoi de succesorul sau tarul Biden!In rest,vad ca toate personajele dvs, baroni ai Nordului , au -fix- cele 11 titluri si 9 ereditari. Sa fiti iubit!