Marinarul a apăsat din nou pe butonul „Diversiune” de la Cotroceni, stârnind un posibil scandal internaţional, prin aducerea intempestivă în ţară a lui Omar Hayssam, teroristul nostru de serviciu.
Acesta, am putea bănui, speriat de bombele din propria patrie, s-a cerut în patria de adopţie la umbra protectoare a zăbrelelor. Ori, dimpotrivă, a fost victima unei noi răpiri din serai, demnă de a fi reprodusă pe carpetele împodobind pereţii palatelor cu turnuleţe înfăţişând galopul năvalnic al unui armăsar ce-l duce în spinare pe războinicul chel şi privirea încrucişată, în mână cu iataganul consacrat şi cu sfioasa fecioară în braţe.
Este însă inacceptabilă declaraţia călăreţului prin care se sugerează că agenţi români ai serviciilor secrete ar fi efectuat o operaţiune neautorizată pe teritoriul altui stat, ceea ce nu se poate admite nicăieri în lume în afară de, fireşte, Siria, aflată în plin război civil.
Din această declaraţie iresponsabilă, în care aşa-zisul şef al statului nostru mai mult dezvăluie decât ascunde, doar pentru a se arăta din nou la conducerea acestor servicii, lucru iarăşi neconstituţional şi inadmisibil, reiese că ar aproba oarecum acţiunea, dând şi indicaţii victimei sale asupra comportamentului de urmat în faţa organelor de justiţie, a instituţiilor statului, după cum le numeşte.
Dacă ar fi să rememorăm prima răpire, aceasta pare să fi fost pusă la cale cu tot dichisul şi nu doar de teroristul nostru, ce pare prea mic pentru un război atât de mare. În primul rând, calitatea de ziarişti a „fecioarelor”. Dintre aceştia, unul era de tot incomod pentru propriul nostru regim, anume Ovidiu Ohanesian, ce supărase peste măsură lumea serviciilor secrete cu investigaţiile pe teritoriul interzis al acestora. Prin supunerea lui la rigorile unei captivităţi atât de dure, cu autenticul risc de a-şi pierde viaţa în final, se putea spera măcar la o „îndreptare a păcătosului”. În ce-l priveşte pe răpitor, acesta avea atât de mulţi bani încât răscumpărarea pe care ar fi putut-o primi nu merita să-şi pună în joc situaţia mai mult decât înfloritoare în vremea respectivă, neavând deci un motiv serios să rişte, practic, totul. Acelaşi aspect însă putea să-i mâne în luptă pe mulţi profitori de pe urma averilor sale, exact oamenii desemnaţi pe loc de Băsescu a fi cei mai buni şi cinstiţi de pe lume şi care, până la urmă, s-au putut împărtăşi din acest izvor al bunăstării, nu ştim dacă doar în beneficiul lor personal. Revenind la servicii, a fost prima ocazie în care a auzit tot natul de steaua cu cinci colţi a acestora, Florian Coldea, locotenent-colonel pe atunci, dacă nu mă înşel. Acesta a executat atât de bine ordinele de sus încât a ajuns, în scurt timp, conducătorul propriu-zis al SRI, executând cu aceeaşi măiestrie mai mult sau mai puţin profesională indicaţiile preţioase venite fie pe telefon scurt, fie prin inspiraţie divină.
Ei bine, dacă prima răpire are un miros atât de ciudat şi s-a finalizat cum nu se putea mai urât cu scoaterea din puşcărie şi apoi din ţară a „cancerosului” terorist, nu se putea ca aceasta de-acum să nu aibă un parfum cu mult mai discret. Implicarea de atunci a serviciilor este destul de greu de ghicit în faza răpirii în sine, pe când cea de acum e anunţată aproape făţiş de chiar şeful statului, căci nimeni altcineva nu se putea ocupa de asemenea operaţii „neautorizate”. În fine, dacă în cei opt ani s-au cam arătat la faţă şi la conturi beneficiarii acţiunii în stil mai mult decât mafiot – dacă se poate spune aşa ceva! –, în momentul de faţă mai orbecăim pe calea descâlcirii tuturor iţelor.
Singurul lucru ce sare în ochi, în întreaga-i splendoare, este iresponsabilitatea unui preşedinte care, citându-l noi pe un francez extrem de bine cunoscut acum câţiva ani, a pierdut încă o dată ocazia să tacă.
Ca de obicei, Băsescu ne crede pe toţi românii mult mai proşti decât suntem.
P.S. Între timp, Victor Ponta, celălalt Rambo, cu toate că spune că nu e, vine să „lumineze” situaţia, declarând că operaţia a fost autorizată în întregime de guvernul său, iar singurele semnături sunt ale lui şi ministrului Apărării, Mircea Duşa. Deşi cel din urmă tocmai declarase vineri seara pe un post de televiziune că armata română şi ofiţerii armatei române nu au fost şi nu vor fi implicaţi niciodată în operaţiuni ilegale. „Nu permit ca armată să fie atrasă în dispute politice. Ce vrea să obţină preşedintele de la Omar este treaba dânsului. Eu cred că armata este o instituţie serioasă”.
În toată combinaţia, minte nu doar o singură persoană! Mint cel puţin două, dacă nu toate trei ce s-au pronunţat. Ar fi trei, Doamne, şi toţi trei, cum spunea poetul.
Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.