Bilanţ de n-ar mai fi fost

Nu prea am înţeles rostul bilanţului făcut de Klaus Iohannis în faţa Parlamentului. De altfel n-am înţeles de ce a simulat tot un soi de bilanţ şi la o lună de la instalarea sa în funcţie. Cu acest bilanţ, Klaus Iohannis ne-a arătat că şi în cazul său nu este vorba de un alt mod de a face politică. Şi lui îi plac bilanţurile exact cum le-au plăcut lui Traian Băsescu, lui Ion Iliescu şi chiar lui Emil Constantinescu. Ne aflăm în faţa unei boli egolatrice, de care suferă mai toţi politicienii. Ascultaţi pe oricine a ocupat o dregătorie în stufosul mecanism al statului român şi veţi vedea că fiecare are în minte o lungă listă de schimbări importante, de hotărâri istorice, de contribuţii la progresul ţării noastre, cea care se încurcă în rezultate din ce în ce mai proaste. Toţi îşi trec în cont succese istorice în vreme ce românilor le merge mai prost iar instituţiile îi strâng cu uşa mai abitir.

Această ”recapitulare” a lui Klaus Iohannis foloseşte cuiva? Nouă, celor care l-am votat? Nici vorbă! Poate orgoliului cu care se hrăneşte şi Klaus Iohannis, ca şi predecesorii săi! Prea sunt puţine performanţele tăcutului nostru preşedinte ca să avem ce sărbători. Faptul că preşedintele nu mai vorbeşte în dodii şi nu coboară limbajul la farsele mahalalei e un merit al educaţiei sale, dar nu unul al schimbării politice din România. Am schimbat un temperament de apucat cu unul de cumpănit. Amândoi sunt aşa cum sunt încă din naştere. Aşa că nu avem de ce să punem comportamentul diferit în seama unei schimbări politice ”marca Iohannis” şi pe deasupra parte din programul prezidenţial elaborat la Cotroceni. Oricât s-ar chinui, Klaus Iohannis nu poate spune un banc prost pentru că nu-l lasă natura.

Am revăzut textul discursului prezidenţial. Domnul Iohannis ne-a vorbit despre ”schimbările de principiu pe care le asum în modul de a face politică”. Fals! Domnul Iohannis n-a probat nici o schimbare importantă în modul de a face politică. A însemnat o schimbare importantă în modul de a vorbi despre politică. Dar schimbare la făcut, nu. Sau n-a operat încă! Să ne aducem aminte de felul în care a impus-o pe Alina Gorghiu în fruntea PNL. Diferă cu ceva de felul în care a făcut-o Traian Băsescu ministru pe Anca Boagiu? Sau de felul în care fără nici o performanţă notabilă a făcut din Elena Udrea placa turnantă a puterii prezidenţiale? A organizat preşedintele vreun concurs pentru ocuparea unei funcţii de un competent descoperit de el în baza unei competiţii? L-a luat Klaus Iohannis pe Cristian Buşoi în vizită de amorul artei? Sau a recurs la acelaşi truc ieftin pentru a-l arăta populaţiei? Sau preşedintele a participat pe faţă la impunerea cu frica şi cu forţa unui susţinut de SRI la candidatura pentru postul de primar al Bucureştilor? A schimbat Klaus Iohannis ceva în felul în care Traian Băsescu a făcut din SRI o putere semi sau chiar ocultă? A reacţionat neamţul din el în felul în care SRI şi DNA se implică în instrumentarea şi aplicarea actului de justiţie? Cum le-a răspuns Klaus Iohannis judecătorilor, asociaţiilor profesionale şi acuzelor din presă privitoare la ”câmpul tactic” al SRI? Făcându-se că nu înţelege despre ce vorbesc oamenii!

Sau zicând că el a fost plecat la Sibiu sau în delegaţie peste graniţă? Mă şi mir că nu şi-a dus palma ca o pâlnie în dreptul urechii drepte şi n-a strigat la magistraţi: “Mai tareeee!”.

A adus Klaus Iohannis o mare schimbare în respectarea libertăţilor cetăţeneşti şi a drepturilor omului? Cu o figură rece de comandant de pluton, a dispus votarea legilor Big Brother despre care forţare partidele parlamentare n-au mai zis nici mâc.

Of, Doamne, era să uit de marea realizare a măreţului de 2% din PIB pentru apărare, iniţiativă cu care Klaus Iohannis s-a întors din vacanţa în Florida. (Să vedem din vacanţa asta cu ce idee mai vine!) Mare şi îmbucurătoare performanţă! Cât priveşte contribuţia excepţională la majorările de cheltuieli pentru anume sectoare ale statului de forţă, mă feresc să mai scriu sau să mai exclam. Trebuie trecute şi ele între meritele pe care preşedintele le numără pe degete la un an de la instalare.

Ştiţi ce ne aşteaptă anul viitor? ”România educată”, a 28-a dezbatere despre un proiect de modernizare a educaţiei din ţara noastră. Şi ca nu cumva să ducem lipsă de programe şi proiecte de ţară, preşedintele ne pregăteşte să ne asumăm ”marile direcţii de dezvoltare a României pentru secolul viitor”.

Mie unul îmi este clar. Ştim deja cu ce module vom călători spre Marte!