Înainte de a caracteriza într-un fel sau altul situația în care lumea a ajuns astăzi, observația certă este că s-a extins nesiguranța. „Societatea nesigură”, despre care am vorbit cu ani în urmă (vezi A. Marga, Societatea nesigură, Niculescu, București, 2016), ia forme tot mai concrete. Mai nou, ea se împotmolește în conflicte cu pierderi de vieți și costuri enorme.
Premonitoriu, în 1991, Cardinalul Ratzinger, pe atunci responsabil cu doctrina, avertiza că democratizarea va reuși doar dacă nu va ceda altui „mesianism politic” (Wendezeit fur Europa? Diagnosen und Prognosen zur Lage von Kirche und Welt, Johannes Verlag Einsiedeln, Freiburg, 2005, p.111). Libertățile și drepturile individuale, dreptatea și solidaritatea sunt valori ce se cer apărate continuu.
În epoca deschisă de anii optzeci-nouăzeci, democratizările au înaintat în mod salutar până la noi constituții, cu prevederea „statului de drept democratic și social”, cu libertăți și drepturi inalienabile, alegeri libere, pluralism politic, parlamentarism. Toate țările au învățat din istoria acelor ani și s-au schimbat.
Apoi, în destule state, democratizările s-au oprit prin urcarea birocrației, serviciilor secrete și propagandei la cârmă. Democrațiile consacrate au încremenit în reproducerea acelorași structuri, cum ne spun Colin Crouch (Post-Democracy, 2000) și tot mai mulți analiști americani și germani. Astăzi, lumea se află în această situație.
În orice caz, s-au adunat probe că economia de piață fără stat democratic funcțional nu-și dă întreaga măsură. Incapacitatea unor state de a folosi condițiile lungii păci postbelice și contextul reconciliat de după 1990 pentru propria dezvoltare este probă hotărâtoare.
Rămâne însă de lămurit nu doar de către filosofi și teologi, ci și din punctul de vedere economic situația lumii de astăzi. În ce situație s-a ajuns? În ce fel de societate?
Ne răspunde unul dintre economiștii contemporani de cea mai largă referință – Wolfgang Streeck. El aplică o cuprinzătoare stăpânire a datelor și conceptelor economiei și o cultură istorică întinsă pentru a lămuri ceea ce se petrece în societatea de astăzi. Consistenta sa abordare merită atenție din partea celui care vrea să decanteze ordinea mondială aflată în pregătire.
În descrierea lui Wolfgang Schreeck, contemporaneitatea este marcată de „eșecul transformării social-democratice a anilor 1980”, de nereușita „frivolului experiment al neoliberalismului” și de intrarea în prezentul marcat de o „dublă criză” – „criza economică și criza statelor și a statalității”, ce se reunesc azi în „criza stagnării”. Aceste trei procese luate împreună sunt la originea stărilor de lucruri de azi.
Mai exact, „în vreme ce economia capitalistă își urmează cursul deja de decenii doar sub ventilație de urgență emițând monedă, proiectul neoliberal al unei dezlegări de statele naționale prin global governance este blocat prin suprastatalitate din partea unei contramișcări plebeian-populistă, național și internațional. Cu aceasta, sistemul de state internațional, statalitatea, se afundă – așa sună teza acestei cărți – între globalism și democrație, între sus și jos” (Wolfgang Schreeck, Zwischen Globalismus und Demokratie. Politische Ökonomie im ausgehenden Neoliberalismus, Suhrkamp, Frankfurt am Main, 2021, p.11). Viața de astăzi se consumă astfel între poli intrați în opoziție, fără să izbutească ieșirea spre democratizare și lansare pe o direcție viabilă.
Tabloul sintetizat la maximum al societății mondiale actuale arată, potrivit lui Wolfgang Streeck, astfel : „O crescândă opoziție la trecerea forțată a economiilor naționale într-o economie unificată a lumii și a statalității internaționale, printr-o global governance, întâlnește o înarmare contrareformatoare a establishment-ului erei neoliberale. Urmarea este o stare în care nu pare să se meargă nici înainte și nici înapoi, nici în sus într-un globalism împlinit și nici în jos într-un naționalism înnoit – o remiză între guvernanți fără idei și guvernați care nu acceptă” (p.21-22). Această realitate comandă evenimentele.
Wolfgang Streeck vede în starea de „remiză (Patt)” de astăzi o „blocadă politică (politische Blockade)”. „Remiza neoliberală constă dintr-o blocadă a politicii între ordinile națională și globală ca rezultat al unei oscilări până acum nedecise în jurul viitorului statului național într-o lume a economiei mondiale împletită crescând din anii 1980” (p.169). Indiciile ei cele mai direct observabile sunt prăbușirea partidelor clasice, scăderea înscrierii în partide și sindicate, apatia cetățenilor, diminuarea încrederii în media, extinderea îndoielii cu privire la reprezentativitatea instituțiilor democrației, formarea de noi partide și mișcări ce pretind că vorbesc în numele „poporului”, răspândirea sentimentului că se pierde controlul național asupra politicii propriului stat, o criză de legitimare tot mai evidentă. Nu se mai observă inițiative în favoarea democrației, în afara agitației propagandistice a unei „democrații de fațadă (Fassadendemokratie) elitară, căreia i s-a răpit capacitatea egalitar-intervenționistă” (p.27). Este situația nudă de azi.
Nu se mai pune problema unei democrații propriu-zise, alternativele fiind sau simpla „funcționalitate economică” sau apelul la „valoare morală”. Din prima rezultă birocratism, din a doua populism. Trăim o situație de „interregnum” (p.23), din care, ca oameni, dacă nu vrem să ne amputăm viața, este de căutat, totuși, ieșirea.
Astăzi, în orice caz, însăși economia de piață pretinde deschiderea spre discutarea instituțiilor și o teorie politică a democrației. Acum, „instituțiile contează în primul rând (the institutions matter)”. Iar statul nu se mai lasă epuizat de o discuție asupra statului în general. Statul se cere privit mai întâi ca stat situat istoric, dincoace de pretenții și ideologii și de divesele propagande din jur.
Autorul masivului opus Zwischen Globalismus und Demokratie. Politische Ökonomie im ausgehenden Neoliberalismus se concentrează declarat asupra „problematicii unei statalități politico-economice capabilă de inserare într-o perspectivă contemporană”. Teza sa este că „avem nevoie de reabilitarea statului național ca arenă a politicii democratice în capitalism” (p.41). Doar așa se iese din „blocada politică” antrenată de neoliberalism, în care suntem prinși astăzi. Iar „blocada politică” și „stagnarea economică” sunt în dependență reciprocă.
Wolfgang Streeck este încurajat de diagnoza fostului secretar american al finanțelor, Laurence Summers (“Voters deserve responsible nationalism not reflex globalism”, în Financial Times, 10 octombrie 2016), care a vorbit de o „stagnare seculară” a economiei moderne, convertită într-o „saturare cu economisiri (savings glut)”. Indicatori sunt creștere scăzută, creșteri modeste de productivitate, dobânzi reduse spre zero. La care se adaugă alți indicatori, precum crescânda inegalitate din societate, cote salariale scăzute, tendința marilor firme de a economisi pe seama salariaților, nesiguranța viitorului, o îndatorare publică și privată ce nu a fost cunoscută până acum în vremuri de pace și tipărirea de monedă fără legătură cu mersul economiei. Wolfgang Streeck preferă, în condițiile „neoliberalismului și ale financializării actualului capitalism”, recunoașterea centralității devizei „fără sindicate nici o putere de cumpărare de masă și fără putere de cumpărare de masă nici o investiție” (p.63). El documentează statistic și elocvent fiecare dintre acești indicatori.
Globalismul a intrat în poziții în care nu mai poate promova decât măsuri care sunt „restrictive” – doar că „restricțiile” pot fi resimțite diferit de fiecare cetățean (p.97). Wolfgang Streeck dă, în literatura de examinare a actualității, cea mai strictă formulare limitelor globalismului: fiind adversar al statelor, înrădăcinate într-un teritoriu și cu anume istorie, globalismul nu poate exprima interesele oamenilor decât după ce le metamorfozează; politica o funcționalizează nu în interesul general, ci pentru a apăra statu quo-ul; globalismul se poate proclama liberal, dar liberalismul său este autoritar; el nu poate proceda decât nivelator față de diferitele societăți și state; regimurile pe care le cultivă, fie ele și constituționale, sunt fatal fragile; ordinea pe care o cultivă este supranațională și antrenează relații asimetrice, dacă nu de subordonare pe față între state; ordinea mondială pe care o generează este în fond una imperială; dar ordinile imperiale îi costă, mai ales pe cetățenii țărilor imperiale, încât ele devin instabile (p.238-240). Ca urmare, în dinamica istoriei, globalismul nu are cum să fie ultimul cuvânt.
Ceea ce observă Wolfgang Streck este substanțial și demn de reținut: „niciun drum nu duce de aici la absența statului propriu, nici unul nu duce la statul mondial, dar este o rămânere pe loc într-o precară stare intermediară imperială, declarată ca ordine internațională liberală” (p.241). Nu vor fi încurajate state suverane, nu va fi stat mondial, dar se vrea impunerea stării intermediare.
O caracteristică a situației este și „dezorientarea (Ratlosigkeit)” specialiștilor (p.99). S-a ajuns în situația în care societatea nu mai gândește un viitor dincolo de ea. Ea nu dispune de altă perspectivă (aussichtlos), alta decât aterizarea de fiecare dată a orice în mâini private. Progresul social a fost înlocuit cu stimularea salarială (p.104). Se obține legitimarea cu promisiuni de „distrugere creativă (creative Zerstörung)” (p.106). Are loc o neutralizare a democrației prin desocializare și liberalizare în favoarea unei „merkatocrații” globale sau măcar continentale (p.107). Democrația nu mai este agreată. Asistăm, de altfel, la finala disoluție a modelelor clasice de democrație sub patru aspecte: alegătorii creștin-tradiționaliști nu se mai simt acasă, cei social-democrați nu-și găsesc reprezentare, vederile asupra societății legate de interese de grup social slăbesc, apatia politică se extinde, iar partidele își tratează adepții precum o clientelă (p.118-120). Democrația care mai pâlpâie îndreaptă un protest în forme noi, precumpănitor morale, dar insuficient articulate, contra globalizării (p.123). Se ajunge pe aceste căi la o „repolitizare postdemocratică”, ce destramă politica la propriu.
Cu această optică, Wolfgang Streeck procedează la studiul statului democratic în condițiile societății concurențiale actuale, devenită în ultimii patruzeci de ani globalistă. El aplică o optică democratizantă și se lasă inspirat de Karl Polanyi, cu proiectul cunoscut al „domesticirii capitalismului”, fără a împărtăși însă Diamatul (materialismul dialectic) sau Histomatul (materialismul istoric). Wolfgang Streeck vrea să aducă la zi această optică.
Observația sa de bază este aceea că, astăzi, și democrația s-a erodat, ca și „capitalismul organizat” (p.43), încât este nevoie de a recunoaște dependența societății concurențiale și a democrației de „sistemul statelor (Staatensystem)”. Axiomele sale, cât mai rezumativ expuse, sunt: „Nici o politică internă anticapitalistă fără o politică externă și mondială adecvată, fără un sistem al statelor care să-i fie favorabil; nici o înțelegere a politicii interne a unui stat fără a lua în considerare inserarea lui în sistemul internațional al statelor, nici o înțelegere a politicii externe înăuntrul unui sistem al statelor fără a considera politica internă a statelor membre” (p.10). Abia cine face față acestor corelații ajunge la realism.
Autorul masivului opus Zwischen Globalismus und Demokratie. Politische Ökonomie im ausgehenden Neoliberalismus se concentrează deliberat asupra „problematicii unei statalități politico-economice capabilă de inserare într-o perspectivă contemporană”. Teza sa este aceea că avem nevoie de „reabilitarea statului național ca arenă a politicii democratice în capitalism” (p.41). Doar așa se iese din „blocada politică” antrenată de neoliberalism, în care suntem prinși astăzi.
Din perspectiva sa, dacă se continuă tendința neoliberală actuală, atunci vom avea o „desdemocratizare” a societăților. Ar fi nevoie de opoziție la adresa centralismului neoliberal, dar nu cu mijloacele populismului, fie el și drapat ecologist sau libertar. Teza lui Streeck, în cea mai strânsă formulare este că „lumea, dacă trebuie să fie în general guvernată, poate fi guvernată doar în unități mai mici (die Welt, wenn sie uberhaupt regiert werden soll, nur unterteilt regiert werden kann)” (p.13). Trebuie admis că trăim cu „supraevaluate capacități” de a guverna global și „subevaluate posibilități” de a guverna democratic.
Wolfgang Streeck opune la ceea ce numește optici „Bruxelles-conforme, programatic nesceptice ale cercetării Europei” (p.17), ideea de a înțelege mai profund unitatea Europei. La modul optiom, Europa este unitate a unor entități cu viață proprie – „o Europă a statelor mici și mijlocii disponibile la pace, neimperiale, democratice și suverane” (p.17). Alternativele „tehnocratice” și „mercatocratice” nu dau rezultate, chiar dacă în jurul Bruxelles-ului gravitează o rețea amplă de instituții care întrețin propaganda opticilor actuale.
Potrivit lui Wolfgang Streeck, ar exista un „particularism constitutiv sau pluralism al socializării umane” (p.180) ce rămâne de nedepășit. Organizările statale au de luat notă de el. De aceea, de pildă, „în lumea reală, integrarea europeană, ca stabilire a unui regim statal supranațional sau internațional parastatic imperial, dacă în general ar fi posibil, atunci ar fi numai sub condițiile istorice ale compromisurilor naționale deja existente și instituționalizare diferit dintre capitalism și societate și în interacțiune cu ele” ( p.385). Ca urmare, fricțiunile de azi dintre național și suprastatalitate nu ar trebui privite automat ca expresii ale unui „naționalism înapoiat”. Ele semnalează nevoia unei schimbări.
Cu o completă stăpânire a datelor, Wolfgang Streeck vorbește de „blocada politică” și de „societatea indecisă”. Și după el îngrijorătoare este nu atât geografia politică actuală, cât faptul că nu se privește dincolo de ea. Indecizia în a asuma viitorul este preocupantă – mai ales că ea afectează împotmolirile prezentului în conflicte ce par greu solubile. Nici nu poți depăși dificultățile prezentului fără sonde în viitor.
Evident că Wolfgang Streeck are în vedere blocada de la nivelul societății actuale – putem spune „macroblocada”. De ea depind, însă, aș adăuga, mulțimea „medioblocadelor” – cum sunt conflictele deja izbucnite sau potențiale de pe scena lumii – și nenumăratele „microblocade” ale vieții de toate zilele. De ea depinde și ceea ce putem recunoaște azi ca „blocadă mentală”.
Spre exemplificare, „blocada mentală” se observă în împărțirea maniheistă a lumii în „răi” și „buni”. Ea se lasă sesizată mai ales în personalizarea deciziilor, când se știe că, oriunde, deciziile sunt luate de rețele instituționale complicate.
Aceeași blocadă se observă apoi în repetarea unor clișee de propagandă, în lipsa analizei factuale. Fără îndoială că „liberalismul” și „iliberalismul”, „mobilizarea democratică” și „populismul”, „democrația” și „autoritarismul” sunt distincte, adesea în opoziție. Dar, din nefericire, nimeni nu a trecut dincolo de aproximări și încercări polemice la o analiză sistematică care să descrie distribuția lor.
În sfârșit, „blocada mentală” se observă în suprinzătoarea acceptare a informării dintr-o singură sursă. Contrar întregii tradiții a impunătoarei culturi occidentale, azi prea mulți preiau mecanic ceea ce iese din mintea cuiva care nici nu înțelege, nici nu vrea și nici nu poate da rezolvări echitabile.
Strivirea diversității opiniilor și a alternativelor de abordare este de neacceptat. S-a criticat pe drept propaganda obsedată a nazismului, cu pretenții de adevăr final. S-a criticat la fel regimul ce permitea o singură interpretare a istoriei, instaurat de comuniști. Nu este în lumea de azi nici cel mai mic temei pentru a relua piese ale acestora.
Suntem, de fapt, sub aspecte esențiale – economia, construcția puterii, ducerea războiului, conștiința culturală etc. – în societăți schimbate. Și termenii amintiți, ca mulți alții cu care operăm, au nevoie de analize factuale pentru a nu aluneca în propagandă.Străpungerea „blocadei mentale” rămâne deocamdată în seama celor care gândesc. Ea este prima datorie a celui care vrea să identifice ordinea viitoare a lumii. (Din volumul A.Marga, Ordinea viitoare a lumii, ediția a doua, în curs de publicare)
Acești argați ca Margelatu se bagă în subiecte în care n-au idee, dar au aceeași placă. Într-adevăr, școală puțină, educație săracă,misiune murdară. Totuși, nu scăpăm cumva de intruși care deturnează orice discuție spre măscării?
@Margelatule, ai ramas in Evul Mediu. La neștiutori de carte. Un filosof știe mai bine lucrurile, iar când mai are si cultura, e ceea ce trebuie. Un filosof cu cunoștințe de economie, drept, administrație este optim. Dacă le-a mai și dovedit, este super. Lasă bârfă și mergi la scoala
@margatule Flavius citeste drept pedeapsa de 100(una suta) ori articolul „Țara escrocilor filozofi, unde se cârpește și se imită”*(7 august 2020 Călin Marchievici -Cotidianul)
Chiar vrei ca a alta pocitanie,de la geolog.,marinar,.prof de fizica ,sa ajungem la un filozof de doamne-ajuta?Nu cred ca vrei raul tarii in asa hal
Nu au fost destui toti caricaturistii a la Mihaescu la presedentie ?Ce sa faca un filozof,sa ne punem sa alegem intre fiinta si neant,altceva nu e in stare
Votati Dancila, votati inteligenta artificiala!
Ce nu e adevarat din articol ? Birocratii si serviciile construiesc un nou feudalism, pentru regi ca Soros, Shwab, Billuta …, in care ei birocratii, care nu au gasit servici in alta parte sau nu au fost in stare sa faca ceva util pentru societate, chiar se cred ducii sau baronii din viitorul pe care il pregatesc !
Viniarte, te bagi în discuție fără să ai habar despre ce. De unde știi dacă un om se plictisește sau nu? Așa cum cugeți, cu genunchiul, se poate spune și despre tine că tai frunza la cîini, așteptînd o ciosvîrtă. Este clar că pe inși afoni citatele îi obosesc. Doar că pe lume este și cultură și bunăcuviință. Cultura înseamnă a da seama de opiniile cele mai calificate și diverse. Numai prostul crede că le face pe toate. Viziunea este cînd te poți raporta la cei mai calificați, cu opinia ta. Citește bine, cum ți-a spus cineva, și te calmezi. Îngîmfare? Nu cunoști un om, dar bîrfești de zor. Mizerie, musiule, doar mizerie!
Nu ai dreptate Mordechai. Un rabbi, cum te dai, ar trebui să știe că ceea ce numești cartea absolută, Biblia noastră, se poate vinde și cu zece lei, dar rămâne Biblia. Noi suntem idealiști, nu calculăm orice în lei sau altă valuta. Ia seama că ți se vede uniforma!
Dacă cumva ești evreu, cum pretinzi, ai și grijă că penseurile tale se pot lua în serios de inși ca Viniarte. Care, în loc să se uite la ei, o iau prin mlaștini și se rătăcesc. Ei vor să cunoașcă fără efort. Poate că au arta vinului în exces, care-i altceva.
Corectorule ma bucur ca imi dai dreptate dar tu ce faci ca sa itzi salvezi propria viatza amenintzata shi ea de „Blocul Blestematzilor Anglo-Saxoni” care l-au ucis deja pe John Lennon ? Shi lasa prostiile cu afacerile cu China. Epoca afacerilor cu China s-a numit „Razboiul Opiumului”. Chinezii vor fi exterminatzi de „Blocul Blestematzilor Anglo-Saxoni” numitzi asha de Ioana d’Arc shi chiar shi Francezii numitzi de „Blocul Blestematzilor Anglo-Saxoni” „inferiori” de „rasa Latina”. Scapa cine poate ! Cel mai sigur loc este in transhee impotriva nazishtilor U-Krainieni. Daca ei cashtiga Moscova, Pekin, Delhi dar shi Bucureshti, Paris, Madrid vor fi distruse de bombe termo-nucleare. Tulsi Gabbard etnic Hawaian a intzeles asta. Sper sa intzelegi asta shi tu.
Nu-i bai, mă Margelatu. Numai că ce spui tu a zis-o Goebbels înaintea ta. Cu franjuri, la tine e și fără maieu. Chiar trebuie să-l salutăm pe noul G?
Desconsiderarea oamenilor de seamă, cum face acest Mărgelatu, este altă inepție. Nu-i de mirare, la inepții e campion de necontestat. Cel mai roman … spune insul e bulă cu ștaif. Se poate pune întrebarea. dacă acei oameni de seamă sunt așa, el ce fel de b … este? Mărgelatu bate cîmpii, dar nu ne pierdem vremea cu el.
Ce spune Viniartes e plauzibil. Dar se ivește întrebarea: poți cunoaște ce spune un autor fără a-i citi din cărți? Mai ales în subiecte relative la o țară. Așa că, vă place sau nu, dacă vă referiți la profesorul Andrei Marga, citiți-i cărțile care se referă la situația actuală. Apoi vorbiți cât vreți. Măcar cărțile: România actuală (2009), The Destiny of Europe (2011), Ordinea viitoare a lumii (2017), România în Europa actuală (2018), The sense of our history (2019), Justiția și valorile (2020), Statul actual 92021), Soarta democrației (2022). Aceste cărți conțin soluțiile concrete din partea unui filosof care stăpânește și cunoștințe de sociologie, economie, drept, administrație. Unde sunt soluții ar trebui examinate înainte de a vorbi.Așa procedează oamenii civilizați. Altfel este vorbărie ca să ne aflăm în treabă.
Astept sa ridice manusa daca ii da mina si il duce mintea!
@Mărgelatu. Corect si bine spus. Tocmai de aia trebuie sa-i punem aceste intrebari – ca sa nu se mai ingamfe ca-i asa destept si ca are el solutii. Este impins si doreste si el sa candideze la presedentie. Omul se plictiseste la pensie. Mai vrea sa fie si putin slavit de postaci. Abundenta de citate – nici o viziune. Habar nu are ce este de facut! Frederic cel Mare a spus: DACA VREAU SA PEDEPSESC O PROVINCIE ATUNCI II PUN DREPT GUVERNATOR UN FILOSOF! Marele geniu militar stia cate parale si cat rau poate face unu gen Marga. Acum dragi cotidieni vreau sa dati comentariul indiferent cati gineri are Marga pe la voi prin redactie. Apreciez pozitia lui in legatura cu Ucraina, curajul ei, dar inca nu-i suficient pentru mine, nu rezolva problemele tarii sau ale lumii. Sa-si dovedeasca „forta” gandirii raspunzand la intrebare. Dixit! Howgh!
@Viriartes : eu nu intreb ca vine vreun margat cu vreo 5-6 citate ,in general din nemtalai care traiesc pe banii altora,si ne-a crăcănat!Cum putem crede ca istoric vorbind,cel mai destept roman, cel mai mare carturar roman, cel mai mare filosof roman, cel mai mare politician nu e altceva decat un Bula cu staif,si atat
Care din neam a fost ceva de capul lui ,un Decebal,un Mihai Viteazu,un Tudor Vladimirescu,un Cuza,un Ceasusescu au fost scosi din Istorie,majoritatea zdrobitoare cu picioarele inainte
Arata-ne in Istorie vreo personalitate romana de exceptie, daca ne-a scapat
‘Mental’ ,tine de mentalitate,articolul era mai corect intitulat „Blocada mintala”ca aici eram acasa cu tonti,doctori si pacienti
Filosoful aflat în căutarea succesului lucrează pe o paletă largă de subiecte la modă, se prezinta deschis la minte, flexibil, gata să se muleze și să se adapteze când e nevoie, să-i curteze pe cei cu putere, să le facă pe plac, să închidă gura adversarilor și să câștige noi adepți, să fie un soldat bun,dar atat,e simbrias la cine da mai mult
Doi bani nu fac in viata economica a unei tari
@Munteanu:am citit cu interes postarea ta; in opinia mea esti foarte aproape de adevar!Istoria reala nu se bazeaza pe mituri.
Blocul anglo-saxon nu va permite niciodata Rusiei sa mai fie ce a fost ,adica egalul Occidentului,iar cu China vor mentine relatii strict de afaceri,Chinei nu ii se va permite sa devina o amenintare militara pentru Occident cum a fost URSS
Sunt multi falsi analisti si geopoliticieni „orbi”,care nu vor sa recunoasca evidenta :Rusia nu are nicio tara prietena reala,sa vazut la votul recent de la ONU, Belarus e o gluma, iar China si India, vor spatiu vital,nu sunt interesate de regimul politic din Rusia ,ineficient ,la fel ca cel economic Rusia e numita „Nigeria sub zapada”in afara de resurse tip gaz,petrol,carbune ,altceva nu au la export
Si tu ce faci ca sa-tzi salvezi propria viatza amenintzata shi ea de Blocul Blestematzilor Anglo-Saxoni numitzi asha de Ioana d’Arc caci de exterminare e vorba nu de a „nu permite” Rusiei diverse lucruri ? Shi nu doar a Rushilor. Epoca „relatziilor de afaceri” cu China s-a numit „Razboiul Opiumului” shi exterminarea Chinezilor a fost scopul acelui razboi cum se doreshte shi azi exterminarea „raselor inferioare” Chinezi, Indieni, Africani, Latini inclusiv tot poporul Roman, etc.
Politica a fost întotdeauna scuza inepției ridicate la putere.Si cum un prost ridicat la putere generează alți proști, prostia devine standard și se propagă.Prostia merge mână în mână cu alte calități negative, ca să împrumut ceva din limbajul tembel politic de azi.Filozofia politica se învârte fără rost între aceleași concepte ce țin de doctrine și ideologii revolute și inadaptabile ca sa ajungă, în final, la faptul că nu s-a schimbat nimic în bine, că nu se va putea schimba ceva vreodată, că răul e ciclic și că lumea e rea că așa e ea si nu se poate face mai nimic, decât, poate, revenirea parțiala a vechilor modele și bla bla.Politica e vehicolul puterii economice care nu vine la pachet cu mintea ci cu agresivitatea.Asta e adevărul fundamental al politicii.Când se manifestă puterea asta și vrea să-si împingă limitele, iese urât iar politica e inutilă în ponderarea ei.Capitalismul,fie de stat sau privat, cheltuie pe nimic resursa umană și și n-are nici un interes în cetățean indiferent ce zgomote scoate.Elita economica e toxica în cel mai înalt grad iar politica o canalizează spre bază.O lume bazata pe identitatea ocupațională si ierarhii corespunzătoare e lumea viitorului, nu mizeria asta cu varii specii de paraziți de care te împiedici peste tot si care au iluzia că puterea delegată de big money le aparține.Globalismul este putere fără răspundere, un nesfârsit experiment stanford la scara planetară, oloroare care n-are cum sa fie acceptata de vreun om cu mintea la el si respinsa instinctiv de toți.Politica mu mai poate progresa iar modelul actual nu poate evolua decât spre dezastru.Precum se vede cu ochiul liber.
Prostii ! Asta nu e democratzie shi incetatzi sa o mai numitzi asha. S-a ajuns in situatzia de azi nu datorita „eshecului social-democratziei” ci datorita assasinatii politicienilor de stanga social-democratzi shi creshtin-democratzi: John Kennedy, John Lennon, Jo Cox, Olof Palme, Anna Lindh, Aldo Moro, Itzic Rabin, Salvador Allende, Mahatma, Indira shi Rajiv Gandhi, Zurficar shi Benazir Butto shi multzi altzii. Cei ramashi in viatza fie au renuntzat la politica ca sa nu patzeasca ca primii fie au executat fideli ordinele CIA stiind ce patzesc daca nu le executa. Daca ei ar mai fi trait s-ar fi opus azi razboiului dus de SUA contra Rusiei folosindu-se ienicerii U-Krainieni dar tocmai de aceea au fost assasinatzi ca sa se creeze acest occident unitar exterminatorul sadic al poporului Rus. Evident razboiul inceput deja de SUA va continua shi dupa exterminarea Rushilor shi sigur Chinezii, Indienii, Africanii, Latinii shi alte „rase inferioare” nu vor putea fi exterminatzi fara a folosi armele termo-nucleare shi nimeni nu a mai ramas in viatza in occident sa se opuna exterminarii dupa ce John Lennon a fost assasinat.
As avea o intrebare pentru Dl. Mare Intelept Marga, intrebare pe cere ar trebui sa i-o punem cu totii si pe care o s-o repet mereu: Da, avem un blocaj mental pentru ca ne lipseste o viziune a viitorului curat si frumos dar dvs D-le Filosof Marga de ce nu spargeti acest blocaj oferindu-ne aceasta viziune? (Nu este asta rolul unui filosof si ganditor mare? Cu totii vedem ca este rau in aceasta lume, prostocratie, da, dar ce trebuie facut ca sa nu mai fie trebuie s-o spuna ala care se viseaza presedinte, nu?) Eu unul nu dau doi bani pe toata polilogheala asta daca nu se vine cu solutii concrete, cu o noua filosofie care sa sparga blocajul.
Deci, va rog pe toti sa-l intrebati asta pe Dl. Marga!
În esență, cele scrise, tot ceva similar înseamnă, dar o astfel de abordare poate părea blesfemiatoare chiar dacă, în definitiv, tot ceea ce derivă din ceea ce crede fiecare îl defineşte pe sine, deşi nu numai, ci şi pe ceilalți. În măsuri egale sau diferite, putem împărtăşi aceleaşi credințe , fapt ce ne poate face asemănători in măsuri diferite fără a fi şi în esență diferiți. Când ceea ce credem toți, ne defineşte pe toți, totul devine simplu dar dacă ceea ce ne defineşte pe fiecare în parte, ne defineşte doar până la un punct, indiferent care ar fi acest punct, de aici toate se despart sau se pot despărţi. Teoretic, există aici un reglaj ultrafin pe care natura se pare că îl utilizează de la o floare la alta, însă nu şi lumea de la un individ la altul. De modul cum vom înțelege şi vom defini sau redefini cele două tipuri de asemănări, câtă vreme nu includem în ele şi contrariile, viitorul nostru al tuturor şi al fiecăruia, poate urma ambele căi. Credința şi încrederea nu par a avea întâmplător una şi aceeaşi rădăcină şi ambele au fost construite cu greu. Fară acel reglaj fin, există posibilitatea ca ele să nu poată coexista şi separat. Una fără alta pare ceva insă ambele împreună pot defini lumea, omul, viața sau poate întregul univers. Acel reglaj fin vine din interiorul nostru, nu din exterior. Din memorie nu din materie. De acolo vine orice blocaj mental, nu din existența înconjurătoare.
Pentru a găsi cele mai eficiente metode de cunoaştere şi conducere a lumii, cea mai la îndemână metodă ar fi să o comparăm prin reducere, nu la absurd desigur , cu un individ oarecare, de sine stătător. Dificil!? Mai apoi, ” acel individ rezultat din comparație sub forma memoriei lui” care, deşi asemănatoare, nu este deloc aceeaşi cu a individului în sine, definit pe de o parte de memoria sa iar pe de alta a celorlalți, şi să vedem cam la ce rezultat am putea ajunge. Dificil + complicat. Este mai mult decât evident aşadar, că o astfel de abordare nu este simplă şi ca atare nu putem pretinde să poată fi înțeleasă şi acceptată cu uşurință în mod instantaneu precum cititul de către oricare dintre noi şi cu atât mai puțin de o mulțime de 7-8 miliarde de suflete. – Am schimbat intenționat denumirea. – Unii probabil înțeleg ce vreau să spun dar alții poate nu sau sunt complet dezinteresați. Bazaconii, vor spune! Unii ar putea să mă înjure în timp ce alții ar putea înțelege şi chiar explica ori dezvolta ideea chiar mai bine decât o pot face eu însumi căci la nivel individual nu poți avea nici puterea, nici calitatea şi nici priceperea de a oferi vreo rețetă infailibilă de cunoaştere a lumii şi individului care să satisfacă în mod egal şi in acelaşi timp, ambele concepte. Pe de altă parte, fără participarea şi acceptarea voluntară a indivizilor şi a lumii la croirea unei căi comune, nici o cale nu este şi nu devine în mod automat, posibilă de urmat şi cu atât mai puțin, demnă pentru toți. Totul trece prin filtrul rațiunii şi voinței individuale iar aceasta este mereu alta decât cea rezultată din aceea a unor mulțimi compacte precum sunt cele formate pe baza educației sau credințelor, spre exemplu.
Stiati ca din Colegiu Iesuit de la 1580 via Universitatea Franz Joseph a devenit Universitatea Regele Ferdinand I in 1919 si in 1959 Universitatea comunista Babes Bolyai, sa impace si capra maghiara si varza romaneasca:)))
Ce poate scoate aceasta UBB cu radacini jesuite decat comunisti ca acest postac „batranul”care a ramas cantonat in amintiri ca intr-o gara, pe unde nu opreste trenul vietii..
Poti sa recunosti propaganda ca element stabilizator al blocajelor mentale?
5 reguli ale propagandei
Regula orchestrarii spune ca se repeta la nesfarsit acelasi mesaj in diferite combinatii.
Regula simplificarii reduce toate datele la o simpla confruntare rau vs bun sau prieten vs inamic.
Regula desfigurarii face apel la discreditarea si minimalizarea opozitiei prin zvonuri si parodiere.
Regula transfuziei se refera la manipularea valorilor consensuale in favorul unei singure agende.
Regula unanimitatii prezinta o opinie ca fiind unanim acceptata de toti oamenii buni si ademenirea celor care se indoiesc prin conferirea unui statut de erou, prin presiune sociala si contagiune psihologica.
Feketău Tulipan, ai luat-o razna. După ce te semnezi în fel și chip – simple măscării de preadolescenți. Este bine că acum te dai și la autori celebri, pe care nu i-ai citit, nu-i pricepi și nu ai ceva de zis. Cartea citată, ți-o spun ca economist, este o scriere fundamentală a economiei ultimelor decenii. Citită și citată în întreaga lume. Te deranjează că discută blocadele? Înțeleg, tu ești slujbaș al ținerii în loc. Nu vei reuși. Bîrfele și giumbușlucurile tale nu sunt cunoștințe și nu le înlocuiesc pe astea. Este numai prost gust și nedemn. În definitiv, nu ai altceva mai bun de făcut – de citit, de pildă, de luat aer curat, de făcut sport etc.? Înțeleg că-i serviciul tău diversiunea. Fără cultură și fără demnitate.
Sunteți câțiva comentatori foarte bine pregătiți și documentați.Nu va spun numele că să nu vă muște Fekete Tulipan care nu este altceva decât un papagal de Băneas, pădure.Fekete Tulipan să știți că ar vrea sa fie și el la un alt nivel dar e problema de IQ în cazul lui și al celor pe care-i slujește credincios că un cățeluș căci din firimiturile lor trăiește.
Nici eu nu interveneam la Comentarii dacă nu s-ar încerca folosirea nepermisă a numelui meu de comentator, Economist Sătmăreanu fie și în forma benignă, Economist Băimăreanu. Probabil că semnatarul este econ omist/economat de ciurila – spațial, ceva cam ca Someseni față de Cluj Mă uimește însă deducția, nedemnă de un economist, de la scrierea slavona la alte considerații. În fond oamenii pot avea aceeași ortografie, grafică, limbaj etc. și să fie diferiți. Nimicuri de mental blocat!
Mă face însă să rîd faptul că m-argatii prin subsoluri, precum Katrin, se dau cunoscători în ce habar nu au. Cineva mai sus i-a arătat doar o parte din confuzii. se poate completa oricînd. Chestiunea este: refuzăm să gîndim cu capul nostru de teama să nu fim taxați de slavoni ca sereisti,securisti,basisti,iohanisti, nazisti , fascisti etc. și alte etichete la modă? Sau îmbrățișăm adevărul? Un economist veritabil spune adevărul. Și cu acest articol, Blocada Mintală, sa o facem si o facem exemplar. Se vede, în schimb, cu ochiul liber și la acest katrin blocarea în falsuri. Este numai un exemplu!
Ar fi bine să se discute subiectele. Etichete poate pune și Rex Cainerau. Dar chestiunea presantă este ce se petrece în lume si cum actionam sa o schimbam Recursul la analize ale economiei politice – pe care capetele goale o confundă cu fixațiile mintale – se dovedește benefic, imi pica niste bani
Papugai Streeck a dovedit cu prisosință ca scoate banii fraierilor din piatra seaca si isi vinde si maculatura
Nu interveneam la Comentarii dacă nu s-ar încerca folosirea nepermisă a numelui meu de comentator, Profesor de Cluj-Napoca, fie și în forma benignă, Profesor de Cluj. Probabil că semnatarul este profesor de ciurila – spațial, ceva ca ciorogârla față de București. Mă uimește însă deducția, nedemnă de un profesor, de la scrierea lui î la alte considerații. În fond oamenii pot avea aceeași ortografie, grafică, limbaj etc. și să fie diferiți. Nimicuri de minți blocate!
Mă face însă să rîd faptul că falsificatori prin subsoluri, precum Fekete Tulipan, se dau cunoscători în ce habar nu au. Cineva mai sus i-a arătat doar o parte din confuzii. se poate completa oricînd. Chestiunea este: refuzăm să gîndim cu capul nostru de teama să nu fim taxați de tulipani negri ca rusofili, chnezofili, putiniști etc. și alte etichete la modă? Sau îmbrățișăm adevărul? Un profesor veritabil spune adevărul. Și cu acest articol, Blocada mentală, domnul Andrei Marga o face exemplar. Se vede, în schimb, cu ochiul liber și la acest tulipan negru blocarea în falsuri. Este numai un exemplu!
Ar fi bine să se discute subiectele. Etichete poate pune și Grivei. Dar chestiunea presantă este ce se petrece în lume. Recursul la analize ale economiei politice – pe care capetele goale o confundă cu fixațiile lor – se dovedește benefic. Streeck a dovedit cu prisosință.
Eu unul nu vreau nici drepturi nici libertati.
Vreau sa traiesc bine . Atat.
Daca nu am o viata buna la ce folos drepturile si libertatile.
Democratia poate fi viabila, trainica, daca se bazeaza pe adevar si echitate. In realitate fiecare grup de interese considera si sustine ca Lumea este buna, bine organizata, democrata, daca acest grup detine sursele de existenta, instrumentele si mijloacele de dominare. Grupurile si comunitatile de interese functioneaza mai mult dupa principii si reguli mafiote, adica sunt caracatite mafiote. Legea tacerii si anihilarii totale a adversarilor sau chiar a persoanelor nevinovate, dar care incomodeaza caracatita, este legea de baza a tuturor caracatitelor. Caracatitele locale si Transstatale uneori se inteleg intre ele, alteori lupta intre ele pentru acapararea de avere si putere. Indiferent daca Lumea este organizata Statal sau Suprastatal, caracatitele cauta sa se infiltreze in toate Institutiile, Organizatiile,Aliantele…, daca se poate la varf, prin tentaculele lor. Ar fi foarte folositor daca cineva ar cauta sa dezvaluie care sunt acum caracatitele locale si care sunt cele Transstatale. Oare care caracatite sunt cele mai puternice in Lume? Care au cele mai multe si mai lungi tentacule?
Democratia poate poate fi viabila, trainica, daca se bazeaza pe adevar si echitate. In realitate fiecare grup de interese considera si sustine ca Lumea este buna, bine organizata, democrata, daca acest grup detine sursele de existenta, instrumentele si mijloacele de dominare. Grupurile si comunitatile de interese functioneaza mai mult dupa principii si reguli mafiote, adica sunt caracatite mafiote. Legea tacerii si anihilarii totale a adversarilor sau chiar a persoanelor nevinovate, dar care incomodeaza caracatita, este legea de baza a tuturor caracatitelor. Caracatitele locale si Transstatale uneori se inteleg intre ele, alteori lupta intre ele pentru acapararea de avere si putere. Indiferent daca Lumea este organizata Statal sau Suprastatal, caracatitele cauta sa se infiltreze in toate Institutiile, Organizatiile,Aliantele…, daca se poate la varf, prin tentaculele lor. Ar fi foarte folositor daca cineva ar cauta sa dezvaluie care sunt acum caracatitele locale si care sunt cele Transstatale. Oare care caracatite sunt cele mai puternice in Lume? Care au cele mai multe si mai lungi tentacule?
Ia mai puțin detzi de palinkă dimineața, Marele Urs! Altfel ai memoria găurită și nu legi ce zici. Nu este plagiat să citești analize fundamentale și să citezi. Când nu citezi este plagiat. Se vede la tine bine că nu citești. Nici măcat atât. Trebe, bacsi, citit înainte de a vorbi. Dar cu atâția detzi nu merge, bacsi Multă palinkă.
Ia mai puțini detzi de palinkă, Marele Urs.Ai amintirea cu găuri și nu-ți aduni ideile sau le iei din tîrgul de bărfe. Citește și te dumirește. Faptul că cineva citează autori și analize valabile recunoscute în lume nu-i plagiat, bacsi. Este normal la oameni cultivați, cu capul pe umeri. Să citești și citezi nu-i plagiat. Este ignoranță și plagiat să nu citești și să citezi. La tine nu este cazul, se vede, nici de citit, măcar.Cum ești urs și nu citești, poți vorbi la întîmplare. Alții nu-s așa de elementari, bacsi Prea multă palinkă.
Bre,. rectore, ministru sinistru. Eu te cred că ai citit sau ai auzit de alții pe care-i citezi, plagizezi, a căror poziție la un moment dat era ”conformă„ cu situația de azi,. Insă cel mai important ar fi opinia ta, poziția față de evenimente, de declarațiile unuia turbat, așa precum ai inceput ceva,. repede abandonat,. La fel, apreciez poziția lui Dâncu, care a indrăznit să zică ce gândește, pentru care repede a fost apostrofat de premier și președinte,.privitor la ”politica țării”.. Păi mă intreb de ai o altă opinie decât ”politica țării”,.. ește de condamnat ??Fiind in politic nu poți corecta manevra politica țării in direcția pe care tu o vezi corectă doar de asta ești politician, ministru,. Nu un licurici iți impune, care te lipsește de suveranitate, te pune la cumpărat arme vechi și iți interzice democratic altă opinie,.Nu cred că e normal,. dimpotrivă e un plan dictatorial cu regim statutar de naziști, la care guvernanții noștrii aderă. Cui lipsește ??
@maxtor: cu adevarat o carte capitala scrisa de viitorul candidat la presedentia Romaniei
O ampla si erudita analiza a legaturilor istorice dintre Europa si Israel, cartea profesorului Andrei Marga examineaza modul in care evreii au marcat istoria si cultura Europei, contribuind la formarea identitatii europene, dar si modul in care aceasta influenta s-a rasfrant asupra poporului evreu. Facand paralele intre trecut si prezent, volumul examineaza critic contextul istoric, politic si social in care s-a dezvoltat relatia dintre cultura si civilizatia europeana pe de o parte, si cea iudaica pe de alta parte, fiindca, asa cum insusi eminentul autorul afirma, „nu poti desparti Europa de componenta culturala evreiasca fara a amputa o parte a sufletului ei”. il vad la sinagoga ,in documentare
Nu poti sa ajungi presedintele Romaniei si sa nu cunosti istoria noastra
M-a uns la inima cititul cartii absolute, si numai 25 de lei exemplarul (dupa mai multe reduceri) …
Erori cam grosolane. Școala de la Frankfurt este combinație de liberalism, marxism, hegelianism, dar nu a avut de a face cu globalismul. Mai curând este o critică a globalismului. După ce a criticat nazismul, stalinismul, neoliberalismul. Dorin Teodor are dreptate, dar blocada începe cu liderii și țuțerii lor. Amestecul de citate ciupite de pe siteuri, cum face Fekete tulipan, este tactică pentru naivi – ceea ce spune streeck este bine fundamentat economic. Cu propagandă se poate ataca orice, dar la Streeck este știință. A spune lucrurilor pe nume, căpitan Fekete Tulipan, nu este vină, cum crezi, ci merit. Știu că atunci când ieși pe ușa serviciului cugeți tot ca Streeck. Nu ai cum atfel, dacă ai capul la tine.
Katrin,utilizezi acelasi „î”ca Friedrich, dorogoya ninocika
Deci postarile voastre au aceaiasi radacina „î”uneori pus aiurea ,ca in cazul tau
Feketău Tulipan, iar te dai mare cu scos fragmente din context și citate de pe siteuri. Bați cîmpii. Îți dau doar o pildă. Wolfgang Streeck este unul dintre cei mai mari economiști ai Europei și ai lumii actuale. Este directorul Institutului de economie Max Planck din Köln, recreat în jurul lui. Nu ai citit cartea și spui prostii. Cartea este este critică față de viziunea lui Habermas. Nu este nici un antiamerican, fiind pe linia economiștilor americani – Laurence Summers, Paul Krugman, Stieglitz și alții. Este pentru altă organizare și funcționare a UE. Sunt tot mai numeroși aceștia. Dar numai un prost îi poate socoti rusofili, căci au altă părere decât Ursula von der Leyen sau Junkers. Ești, se vede iarăși, bun exemplu de ins care, nefiind în stare de părere la obiect, dă calificative. Așa cum faci cu alții se poate zice și de tine, Feketău Tulipan, că sigur ești din tribul ignoranților scoși la serviciu dimineața.
@rammstein:si cat mai asteptati pana il arestati pe profy?Ca pe DJ Vasile l-ati terminat, trotkistilor
Vorbești în vînt Viriartes. Limbajul economiei politice vine de la David Hume, Adam Smith, David Ricardo. Că l-a folosit școala de la Frankfurt este altă chestiune. Dar ai citit cărțile școlii? De exemplu Critica rațiunii instrumentale, a lui Horkheimer, Teoria estetică a lui Adorno, Omul unidimensional, a lui Marcuse,sau analizele de drept, cu Neumann, economie, cu Pollock, literatură cu Benjamin? Din păcate nu-i niciuna tradusă în românește. Școala de la Frankfurt a dat peste 20000 de profesori de înalt nivel pe glob. Dar ea este istorie. Nici Habermas, acum cel mai mare filosof al lumii, nu mai este școala de la Frankfurt, ci altceva. Domnul Marga nu are cum să fie corifeu al școlii, fiind cu totul altă generație, cu opțiuni filosofice proprii. Cine vrea să știe ar fi cazul să citească. Altfel, se poate crede că toți vulturii se ocupă de ce este prin subterane.
Pentru minți inculte și înguste, de la serviciu, ca acest Tulipan Fekete, tot ce ia distanță de opinii oficiale este rusofil. Cu asemenea inculți se ajunge iarăși la lupta proletariatului din anii 1950. Sau a cetelor naziste de altădată. Nu ar fi bine să înceapîă o triiere a postărilor? Ca să nu vină de aceștia care nu au nimic cu subiectul, dar au cu diversiunea.
Și termenii amintiți, ca mulți alții cu care operăm, au nevoie de analize factuale,
in raport cu democratizarea in context de blocada politika, au nevoie de clizme la creier,
Europa si Israelul, o simbioza istorica – Andrei Marga –
› Europa si Israelul, o simbioza istorica – Andrei Marga
O ampla si erudita analiza a legaturilor istorice dintre Europa si Israel, cartea profesorului Andrei Marga examineaza modul in care evreii au marcat …
Domnul Marga se cam invarte in jurul cozii. Tot ce a scris aici poate fi rezumat in cateva cuvinte: globalismul nu duce la altceva decat la cresterea dezordinii (entropiei) sociale deoarece orice nivelare a societatii obtinuta prin destatalizare ne duce in aceasta situatie. Un stat global nu poate fi decat nivelator pentru ca asazisa diversitate ceruta nu este decat un amestec al raselor si al culturilor iar amestecul duce la incetarea schimburilor (fluxurilor). S-a ajuns in aceasta situatie de blocaj pt ca in mod natural oamenii se opun acestei utopii totalitariste si o fac pasiv sau activ. Neomarxismul Scolii de la Frankfurt este o crima impotriva oamenilor si popoarelor. Dl Marga intelege dar este un corifeu al Scolii de la Frankfurt!
Care scoala de la Frankfurt ? Filozofii aia pe care i-atzi assasinat ca pe John Lennon ? Lumea nu e condusa de scoala de la Frankfurt ci de cei fara scoala assasini sadici platitzi de CIA. Putzinii ramashi inca in viatza stiu bine ca CIA a planuit shi assasinarea lor. O fi studiat Al Queda sau statul islamic la scoala de la Frankfurt innainte de a ucide Rushii din U-Kraina ? Assasinii platitzi de CIA hotarasc soarta lumii shi ei i-au ucis deja pe John Lennon, Jo Cox, Olof Palme, Itzic Rabin, Nicolae Ceushescu shi multzi altzii.
Stimate Dle Profesor,ma mir ca inca sunteti in libertate !…uite pe Dancu il mazilesc pentru o declaratie referitoare la razboiul civil din ukraina ! …
Omul dorea sa fie pace si sa nu mai moara oameni ,sa se treaca la negocieri…ei pentru asta analfabetul functional de la cotroceni il va schimba din functia de ministru al apararii ,culmea la indicatia criminalului de la kiev…
d-aia ma mir ca nu va poprit nazistii lui gyuri…
Super Andrei Marga,un intelectual rasat absolut interesant și bine de studiat, cu o gândire reală și globală asupra realității.
lumea este in evolutie accelerata. Dar uite ca, in zilele noastre, unii nu mai pot evolua. Cei definitiv blocati in procesul evolutiv au devenit majoritari si deci cistiga la vot. Deci cei care evolueaza si deci sustin societatea in evolutie nu se pot manifesta la nivelul societatii dar se manifesta la alte niveluri. Autorul articolului nu pare a vedea aceste probleme care se agraveaza cu fiecare zi.
**Apoi, în destule state, democratizările s-au oprit prin urcarea birocrației, serviciilor secrete și propagandei la cârmă.**
În România, procesul e EVIDENT și falimentul lui e INCONTESTABIL ! ?
Wolfgang Streek ,pion de baza in comunitatea Habermas din Germania este anti- UE si anti-american convins,iar din aceste doua caracteristici „anti-orice”isi trage seva rusofilia neamtului(vezi interviu acordat lui Chris Bambery 30.09.202 )https://www.conter.scot/2022/9/30/wolfgang-streeck-europe-is-being-subjugated-to-us-power/
Chris Bambery este un scotian marxist radical de stanga care sustine ‘independenta” Scotiei cu steagul rosu in frunte,asa cum a sustinut „índependenta ‘Cataloniei printr-o carte propagandistica
Cine se aseamana se aduna,se cultiva si se recolteaza
Caracterizez articolul d-lui profesor Marga, prin zicerea lui John Newsinger :”fiecare rebel e aliatul nostru”(Every Rebel is Our Ally),o recenzie a unei carti a extremistului comunist scotian Bambery
Instrumentul de aur al propagandei ‘culte’, citatele din opera altora, ma obliga sa inchei cu un citat „Să studiezi și, când va veni momentul, să aplici ceea ce s-a învățat – nu-i așa că este minunat!? Să vorbești cu un prieten care a venit de departe – nu-i așa că e bucuros!? Să nu mai fii apreciat de lume și să nu ții o ranchiună – nu-i așa că este sublim!?”(Confucius)
Fekete Tulipan=arion
Aici n-ai nimerit-o. Steagul roshu e al Angliei, al Scotziei e albastru.
degeaba o caraterizam situatia pentru ca o facem prim prisma a ceea ce am devenit, adica modelati de un mediu viciat indiferent cit am dori sa exprimam adevarul. ne rezumam in final la tipare. asa ca mai bine nu caracrterizam nimic si facem tot ceea ce putem noi mai bine, fiind impecabili in ceea ce spunem, neluind nimic la modul personal, fara a face presupuneri inutile.
tiparul socio-cultural al prezentului e posibil sa fi devenit balast in proportie covarsitoare. iar baza dezastrului este sistemul de educatie care nu este nicidecum adaptat fiintei umane ci mai degraba unei societati ratacite. si culmea, de el se ocupa elitele…
nu este nicidecum o blocada mentala. lumea este mentala in mare proprotie. insa a ramas fara suflet… s-au inmultit corpurile tributare creierului reptilian si cel limibic. asta e nivelul. sufletul, trairea, intuitia, viziunea te urca spre neocortex si cortexul prefrontal (creierul lui Dumnezu)… Cit a luat tot acest proces? vreo 2.5 milioane de ani…Atita vreme cit omul crede ca este virful lantului trofic si nu parte a veitii in multiplele sale forme in care se manifesta, cind tranforma apa, aerul, focul, pamintul, pina si propria sa viata in marfa, inseamna de fapt instrainarea de sine, accentuarea agresivitatii dusa inspre crima…
nu exista capitalism , comunism doar exista exploatarea altora, instutirea fricii, santajul, conditionarile, agresivitatea, crima adica tot ceea ce a creat si pe ce s-a creat lumea de azi.