Gata, a început nebunia! De dimineața pînă seara, nu vorbim decît despre accidente și despre candidați. Accidentele răspund setei de știri morbide, iar candidații, unei plăceri maladive de a bîrfi pe seama politicii. Cine candidează, cine și ce fel de șanse are, cine l-ar putea sprijini, cu cine s-ar putea alia? România nu mai are nici o altă problemă și nici un alt subiect. E lovită de o epidemie pe care am putea-o numi „flecăreala politică“. Cine, ce loc ocupă în sondaje, de ce, cine crește, cine scade? Sondajele devin argumente, aparent științifice, de intoxicare. Li se spune cercetări, dar nu sunt decît bărbi și diversiuni. Cine are sondaje temeinice nu-i prost să le ofere pe tavă adversarilor săi. Le mutilează, le rotunjește și le aruncă pe piață drept hrană petru flecari și comentatori. Încep să se vadă strategii de decredibilizare sau tentații de candidatură. Este vremea în care românul nu mai crede că ar fi putut scrie un roman despre viața lui sau că ar putea încerca să devină poet. Am intrat în perioada în care mai tot românul se visează sau crede că ar fi un mai bun președinte decît actualul și decît precedenții.
De o bună bucată de vreme, Radu Morar încearcă să-și construiască un profil de candidat la președinție. Omul își imaginează că ar putea rezolva problemele României, mai ales că se bucură de sprijinul nașo-finului Grigore Cartianu și al unei echipe cam de același calibru. Trecînd în fugă peste Nașul TV (indigen sau internațional) am auzit o frîntură din proiectul său de președinte. Cică n-ar avea nevoie de sediu. Ar conduce țara dintre oameni sau dintr-un apartament modest. (N-a zis că de acasă). Iar Palatul Cotroceni l-ar închiria pentru nunți și evenimente și l-ar transforma într-o sursă de bani. Radu Moraru se visează președinte în varianta antreprenor. Din cîte știu, și-a făcut o pensiune și a lansat și o marcă de pantofi care îi portă numele sau porecla. Pe ideea inițiativelor economice, el își imaginează președinția României ca pe o afacere în slujba poporului.
Un alt personaj media a dat mai multe semne de ispită prezidențială. Este vorba de Florin Călinescu, actor, manager de teatru, om de show care este fascinat de puterea sa de a convinge mulțimi. Circulă povestea cu Florin Călinescu hotărît să convingă un producător de uleiuri auto să îl desemneze ca imagine și promotor de produse. Cică mergea Florin Călinescu pe Calea Victoriei și, la un moment dat, l-a întrebat pe reprezentantul unei mărci:
-Vrei să-ți arăt ce zic oamenii dacă le zic să ia uleiul tău?
N-a mai așteptat un răspuns că a intrat pe carosabil între mașini și a început să-i întrebe pe cei care coborau geamul:
-Ce ziceți, dacă eu vă recomand un ulei de motor, îl cumpărați?
Unii au claxonat, alții au zis: „Da, dom’ Florin!“, hrănind, pentru câteva secunde, uriașul ego al actorului care se crede maestru în toate. Și dacă Florin Călinescu și Radu Moraru ar putea candida, de ce n-ar face-o și Gabriela Firea?
Nu cred că un asemenea gînd ar putea ocoli și tărtăcuța lui Rareș Bogdan. Circulă tot mai des zvonul că va candida la alegerile europarlamentare pe listele liberalilor. Și dacă liberalii ies cu un scor modest, Ludovic Orban își ia adio de la președinția partidului și lasă scaunul lui Rareș Bogdan. Ca să ce? Ca să repete și el traseul nenumăraților candidați la iluzia de președinte. Vorbit ușor, gură mare, actor ratat, idei puține, un mic Vadim Tudor fără operă și fără cultură, care nu poate să nu se vadă și el conducător de oști și de partide politice.
Surprizele ar putea fi nenumărate. Ne putem trezi și cu alte vedete, actori, ziariști, sportivi, dintre cei atinși de boala aplauzelor și a notorietății, de așa numita boală Reagan. Dacă Ronald Reagan (fost mare președinte al SUA),un actor modest, a putut conduce cu succes America, noi, mai isteți, mai șmecheri, într-o țară cu mai mulți fraieri, de ce n-am putea-o face? Boala Reagan i-ar putea lovi pe încă mulți alții, mai ales parlamentari sau consilieri prin provincie.
Ne-am ars! O dată cu primăvara s-a declanșat și fierberea electorală. Următorii doi ani nu vom avea parte decît de profeții, lupte, diversiuni și comentarii politice.
@ Ați zice că partidelor politice ce și-au votat finanțări din bugetul public,, pentru cheltuielile partidelor datorită obținerii de mandate parlamentare le-ar putea conveni să voteze să le fie finanțați și alegătorii care i-au votat ,din bugetul public ?