“Cred că aveţi nişte consilieri dezastruoşi, stimate domnule Preşedinte, din moment ce, la doar un an după o alegere triumfală, aţi ajuns în ochiul unui ciclon ce se anunţă devastator pentru dumneavoastră!”
Aşa aş începe o scrisoare adresată Preşedintelui României, Klaus Iohannis, dacă aş avea minime temeiuri să cred că l-ar interesa, câtuşi de puţin, opiniile unui anonim îngrijorat de deriva ţării.
Cum însă nu pare a fi cazul, voi adresa gândurile ce urmează cititorilor mei statornici, puţini la număr dar foarte preţioşi pentru mine.
Este aproape incredibil ce asalt s-a pornit de la o vreme, adică după instalarea guvernului Cioloş, împotriva preşedintelui Iohannis.
Eu, care numai de simpatii iohanniste nu pot fi bănuit, simt făcătura, recunosc mâna, adulmec hăitaşii şi sunt uluit cât de fără perdea a început să se braconeze la preşedinte, sub nasul unui popor cu simţurile amorţite şi cu identitatea zdrenţe.
Iar de la Cotroceni, tăcere!
Cristoiu, prin oglindirea în paralel a mai multor stări de fapt (coincidenţe?) creează holograma preşedintelui – complice, principal organizator şi beneficiar al tragediei de la Colectiv (“comportamentul lui Klaus Iohannis după Tragedia de la Colectiv din 30 octombrie 2015 lasă bizara impresie că președintele a dat curs unui Scenariu știut de el, dacă nu chiar scris de el cu mult dinaintea Incendiului”). Chilian aruncă anatema într-un mod mult mai categoric şi infamant: “Aceasta, cele 63 de morminte si sutele de raniti sunt opera ta si rezultatul direct al ordinului pe care tu l-ai dat pentru ca sa cada Guvernul Ponta si pentru tu sa ai Guvernul tau! Nu, nu mai am nici un fel de dubiu! Tu Iohannis esti vinovatul principal! Ar trebui sa fi anchetat, judecat si condamnat pentru crima, pentru genocid si inpuscat ca Ceausescu la Targoviste”. Până şi Nistorescu tresare la vederea, pe Internet, a incendiului avansând vijelios pe direcţia lui Iohannis: “Klaus Iohannis şi-a dat foc la case! A stârnit sau a tolerat un foc de bănuieli şi s-a mişcat greoi până când ele ameninţă să devină vâlvătaie. Pe cât de uşor s-a ales cu demisia lui Victor Ponta, pe atât de repede a intrat sub zodia unor bănuieli cumplite. La această oră, o mare parte din populaţia României îl crede amestecat cel puţin în căderea guvernului Ponta şi în încropirea guvernului Cioloş, dacă nu şi în alte lucruri legate de acest eveniment tragic”.
Şi asta e doar reacţia internă. Căci şi diaspora, ca la un semn, s-a pus în mişcare. “Dezamăgire profundă”, “Un preşedinte pierdut”, Ne-ai înşelat” – iată doar câteva titluri de scrisori, articole ori comentarii anti Iohannis publicate în presa apărută după Anul Nou.
Apoi mişcarea stranie a DNA de includere, într-un referat făcut după aceea public, a stenogramelor convorbirilor telefonice ale ofiţerului STS de la Guvern, stenograme care nu aveau nicio legătură cu infracţiunea de care respectivul ofiţer era suspectat în dosar dar care, în schimb, lansau bomba “focului pus” la Colectiv. Acest gest al Laurei Kovesi a fost comentat în articolul de ieri. Pare inspirat de un subtil bobârnac licuricesc şi ar putea fi oricând, la nevoie, asociat cu declaraţia necugetată a lui Klaus Iohannis “A fost nevoie sa moară oameni ca aceasta demisie să se producă”.
Şi în toată această canonadă îndreptată împotriva lui, Klaus Iohannis tace. Părând a nu şti că şi tăcerea vorbeşte. Vorbeşte, dar altfel decât prin cuvinte. Vorbeşte folosind o limbă codificată, pe care fiecare o înţelege cum poate sau cum este ajutat să poată. Unii traduc tăcerea lui Iohannis prin aroganţă, prin sfidare, prin dispreţ. Alţii prin frică. Alţii prin lipsă de argumente. Alţii, pur şi simplu, prin prostie. Sau iresponsabilitate. Sau lene.
Este vreuna din traducerile de mai sus favorabilă lui, Preşedintelui? Niciuna!
Cu fiecare zi în plus de muţenie, Klaus Iohannis se scufundă. Tace şi pierde. Tace şi în ochii lumii devine tot mai vinovat. Tace şi nimeni nu va găsi vreun motiv să-i sară în apărare, la o adică, dacă el însuşi nu o face. Tace şi este scos din joc încetul cu încetul, ca la fotbal. Tace şi este, literalmente, lăsat în offside.
“Treziţi-vă, odată, teutonul din sângele strămoşesc, domnule preşedinte contemplativ şi moleşit prin ardelenizare. Ţara v-a votat să-i fiţi preşedinte, nu muscă ţeţe; să-i daţi încredere şi imbold nu stinghereala de-a fi condusă de o marionetă.
Treziţi-vă! Aţi avea atâtea lucruri bune de făcut pentru poporul acesta. Chiar v-au încălecat cowboy-i? Chiar v-au pus botniţa ursarii cu epoleţi? Credeţi că merită să ne părăsiţi pe noi, cei mulţi, măsuraţi şi dăinuitori pentru ei, cei puţini, lacomi şi vremelnici?
Treziţi-vă şi trăiţi-vă cu onoare clipa de glorie ce v-a fost dată. Şi închipuiţi-vă, neavând copii, că noi suntem copiii dumneavoastră. Cei fără putere dar cu dreptatea de partea lor. Doamna Rarinca şi nu doamna Stanciu, domnul Mencinicopschi şi nu doamna Kovesi, cei 7 milioane care am votat suspendarea la referendum şi nu suspendatul pe care oameni ce depind de semnătura dumneavoastră l-au lăsat, în mod fraudulos, să ne batjocorească până în ultima zi de mandat şi chiar şi după aceea.
Treziţi-vă şi, dacă e nevoie, jertfiţi-vă! Asta înseamnă destin stelar, de lider ce merită să rămână în istorie.
Treziţi-vă! Dar nu maine, nu la capatul mandatului, acum!”
http://www.conteledesaintgermain.ro/braconaj-la-presedinte/06-01-2016
Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.