Călin Popescu Tăriceanu îşi riscă imaginea mergînd pe mîna lui Victor Ponta

Ieşirea de la guvernare a celor din ALDE, dincolo de spectaculosul situaţiei, a fost interpretată de majoritatea analiştilor ca un lucru cît se poate de firesc, mai ales după ce congresul PSD a decis ca Viorica Dăncilă să fie candidatul partidului la prezidenţiale, înlăturînd astfel varianta ca Tăriceanu să fie candidatul comun al alianţei PSD-ALDE.

Cred că sînt singurul jurnalist care, în repetate rînduri, i-a pus lui Tăriceanu întrebarea: „cînd ieşiţi de la guvernare?” încă din vremea cînd PSD era condus de Liviu Dragnea. Şi atunci cînd PSD şi-a dărîmat propriile guverne, dar şi atunci cînd Liviu Dragnea devenise ţinta preferată a lui Iohannis, mai ales după condamnarea liderului PSD în prima instanţă.
Invariabil, Călin Popescu Tăriceanu mi-a spus că electoratul i-a votat pe cei din ALDE ca, împreună cu PSD, să pună în practică programul de guvernare privind măririle de salarii şi pensii, precum şi modificarea legilor justiţiei, astfel încît să fie înlăturate toate abuzurile în privinţa drepturilor cetăţenilor, mai ales cele comise de DNA. Toate argumentele lui Tăriceanu mi s-au părut logice, cu atît mai mult, cu cît este binecunoscută consecvenţa sa în ceea ce priveşte poziţia faţă de activitatea DNA, în special a şefei acestei instituţii, Laura Codruţa Kovesi.

ÎNLĂTURAREA LUI TUDOREL TOADER A FOST ÎNCEPUTUL ZÎZANIEI

Apropiindu-se, însă, momentul desemnării candidaţilor pentru alegerile prezidenţiale din această toamnă, totul a început să scîrţîie în alianţă şi tensiunile s-au amplificat într-un ritm ameţitor.

A fost mai întîi înlăturarea din guvern a lui Tudorel Toader, ministrul Justiţiei, care, din ce ştim noi, a fost propunerea ALDE, deşi postul fusese repartizat PSD. Mulţi dintre cei care analizăm de ani de zile viaţa politică, am spus atunci că înlăturarea lui Tudorel Toader ar fi fost dorinţa lui Iohannis, căruia ministrul îi stricase multe calcule cu revocarea Codruţei Kovesi şi solicitarea revocării lui Augustin Lazăr. Credeam noi atunci că, prin înlăturarea lui Tudorel Toader, Liviu Dragnea ar fi vrut să-i dea satisfacţie lui Iohannis, în speranţa că va scăpa de a doua condamnare.
Performanţele teribile ale lui Tudorel Toader, în special cele două revocări pe care nimeni nu le credea posibile, puteau să fie combustia lui Tăriceanu care să-l facă favorit al prezidenţialelor, căci apărarea drepturilor şi libertăţilor oamenilor în faţa instituţiilor de forţă ale statului generează oriunde în lume o empatie a cetăţenilor cu cel care le afirmă.

ALDE A RATAT MOMENTUL IEŞIRII DE LA GUVERNARE DUPĂ EUROPARLAMENTARE

Au venit însă alegerile europarlamentare şi înfrîngerea ALDE cu acel scor zdrobitor care i-a lăsat în afara Parlamentului European, dublată de scorul PSD, care s-a situat sub PNL şi foarte aproape de USR, a tulburat definitiv apele din cadrul alianţei PSD-ALDE, mai ales după ce, a doua zi, Liviu Dragnea a fost condamnat şi dus la închisoare.

Consecinţa acestor ultime evenimente a fost schimbarea radicală a conducerii PSD, fiind înlăturaţi cei mai cunoscuţi oameni care au fost apropiaţi de Liviu Dragnea, dar şi de Călin Popescu Tăriceanu. Noua echipă din conducerea PSD se pare că n-a mai ţinut cont de înţelegerile anterioare cu ALDE în privinţa alegerilor prezidenţiale, cînd se discuta despre un sondaj care să decidă care va fi candidatul comun al alianţei, şi a decis ca Viorica Dăncilă să-şi asume candidatura.
De aici, toată tevatura care a dus la ruperea alianţei, decizie pe care structurile de conducere ale ALDE au luat-o cu o mare majoritate de voturi. O decizie care a fost susţinută şi de majoritatea membrilor ALDE din teritoriu, care ar fi vrut ca partidul să-şi urmeze singur calea, aşa cum făcuse şi la alegerile din 2016.

ALIANŢA ALDE CU PROROMANIA, PIATRĂ DE MOARĂ LA GÎTUL LUI TĂRICEANU

Numai că, în aceeaşi şedinţă, pe ordinea de zi au fost puse şi alte două propuneri: 1. încheierea unei alianţe electorale cu ProRomânia şi 2. renunţarea lui Tăriceanu la candidatură în favoarea susţinerii lui Mircea Diaconu, alături de ProRomânia!

Imediat, au început şi disensiunile din interiorul ALDE, unii lideri locali făcîndu-l responsabil pe Daniel Chiţoiu de aceste ultime decizii, cerîndu-i chiar demisia din funcţia de secretar general. Ei declară că l-ar fi dorit pe Tăriceanu candidat la prezidenţiale, astfel încît, pînă la alegerile locale şi parlamentare de anul viitor, partidul să-şi redobîndească identitatea cu care intrase în parlament în 2016.

Absolut toţi „puciştii” din ALDE cu care am discutat au spus că au fost total de acord cu ieşirea de la guvernare chiar mai devreme decît s-a produs şi că ar fi vrut ca Tăriceanu să candideze la prezidenţiale pentru ca mesajul său de pînă acum în favoarea respectării drepturilor şi libertăţilor cetăţeneşti să devină principala temă de campanie electorală.

Singurul lucru cu care nu au fost de acord a fost alianţa cu ProRomânia, partid condus de Victor Ponta. Ei spun că nu trebuie uitate cîteva lucruri care pot pune ALDE în situaţii complicate, cum ar fi:
– Victor Ponta este cel care a distrus USL, cînd a vrut să fie candidatul PSD, deşi înţelegerile fuseseră ca liberalul Crin Antonescu să fie candidat comun al USL
– legăturile lui Victor Ponta cu serviciile secrete, generate de relaţia sa cu George Maior, care-i este naş
– consilierul lui Victor Ponta şi al ProRomânia este generalul Silviu Predoiu, fostul şef SIE
– rolul lui Victor Ponta în readucerea Codruţei Kovesi în fruntea DNA, prelungind astfel abuzurile pentru care a şi fost revocată.

Ce surprinde în mod special este că acest scandal început prin destrămarea alianţei de la guvernare are loc tot înainte de alegerile prezidenţiale, la fel ca şi în cazul destrămării USL! Asta sugerează faptul că forţele oculte din societate ar lucra vîrtos atunci cînd este în joc funcţia supremă în stat.
Nu ştim cine va fi învingător în această dispută internă din ALDE, dar, urmărind cu atenţie declaraţiile publice, observăm că mulţi dintre cei care l-au susţinut necondiţionat pe Călin Popescu Tăriceanu au început să se detaşeze de linia actuală promovată de acesta, considerînd că alianţa ALDE cu ProRomânia este una toxică.

De toate acestea, profită, desigur, Klaus Iohannis, care se vede acum exact în situaţia din 2014, cînd toată lumea îl considera favorit pe Crin Antonescu, în calitate de candidat USL, însă destrămarea acelei alianţe a dus la cîştigarea alegerilor prezidenţiale de către fostul primar al Sibiului!

Din păcate, Călin Popescu Tăriceanu, singurul candidat care ar fi putut să-i pună probleme lui Iohannis, a ieşit singur din cursă înainte de începerea ei. Sînt şi eu în tabăra celor dezamăgiţi de această situaţie, căci, din tot eşicherul politic, Tăriceanu mi se părea a fi politicianul de care era nevoie pentru ca funcţia de Preşedinte al României să-şi regăsească rolul de mediator în societate. Această chestiune ar fi putut să fie unul dintre programele de ţară de care societatea avea nevoie acum.

Aşa, însă, se anunţă o prelungire continuă a scandalului dintre partide şi preşedinte, temă care parcă vine peste noi toţi ca un blestem de care nu putem să scăpăm.