În România, ca în multe alte țări de altfel, tinerii sunt dependenți de ecrane și, mai nou, de TikTok. Utilizarea în exces a rețelelor sociale activează puternic sistemul de recompensă iar copilul ajunge să piardă foarte ușor noțiunea timpului. Scăderea capacității de concentrare cu efect asupra rezultatelor școlare este numai unul dintre efectele nocive, spune Eduard Bondoc.
Eugenia Foarfecă: Cum vedeți măsura pe care a luat-o recent Australia?
Eduard Bondoc, psiholog: O văd benefică, și Franța propune o lege sub 15 ani, beneficul este pentru că acest consum excesiv de telefon este un lucru care dăunează sănătății psihologice și neurocognitive a copiilor. Putem spune că nu telefonul în sine e periculos ci timpul necontrolat, conținutul nepotrivit și lipsa de limite și de structură în folosirea sa.
„Consecințe care apar frecvent: o toleranță crescută, adică mă plictisesc dacă nu e ceva nou”
Este vorba despre algoritmii care ne duc într-o buclă și ne țin acolo tot timpul. Și din cazurile din cabinet și din experiența mea vă spun că aceste ecrane activează puternic sistemul de recompensă, adică se varsă dopamină în exces în sânge și în creier și dopamina cere încă puțin, încă puțin, până când copilul pierde controlul asupra timpului. Și există niște consecințe care apar frecvent: o toleranță crescută, adică mă plictisesc dacă nu e ceva nou, scade plăcerea pentru activități normale care nu aduc atâta plăcere: joacă, citit, puzzle, lego, lucruri de genul acesta, crește impulsivitatea și apar dificultățile de concentrare.
Efectele TikTok și ale altor rețele. „Sunt adolescenți care nu se pot concentra mai mult de un minut”
Iar la un moment dat, am la cabinet adolescenți care nu pot să citească mai mult de un minut, nu se pot concentra mai mult de un minut pentru că aceste rețele sociale dau niște informații colorate și cu sunete foarte sus, maximum 30 de secunde, 40 de secunde și creierul lor s-a obișnuit atât să poată să se concentreze, mximum un minut și în rest concentrarea scade.
România ar putea lua o astfel de măsură, s-ar putea întâmpla și la noi?
Suntem departe de Australia și de Franța, dar, mă rog, dacă Uniunea Europeană va lua niște măsuri atunci totul ar putea să fie cumva controlat. Dar ideea este așa, nu neapărat să interzicem telefonul sau rețelele sociale ci să existe un control. În China, de exemplu, tik-tok-ul este interzis sau are un alt algoritm decât e folosit în toată lumea. Credeți că nu știau ce se întâmplă?
Atenție scăzută, izolare, insomnii
Noi vorbim de niște efecte negative și aici trebuie luate măsuri. Din punct de vedere cognitiv scade atenția, rezultatele școlare sunt slabe, din punct de vedere emoțional apare iritabilitate, anxietate, dependență de recompensă externă rapidă, adică am dat cu degetul, am făcut scroll și imediat am primit dopamină.
Din punct de vedere social apare izolarea, dificultate în comunicarea directă, adică acești copii nu mai știu să vorbească unul cu altul. Stau la masă la cofetărie sau unde se întâlnesc ei, în parc și își dau mesaje unul altuia, nu vorbesc. Întârzie somnul, apar insomniile sau un somn superficial, se amână dezvoltarea limbajului la copiii mici. Dacă îi lași cu telefonul în mână să urmărească niște rățuște sau niște chestii vorbesc foarte foarte târziu. Ca și comportament apar extrem de mari crize de furie în momentul în care le iei telefonul sau le interzici accesul, atunci este dezastru.
Deci iată o grămadă de efecte negative studiate deja și văzute și de mine și de ceilalți.
Cu ce trebuie să înlocuim golurile din viața lor, aceste efecte sunt reversibile?
Mai întâi punem niște limite clare, în funcție de vârstă. O oră pe zi, până la 5 ani, 2 ore până la 12 ani, și după aia după 13-14 ani trebuie făcută cumva o responsabilizare, adică ai făcut teme, ai citit zece pagini, poți să stai un pic pe telefon, poți să vorbești cu prietenii tăi, poți să te joci, dar nu înainte de asta li nu în loc de asta.
„Telefonul trebuie inclus la adicții, e comparabil cu drogul”
Cât lipsesc alte activități din viața copiilor, unii stau ore în șir pe telefon, câtă vină au și părinții?
De când a apărut telefonul și s-au dezvoltat rețelele astea sociale nu mai există comunicare nici în familii. Nu mai există nici masa aia la care se adună toți sâmbăta, duminica, să stea acolo și să vorbească puțin despre ce au făcut în timpul săptămânii, nu mai există activități recreative, sportive, vina nu este neapărat a copilului că nu și-a cumpărat singur telefon și nu și-a plătit singur abonamentul la internet. Este responsabilitatea adultului să mențină aceste limite.
Trebuie băgat la capitolul adicții, pentru că e foarte clar, atâta timp cât crește nivelul de dopamină este comparabil cu drogurile, cu alcoolul, cu gamblingul, lucrurile care dau dependență. Mai întâi trebuie să observăm ce face copilul acela stând pe telefon, adică urmărește niște filmulețe tâmpite sau se joacă niște jocuri periculoase, cu violență, cu sânge, cu împușcături, după aia, există un chat la fiecare joc din ăsta online în care limbajul este absolut infernal, se înjură între ei, vorbesc urât, ăsta este un alt lucru care deformează caracterul și personalitatea ulterior.
„Timpul cu copilul nu trebuie să fie prelungit, ci de calitate”
Ce poate însemna un joc violent pentru un copil?
Jocul violent este tu câștigi puncte dacă împuști mulți adversari, dacă stropești pereții cu sânge, dacă cucerești nu știu ce și ceilalți sunt sclavii tăi. Jocuri ciudate care nu vor aduce o educație bună adultului ulterior care iese copilul acela.
Să știți că timpul cu copilul nu trebuie să fie prelungit, ci de calitate. O oră pe zi imposibil să nu găsească un adult să petreacă cu copiii lui. Chiar dacă nu e o oră întreagă odată, poate să fie un pic la prânz, un pic seara, mai mult în week end, lucruri care să aducă dopamină, bucurie, serotonină, oxitocină, se obține la îmbrățițări, de exemplu, lucruri care se pot face, pe care ni le amintim din copilăria noastră, nu pot să cred că toți am fost așa traumatizați în copilărie, am avut și lucruri bune în familia noastră, ne amintim de vizitele la bunici, de vacanțele de acolo, de lucrurile pe care le jucam, astea trebuie aduse în familie.
