Cât de bine intenţionaţi suntem?

Aşa-zişi iubitori de civilizaţie îşi doresc de azi pe mâine străzile curate şi fără picior de câine sau pisică pe ele. Şi eu doresc acest lucru, în calitate de iubitor de animale, dar ştiu că nu se poate face de pe o zi pe alta. La presiunea cetăţenilor pusă pe capul primarilor, s-a încercat de 20 de ani curăţarea acestor străzi prin diferite metode. Oricât de bine intenţionaţi sunt primarii şi aleg metoda civilizată şi optimă care a dat roade în toate ţările unde a fost aplicată, adică sterilizarea, tot nu pot rezolva problema instantaneu.

Aici trebuie să intervină bunul-simţ al cetăţeanului. În calitate de iubitor de animale, cetăţeanul poate să ducă personal câinii din faţa blocului la sterilizarea gratuită oferită de primărie, poate să hrănească şi să dea apă în continuare câinelui care, odată sterilizat, nu se mai înmulţeşte, devine mai puţin agresiv, nu mai migrează în alte locuri, e mult mai loial celor care îl hrănesc şi îşi limitează teritoriul păzindu-l cu stricteţe în aşa fel încât alte haite de câini nu se mai pot aciua în locul respectiv. În calitate de neiubitor de animale, singura obligaţie a cetăţeanului este să ocolească câinele să nu-l întărâte încă un an, doi, trei cât mai are de trăit, ştiut fiind faptul că vârsta medie a unui câine pe stradă abia dacă ajunge la 6 ani. Adică îi cerem clemenţă, înţelegere, bune intenţii, chiar dacă nu se poate implica din frică, să spunem.

De cele mai multe ori se întâmplă în felul următor. Primarul de bună intenţie investeşte într-un program de sterilizare, cetăţeanul nemulţumit vede că a dispărut câinele pentru două zile şi crede că s-a rezolvat problema, aşa că îşi reia veşnica lui activitate de mâncător de seminţe în faţa blocului şi bârfitor pe orice domeniu (meseria de bază a românului nemulţumit), dar când revede câinele reîntors în teritoriu care nu numai că nu face nici un rău, dar mai e şi supus unui stres suplimentar, începe să gonească câinele, să-l agite şi bietul câine, după operaţia suferită, din instinct se apără, lătrând şi îndepărtându-se. Dar veşnicul cetăţean nemulţumit sare de bucurie că mai are un subiect de bârfă şi începe să facă reclamaţii, să urle la vecinii iubitori, să agite spiritele din jur, să facă scandal, şi iată cum primarul e nevoit să trimită din nou echipajul şi să ridice câinele foarte blând de altfel şi iubitor, cu care nu ştie ce să facă. Pentru un timp îl duce la adăpostul primăriei, care se umple imediat, dar apoi e nevoit cu alţi bani să plătească o altă firmă care să strângă câinii de la cetăţenii nemulţumiţi şi să-i ducă în adăposturi private. Dar adăposturi private nu prea există, unde ajung câinii?

Ajung într-o bază a morţii deţinută de aceste firme-fantomă care fac înţelegeri cu primarii, înşelându-i cum că nu vor face abuzuri asupra câinilor, cu atât mai mult cu cât ştiu că Legea 9 /2008 pedepseşte astfel de practici cu închisoarea; şi totuşi una se scrie, alta se face. Strâng câinii şi îi omoară cu bâta în cap. Ca să poată profita de cât mai mulţi bani de la primării. Prin urmare, primarii sistează programul de sterilizare pentru că, logic, nu are rost să investeşti în sterilizare când ştii că aceşti câini vor fi duşi în adăpost în parcuri separate femele şi masculi şi că nu se vor mai înmulţi. Rezultă situaţia actuală din multe localităţi din ţară. Omorârea câinilor în chinuri până la urmă tot pe banii primăriilor. Dar cetăţeanul nu ştie că dacă azi omori 50 de câini, mâine fată în stradă 5 căţele acelaşi număr de câini, prin urmare, situaţia nu se va rezolva niciodată.

În concluzie, vinovat e cetăţeanul care nu înţelege că din vina lui au ajuns câinii pe stradă, că el şi semenii lui au abandonat căţeluşii din curţi, că din cauza lenei de care dă dovadă şi a spiritului civic slab dezvoltat nu se rezolvă problemele din jurul său şi care nu înţelege că odată adoptată o metodă civilizată, trebuie să avem răbdarea şi înţelepciunea să aşteptăm rezultatele.

Cetăţenii din Oradea şi întregul judeţ Bihor au înţeles. Prin urmare străzile lor sunt curate şi nu mai au câini pe stradă pentru că au ştiut să accepte sterilizarea şi reîntoarcerea câinilor în teritoriu, au ştiut să-i hrănească până la moartea naturală şi acum, după numai 5 ani, se bucură de rezultate pozitive sută la sută.

Ceilalţi se plâng şi fac scandaluri de pomană de 20 de ani, dar nu ştiu să adopte atitudinea corectă şi bineînţeles că au de pierdut şi de acum înainte ca şi până acum.

Trezeşte-te, dragă cetăţeanule, fă ceva, ajută cumva, cu cât îţi stă în putere. Sterilizează şi hrăneşte sau ocoleşte locul şi taci, altfel intrăm cu toţii în categoria criminalilor cu premeditare, pentru că toate omorurile sunt făcute cu banii noştri de la bugetul statului. Nu v-aţi săturat să fiţi numiţi criminali fără să aveţi vină direct?