”Aşa că vorba austriacului, Mein Vaterland magst ruhig sein, adică «patria mea, poţi sta liniştită, nu mai aştepta sacrificii din partea mea»!” Ultimul Curier Ilegal – Cornel Nemetzi, Editura Marist 2013
Batjocorit, umilit şi ignorat de Sistemul pe care l-a servit cu credinţă o viaţă întreagă, spălând obrazul României într-o perioadă în care Occidentul ne ţinea la porţile Europei şi ne considera mâncători de lebede, comandorul Nicolae Popa a ieşit în stradă să îşi strige nemulţumirile. O face în felul său, în fiecare dimineaţă. De această dată este chiar în poarta Cotroceniului, un palat din care caracatiţa Securităţii, cu pişcocii şi mişcocii săi, nu a plecat niciodată.
Popa a denunţat în numeroase emisiuni şi articole de presă nume grele de comandanţi şi generali corupţi din Ministerul de Interne. Nu se poate mândri cu masterate şi doctorate obţinute prin fraudă şi plagiat, dar poartă direct pe piele şi pe faţă semnele bătăilor încasate de la infractorii periculoşi pe care i-a vânat în cariera sa de ofiţer. Sute de pagini de note telefonice certifică identificarea şi confiscarea unor cantităţi impresionante de combustibili, ţigări şi alte bunuri de contrabandă din care infractorii făceau averi în timpul embargoului impus fostei Iugoslavii de Naţiunile Unite. De-a lungul activităţii, Nicolae Popa a fost jignit, ameninţat, bătut şi, după cum afirmă, a fost subiectul multor tentative de omor.
Presa centrală şi cea locală au scris volume de articole despre comandorul Popa, iar diplomele sale şi recomandările din partea autorităţilor pot umple pereţii palatelor ridicate de contrabandiştii de pe Clisura Dunării. Unii dintre infractorii dovediţi de comandor au ajuns milionari, alţii au ocupat fotolii ministeriale sau sunt baroni locali. Pentru urmaşii politrucilor Sorin Frunzăverde, Adrian Duicu şi ai generalului de 4 stele Gabriel Oprea (şi el fost ministru de interne), toate acestea nu sunt îndeajuns.
Pentru actele de curaj, devotament şi profesionalism, conform legii, comandorul Nicolae Popa nu le-a cerut guvernanţilor bani. A dorit ca, în semn de recunoaştere, să fie ridicat onorific la gradul de contraamiral (echivalentul generalului de brigadă). A primit răspuns – Nu se poate.
Pentru gloatele de plagiatori şi jurnalişti ticăloşiţi care nu au făcut o zi instrucţie, neştiind de unde să apuce o armă, ridicaţi la apelul bocancilor, la strict secret, din civili colonei şi chiar generali s-a putut. Patria mea, poţi sta liniştită cu ăştia!
Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.